3,283 matches
-
nimic și în primul rând nu aveam de unde să știu. M-am așezat înapoi pe bordură sculptând din nou la trunchiul de lemn. Formele fizionomiei pe care doream să o realizez pentru a lua înfățișarea unui țăran erau din ce în ce mai vizibile. Expresivitatea pe care doream să o realizez, scoțând-o la iveală cu ajutorul dălții, atrăgea în jurul meu din ce în ce mai mulți vizitatori. Unii dintre ei mai curajoși îmi tot adresau diferite întrebări referitoare la lucrare. Răspundeam într-un fel
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
artistic deosebit în ceea ce privește tehnica lucrărilor sale. Ne referim în special la execuția lucrărilor de artă naivă, care este influențată de arta populară românească, mai precis de tehnica de execuție a măștilor populare românești. Lucrările domnului Costel Iftinchi se remarcă prin expresivitatea, efect obținut prin exarcerbarea trăirilor personajelor portretizate în operele sale. Unele elemente ale sculpturilor sale, ne duc cu gândul și la portretele din arta africană. Ana-Maria Zăbavă - Consultant artistic al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Iași „Personalitatea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ghimpată? Câtă simțire poetică, atâta dramă. Dramă, însă, din punctul de vedere al calității documentarului, dramă care punea în umbră adevărata tragedie a faptelor prezentate, care altfel ar fi fost destul de expresive pentru a impresiona prin ele însele. Numai că expresivitatea poeticească a realizatoarei a parazitato pe cea a realității și, astfel, a fost compromis un un lucru foarte important și grav cum e cel al închisorilor comuniste. Astăzi, precum spuneam, ohtatul poeticesc sa refugiat în locuri unde încă se poate
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
avut Cristian Tudor Popescu, pentru a se impune ca vedetă TV? În primul rând, este un bun actor, își joacă foarte bine personajul. Vorbește fluent, fără să se gâtuie de emo ție, are gesturi firești, grimase și tot felul de expresivități carei dau credibilitate. În al doilea rând, șia construit un personaj cu priză la public. Prin el, Cristian Tudor Popescu transmite ideea că e un om din popor și pentru popor, veșnic nemulțumit de felul în care cei mulți sunt
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
redea muzica întreagă lăsată de compozitor în partitură. A fost un mare interpret, nu doar un cântăreț de operă, având disponibilitate pentru roluri tragice și comice în aceeași măsură. Era înzestrat cu calitățile fundamentale ale cântărețului de operă: frumusețea, strălucirea, expresivitatea vocii, egală în toate registrele, impunătoare, cu puterea de a insufla viață personajelor. S-a dovedit mereu ascultător, maleabil, disciplinat în relațiile profesionale cu regizorii și colegii. Era un perfecționist, dorind să ajungă la performanța interpretativă. Pare de necrezut, dar
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de la el nici un incident, nici o floricică, nu le atribuie personajelor nici o replică pe care să n-o fi rostit, nici un gînd pe care să nu-l fi avut și în realitate și totuși ridică viața la standardele de armonie și expresivitate ale artei. Așadar, Capote (Philip Seymour Hoffman) pleacă în reportaj împreună cu asistenta lui, Harper Lee (Catherine Keener). Cetățenilor din Kansas le trebuie ceva timp pentru a se obișnui cu el în primul rînd din cauza vocii. și mie mi-a luat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lui Schnabel. Atunci cînd Bauby compară barăcile spre care dă terasa spitalului cu un oraș-fantomă din Vestul Sălbatic și suburbiile din depărtare cu o machetă de trenuleț electric, Schnabel lasă ambele comparații să treacă neilustrate și spectatorul le poate aprecia expresivitatea și grația. în schimb, atunci cînd Bauby ne povestește că spitalul a fost cîndva una dintre caritățile preferate ale împărătesei EugØnie și că Nijinski a repetat acolo unul dintre salturile lui, Schnabel postează pe culoar o figurantă îmbrăcată în împărăteasă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mon- struos”. Contextul era unul cumva modest, dar nu lipsit de semnificație, narațiunea Grand Hôtel „Victoria Română”, un text ambiguu și cumva razna față de restul producțiilor vesel-amuzante ale autorului. Iar în acest context, fraza avea o rezonanță modestă, era, în ciuda expresivității ei stilistice, o frază la locul ei. De ce a fost scoasă din context și de ce s-a impus odată ca un modus vivendi pentru lumea lui Caragiale, sau altfel ca o lentilă prin care opera era privită ? Ce a impus
