6,049 matches
-
experimentului anesteziei. Cu toate acestea, naște încă doi copii, își susține până la capăt soțul, se retrage într-o anexă a casei, devenită clinică și loc de pelerinaj al bolnavilor din întreg ținutul și se stinge discret, lăsând în urma ei istoria exemplară a unei soții devotate și, ca un vag ecou, elegia unei existențe consumate de orgoliu și aparențe. Finalul romanului imprimă o ultimă imagine asimetrică a raportului dintre protagoniști - piatra funerară a fiului umbrește mormântul mamei și pe cel al soției
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
mitologie eroică, al cărei personaj emblematic este Boris Davidovici Novski, omul nou veritabil, a cărui tenacitate și rezistență în opoziție i-au transformat biografia îl legendă. Noua Atlantidă, cum o numește scriitorul, este atât continentul morții, cât și spațiul acțiunilor exemplare, ce fac firească trecerea unei existențe reale în ficțiune. Moartea lui Boris Davidovici, hăituit prin ghețurile nesfârșite ale Siberiei de către urmăritorii săi, reface un pattern al narațiunilor fondatoare - eroul se aruncă, de pe marginea unui cazan în care se topea zgura
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
momentul nuclear al romanului - o zi din anul 1916 - conturează un adevărat labirint al relațiilor și influențelor. Traumele din copilăria Ivonei aduc în atenție rețele sofisticate de trăiri și sentimente, din mijlocul cărora domina figura Sofiei în ipostaza unui feminități exemplare. Ca în oglinzi paralele, cel mai adesea deformatoare, protagonistele romanului - Sophie, sora ei, Margot, Ivona și Vica - se reflectă reciproc într-o temporalitate intrinsecă, supraistorică, generată de fluxul memoriei. Amintirile fluide ale Ivonei învăluie prezentul degradat într-un halou de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
țesută în mintea unui povestitor lucid, e filtrată răbdator printr-o ironie diabolică și pare destrămată haotic de gura spasmodică a unui drogat. Autobiografia conține aici un nucleu de cruzime a reprezentării reperabil în istorisirile paradigmatice, instarând un mod discursiv exemplar. Lumea fragmentată în moleculele acidului lisergic, LSD-ul legendar al anilor '60, desfăcută în spiralele fumului de marijuana, anesteziată până la muțenie de chimia năucitoare a mescalinei, methedrinei, cocainei și tranchilizantelor, apare în cartea lui Thompson ca un loc straniu și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
obsesie thanatică. Tânărul de 25 de ani își acceptă nenorocirea și iminența morții într-o mărturisire ce sublimează discursul literar într-o formulă unică, afirmând un adevăr tulburător. Paginile jurnalului fixează în coordonatele unei vieți interioare dramatice o existență intelectuală exemplară. Omul de știință își descrie ratarea într-un poem continuu, reluând, ca pe un laitmotiv de preț, iubirea sa pentru natură și micile ei miracole. Barbellion se urmărește respirând, se contopește cu peisajul, rezonează cu ritmurile permanente ale lumii păsărilor
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
o adevărată modalitate existențială în viziunea Hertei Müller. Aparținând unei minorități numite, distant și superior, conlocuitoare, vorbind un dialect îndepărtat al limbii germane, având o familie marcată de război, lagăre și naționalizare, persecutată de Securitate, Herta Müller afirmă un destin exemplar al rătăcirii înstrăinate prin spațiul real și istoric al comunismului românesc. Accentele introspective ale acestui volum îi conferă o dimensiune poetică neobișnuit de intensă, în care narațiunii îi răspund, într-un limbaj liric și ermetic, semnificații imposibil de redat în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sobru și alert, detaliat și interesant, corect academic și cu o implicare plină de vervă, atașat de subiect, bine ancorat teoretic, dar dovedind în același timp o libertate și o plăcere a scrisului ce pot transforma o teză de doctorat exemplară într-un metaroman. Volumul lui Angelo Mitchievici*, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene (sfârșitul secolului al XIX-lea, prima jumătate a secolului XX), apărut la editura Curtea Veche în 2011, își are originile într-o lucrare de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și laice împărtășite senin, o tradiție a întâlnirii fericite cu Celălalt. Diversitatea și armonia modurilor în care s-au articulat reprezentările realului, ale sacrului și ale imaginarului sunt coordonatele esențiale ce au făcut posibilă apariția acestui Eden (central)-european. Caracterul exemplar al relațiilor interetnice, certificat de o lungă istorie a simbiozei multiculturale este, la ora actuală, mai mult decît un capitol solar dintr-o istorie europeană adesea convulsivă și întunecată. Este o poveste adevărată, deci posibil un mit ce se scrie
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