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lecturii care mi-l servește pe Caragiale ca instrument pedagogic. Lectura relevă caracte- rul subversiv al operei caragialești care nu servește igieniș- tilor culturali, nu recomandă corectura, îndreptarea greșelii, operațiunile de gomaj etic, ci dimpotrivă subliniază defor- mările a căror expresivitate cuceritoare se insinuează în propriile noastre comportamente, în propriul limbaj pe măsură ce aflăm cât suntem de caragialești. Există un întreg repertoriu eticist care circumscrie o vulgată a ceea ce înseamnă „Caragiale - contemporanul nostru”. Am putea constitui un manual al utilizatorului mediu, în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fapt o deformare a operei sale într-un fel care-i modifică sensul ? Opera nu mai este citită în litera timpului ei, ci în aceea a unui alt timp pentru a dobândi o nouă semnificație forțând uneori și o nouă expresivitate, convertind fără dificultate adre- sabilitatea și convivialitatea acestei opere la noul spirit al timpului. Opera scriitorului devine un instrument de lec- tură, pentru că asemeni unui mise en abîme ea conține un dispozitiv de lectură prin care se autocitește, dar care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
clopotele legate de călătoria cu tre- nul, fluierăturile gardiștilor, hărmălaia linșajului etc. Din zona vizuală întreg episodul sosirii la hotel este alocat privirilor focalizate asupra Naratorului. Există aici chiar un exces în zona vizualului, o supraexpunere care gene- rează o expresivitate particulară a scenelor. Există și efecte cinematice rafinate. Imaginea se decuplează de sunet, doi lăutari cântă, sunetul nu este însă înregistrat și doar după mișcările insinuante ale cobzarului naratorul realizează că este vorba de un cântec obscen. Zgomotul care bruiază
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
subiectul unei deformări pe care acest dispozitiv al lui „simț enorm și văz monstruos” o realizează. Dispozitivul este în măsură să producă o coincidentia oppositorum, expresia deformării fiind sesizabilă atât în registrul excep- ționalismului eroic, cât și în cel al expresivității mon- struoase, ca mutație a eroicului. Cât despre dimensiunea monstruosului, ea devine recuperabilă la nivelul unei reto- rici în spațiul căreia sunt listate imprecațiile redundant- tautologice, situate și ele într-o progresie : nerușinat, canalie, mișel, zbir, sălbatic, călău, antropofag. Individul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
integrare într-o temă a constantelor de predicat”. (trad. mea, A.M.) Sau cum pro- pune chiar Éric Bordas, clișajul este „ce que met en place la mention du style” „ceea ce adaugă utilizarea stilului”. (trad. mea, A.M.) Aceste locuri comune ale expresivității limbajului la personajele caragialești se înscriu în economia simbolico-strategică a clișajului. Într-un fel, clișajul cir- cumscrie reprezentările sociale vagi, recurențele familiare, ca loc geometric de emergență al ideologiilor. Efectul de clișaj este cel care atrage atenția, cel care străbate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de lettres buna întrebuințare a locului comun. Caragiale nu practică o critică de ecarisaj lingvistic topită metatextual în proza sa, ci descoperă printre primii potențialul estetico-literar al utilizării cli- șeului și felul în care deformarea limbii devine o sursă de expresivitate și un revelator pentru reflexul mentalitar. În studiul „Fonction du cliché dans la prose littéraire” din volumul Essais de stylistique structurale (1970), Michel Riffaterre decelează două modalități de întrebuințare a clișeului : 1. ca element constitutiv al scriiturii unui autor, marcă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
s-a pierdut, sunt puține spre mai deloc înregistră- rile unor discursuri parlamentare. Poate că oratoria dezechi- librată a personajelor caragialiene nu ar mai părea doar un exercițiu estetic de deformare. Filmul avea să evidențieze peste puțin timp teatralismul și expresivitatea unei gesti- culații care era mutată de pe scenele teatrelor unde juca „Divina Sarah”, Sarah Bernhardt, pe peliculă. Prima vizio- nare cu public a fraților Lumières avea loc în 1895. Ceva din senzaționalismul și fervorile romantice traversau tea- trul pentru a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
regina Maria și artiștii din perioada interbelică. Se pare că în ultima vreme din ce în ce mai des acest mic paradis este adus în atenția artiștilor români și a tuturor sensibililor care doresc să reînvie atmosfera unei epoci minunate. Doamne ajută! Frumusețe teatrală? Expresivitate? Eu personal sunt adepta expresivității. Nu mă tem să fiu urâtă, grotescă, caraghioasă pe scenă. Pe scenă putem fi ceea ce nu reușim să fim în viața de toate zilele. Prin expresivitate reușim să ne transformăm. Nu sunt de acord cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
perioada interbelică. Se pare că în ultima vreme din ce în ce mai des acest mic paradis este adus în atenția artiștilor români și a tuturor sensibililor care doresc să reînvie atmosfera unei epoci minunate. Doamne ajută! Frumusețe teatrală? Expresivitate? Eu personal sunt adepta expresivității. Nu mă tem să fiu urâtă, grotescă, caraghioasă pe scenă. Pe scenă putem fi ceea ce nu reușim să fim în viața de toate zilele. Prin expresivitate reușim să ne transformăm. Nu sunt de acord cu grimasele, indiferent de ce natură ar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
reînvie atmosfera unei epoci minunate. Doamne ajută! Frumusețe teatrală? Expresivitate? Eu personal sunt adepta expresivității. Nu mă tem să fiu urâtă, grotescă, caraghioasă pe scenă. Pe scenă putem fi ceea ce nu reușim să fim în viața de toate zilele. Prin expresivitate reușim să ne transformăm. Nu sunt de acord cu grimasele, indiferent de ce natură ar fi ele pentru că sunt de suprafață, premeditate. Când joc un rol nu „fac” întâi „fața” personajului. În primul rând îi caut sufletul, încerc să-i aflu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
asta, caută, se zbate, suferă și disperă, iar când află câte ceva din sufletul cu care se contopește este fericit. Începe să șlefuiască folosindu-și întregul arsenal de care dispune: mișcare, gest, emisie vocală, timbrul vocii, toate adunate și folosite prin intermediul expresivității. Când vrei să arăți bine pe scenă înseamnă că nu te preocupă decât propria persoană, te iubești doar pe tine și nu te interesează lumea din care vine cel pe care trebuie să-l redai. În general femeile sunt tentate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu acoperișuri rotunjite. Culoarea acestora este că a p)mântului Însuși și, În aceast) monotonie stranie, aerul mișc)tor exercit) o presiune aproape uman). Aceste culori transmit ceva inteligibil, ceva metafizic. Universul Însuși ți se Înf)țișeaz) dinaintea ochilor În expresivitatea acestei v)i cu stânci Îngr)m)dite, care sfârșește Într-o ap) moart). În alte p)rți poți s) mori și s) te dezintegrezi. Aici mori și te contopești cu natura. Shahar m) duce de la Mishkenot Sha’ananim, care
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de altădată În atmosfera misterioasă a sălii teatrului. Ce m-a fascinat lucrând la adaptarea pentru televiziune a scurtei piese L’impromptu de Versailles de Molière a fost descoperirea gros-planului, prin care poți explora intim, În cele mai fine detalii, expresivitatea jocului. AMN : Era, ca spectacol de televiziune, ușor ca o spumă de șampanie, schițat ca o improvizație În desfășurare, plin de grație, dar și de spaime. „Avem sau nu voie să jucăm?“, era Întrebarea pe care și-o punea Molière
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În aer, totul devenea luminos și clar. O dată, un grup de elevi surdomuți interesați de teatru ni s-a alăturat ca să participe la improvizații Împreună cu actorii. Era util să studiem cu ei limbajul semnelor, nu doar pentru a dezvolta o expresivitate În gestică, dar și pentru a ne reaminti că gesturile corespund În mod esențial nevoii de comunicare. Trebuie să recunosc, privind retroactiv, că nu mi-a fost deloc ușor să mă adaptez acestui stil cu totul neobișnuit de lucru. Venisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
zid, cu intenția de a-l sparge cu forța vocii. Multe alte exerciții ne ajutau să explorăm toată gama de sunete, de la șoaptă până la țipăt, sau vorbirea pe inspirație, opusă vorbirii normale, pe expirație. Toate acestea aveau ca scop lărgirea expresivității vocale, pentru a putea face față structurilor fonetice complexe din latină și greacă. GB: Dar cum ai descoperit-o pe Medeea În Priscilla ? Îi cerusem lui Ellen Stewart să mă ajute s-o găsesc pe Medeea În Greenwich Village. Priscilla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
G. Călinescu, Pleșu îl vede pe marele critic ca pe o a doua ipostază, în alt plan, a lui Caragiale, el însuși poate fi privit ca o a treia variantă a modelului. De obicei, autorilor dotați cu asemenea vervă și expresivitate nu li se prea face credit în privința capacității de muncă ingrată în arhive, a răbdării, migalei, efortului susținut, deși exemplul lui G. Călinescu infirmă zdrobitor această prejudecată. Orgia de erudiție din Pitoresc și melancolie uimește dar nu surprinde, fiind o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în jurul revistei Iașul Nou, poetul abia împlinea șaisprezece ani. În vreme ce emulii lui Labiș se căzneau cu subtilități prozodice înghesuite în canoane lozincarde, poetul căuta formula care să-l exprime și care venea spre dânsul ca valurile din ocean, cu o expresivitate din ce în ce mai bogată. Nimeni însă nu avea anvergura sa, nici măcar la București unde va fi înconjurat de valori pe care urma să le surclaseze. Idilicul eden din Fălticeni în care câștigase conștiința că este un poet, ca și spiritualitatea ieșeană, au
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]