unei realități istorice, există nervuri sensibile, structuri vulnerabile, în paginile acestor descrieri idilice? Cum își trăiește Banatul - dincolo de solaritatea sa emblematică, - apocalipsele în surdină, destrămările blînde, eșecurile și micile catastrofe? De aproape, tot în registru minor și subiectiv, Banatul convivialității exemplare există în satele de câmpie, acolo unde dialogul cultural și transferul valorilor se manifestă firesc, în gesturi vechi, apărute parcă în timpuri imemoriale. Satele de graniță, acolo unde tangențele devin geografic evidente, sunt adevărate spații revelatoare ale identității dinamice a
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
o vizită în Germania. Deconspirată printr-o simplă deschidere a geamantanului de călătorie, Tereza este dusă imediat la gară. Întoarcerea acasă prin noapte, în mers împiedicat de rana trădării, adaugă spectrelor alienării un nou nivel. Exilul auster, generat de o exemplară condiție morală, a modelat o conștiință istorică ce vorbește, și în această carte, despre modurile supraviețuirii și neuitării. "Orizont", nr. 1526/ 2009 O trilogie a înstrăinării Biografia lui Miloš Crnjanski include o importantă perioadă timișoreană, un interval de șaisprezece ani
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
publicate în 1968, respectiv 1969, artistul realizând imaginile pentru celelalte două după patru decenii, în 2009, revenind, pentru ediția completă de la Gallimard, și asupra desenelor vechi. Fără îndoială, colaborarea a fost una fericită, Povești 1, 2, 3, 4 fiind materializarea exemplară a dialogului dintre avangardă și literatura adresată copiilor, datorită complementarității dintre text și imagine, ambele mizând pe formula expresivă a unei modernități radicale. Criticii s-au întrebat dacă această carte bizară, cu referințe la teatrul absurdului, fără o miză educativă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
științei numesc "școală" (Almond, Merton, Smelser, Zuckerman). În istoria recentă a științelor sociale "școlile" s-au înmulțit (monetaristă, individualistă, postmodernistă, biosocială, raționalistă, elitistă, culturalistă, etc.). Încercările de a formula generalizări paradigmatice au fost acuzate de "păreri imperialiste". Soarta durkheimismului este exemplară: "Nimic nu pare mai surprinzător în istoria sociologiei din Franța decât destinul sociologiei durkheimiene după moartea lui Durkheim. O tradiție abia creată, dar productivă și prestigioasă, sociologia n-a mai atras aproape niciun tânăr cercetător în perioada interbelică. Prea puțini
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
și puternic oraș, nu de șase orașe cu importanță regională, procesul de dezmembrare a Federației s-ar fi realizat în alt mod. Nu putem intra în toate detaliile unei analize comparate a orașelor hegemonice. Ne vom limita la patru cazuri exemplare, începînd cu Parisul. Harta Franței seamănă cu o pânză de păianjen. Toate drumurile, toate căile ferate și autostrăzile converg spre Paris. Deși Sena este un fluviu de mică importanță, Parisul este totuși al treilea port francez. 390 dintre cele mai
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
lor de a gândi și scrie, au apărut nu puține legende care „dubitau” asupra „existenței” lor individuale, de parcă un om, doar un om, trăitor și supus vicisitudinilor și multiplelor necesități sociale nu poate fi capabil de o operă atât de exemplară, de „perfectă”. Și ne gândim bineînțeles la cele două „legende” vii care poartă, pentru noi, oamenii modernității, numele de Homer sau Shakespeare. La ambii, gloria enormă și „presiunea” asupra tuturor zonelor umane - mult dincolo de granițele specifice ale artei lor! - au
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
temeinic motivată, amploarea pe care a luat-o exegeza bacoviană a ultimului deceniu. Opt volume și câteva sute de articole. Între aceste contribuții (unele esențiale), se detașează cea a lui Constantin Călin, cel mai autorizat biograf al lui Bacovia (1999), exemplara bibliografie a Marilenei Donea (2001) și, bineînțeles, studiul lui Theodor Codreanu cu al său Complex Bacovia (2002), un opus impunător prin obiective, proporțiile investigației, dar în primul rând prin rezultatele atât de convingătoare la toate nivelurile: caracteristicile imaginarului poetic, cronotopul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
2002) navighează pe mai multe tonuri. Își structurează lucrarea pe ipoteza conform căreia oamenii se întorc mai tot timpul în trecut și repetă până la absurd o schemă logică pe care o știu pe dinafară. Aceeași schemă logică. Mitul "o istorie exemplară, își găsește sensul și valoarea chiar în faptul repetiției", oamenii sunt fericiți pentru că nu-și încearcă niciodată condiția până la maximum. De când Nietzsche a decretat moartea lui Dumnezeu, nimic nu mai poate fi repetabil. Oamenii nu mai sunt fericiți în postmodernitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de critic și istoric literar, el s-a impus prin originalitatea și valoarea lucrărilor pe care le-a elaborat, prin receptarea lor excepțional de favorabilă în rândurile marelui public, ca și ale celor mai exigente cercuri intelectuale, dar îndeosebi prin exemplara substanță morală a acțiunilor în care s-a angajat. El reprezintă tot ceea ce este mai bun, mai demn, mai autentic și mai înălțător în tradițiile culturii noastre. Ne recunoaștem în opera lui și în acțiunile publice care îl definesc. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
permanentă raportare la viața de familie. Prima parte a cărții în sine, "Fundamentele fenomenologiei epice", conturează singularitatea prozatorului în peisajul literar, ca scriitor cu program și având "curajul de a fi tradiționalist" ca autor de romane istorice, aspirând la complementaritate exemplară și la construcția unei "fenomenologii epice naționale" cu o analiză a stilisticii acesteia. Partea a doua, Analize fenomenologice, reprezintă o abordare nu cronologică, în mod standardizat aproape în cazul multor monografii, ci din perspectivă tematică (Eminescianismul în ipostaza epică, În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nouă mentalitate numită "transmodernism", împăcând astfel postmodernismul cu tradiția "într-un spațiu al transparențelor", iar exemplul cel mai grăitor oferit de profesorul Codreanu este cel al mișcării ecumenice de reconciliere a celor două biserici despărțite prin Marea Schismă și al exemplarului transmodernism al Papei Ioan Paul al II-lea, concluzionând că transmodernitatea este posibilă și în cultură "prin construcția unei hermeneutici noi, care să-i deschidă calea spre zonele de transparență ale lumii ca lumen, căci recuperarea luminii din opacitatea lumii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trei". Indiferent de situație, emoțiile sunt ținute sub control, până la punctul în care riscă să se expună bănuielii de deficit sentimental. Întâmpinată de el însuși cu aprehensiuni, căsătoria se menționează "a constituit o mare surpriză pentru prieteni și pentru public"! Exemplară, în Numere... e nu numai aviditatea pentru acumulări, ci și, mai ales, "compania" în care caută să se situeze autorul. Un fericit în felul său, tânărul Codreanu citește, cu predilecție, doar "cărți mari", cele mai multe cu faimă de "capodopere". Ca tămâia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
până la Theodor Codreanu nu a formulat, în această problematică generată de ultimii ani din viața lui Eminescu, interval temporal de maximă trezvie, după cum demonstrează autorul cărții în mod aparent paradoxal, un răspuns mai echilibrat, în spiritul unei filozofii a deschiderii exemplare. Din acest unghi, putem afirma fără rezerve că Theodor Codreanu a reușit să deceleze, în ceea ce înseamnă hermeneutica sa, acea cale de mijloc în perfect acord cu "desăvârșita capodoperă de spiritualitate creștină" a lui Eminescu, esențializată în versuri precum: Atâta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se vrea, aflăm, ediție definitivă. Sub alte titluri, cu firești completări și corecții, ajungând, astfel, la a șaptea ediție, opusul în discuție cercetează (detectivistic, aș spune) "anii blestemați", cum zice autorul, propunând un șir de revizuiri, developând tragismul unui destin exemplar și denunțând acribios mistificările de care a avut parte, în timpul vieții și apoi în posteritate, acel "om dintr-o bucată" (cum l-a văzut Caragiale). Neîncovoiatul Eminescu reprezintă, neîndoios, geniul ca nebunie "superioară", ieșire din normă ("cercul strâmt"); sau, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
toată lumea", trebuia anihilat, "uitat", purtând stigmatul nebuniei. Evident, publicistica l-a epuizat, procurându-i adversități ireconciliabile; după cum predispoziția ereditară părea a-l fi condamnat unui "drum prescris" (recunoștea poetul, într-o epistolă din 3 mai 1880), asumându-și soarta "bolnavului exemplar". Îndreptățit, Theodor Codreanu insistă acum asupra referențialului secund și scoate la lumină date suplimentare, confruntă variante care se contrazic, încercând a face ordine într-un "haos de informații" (vol. cit., p. 266). Observam cu un alt prilej că lectura textuală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
policier, leagă firele, încercând, și el reintegrarea, celor șase ani ai "eclipsei" în matca lor (cum cerea Ov. Vuia). Înlătură, meticulos, stratul gros de false informații acumulate în timp, începând cu diagnosticul oficializat (vezi "Războiul diagnozelor") supunându-l pe "bolnavul exemplar" (cf. Ilina Gregori), devenit cobai, unui tratament inadecvat (cura mercurială, dubla eroare a dr. Iszac etc.). Și, nu în ultimul rând, evidențiază aranjamentele de culise tentativele de descotorosire de inflexibilul gazetar conducând la moarte civilă: trădarea unor carpatiști măsluirile lui Titu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gândirea slabă a transmodernismului. Gândul refuză aderența ideologică, înaintând, în transa unei continue căutări de sine, prin simultaneitatea unei curgeri fragmentare, marcată de obsesii din copilăria îndepărtată, de asociații geografice și culturale, de impresii de lectură, demonstrând însă o unitate exemplară la nivelul ansamblului. E o unitate de concepție, verificabilă la nivelul viziunii, a sistemului de imagini, a încadrării într-o specifică "ecuație a imaginarului" și într-o tradiție literară, aspecte asupra cărora s-a oprit cu meticulozitate și pătrundere Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]