3,141 matches
-
pădurile în părți în armuri, semn de putere, muntele-i plin de mistere ca memoria de cărți. Hogaș cu Pisica lui e pe undeva pe-aproape; Eminescu vede-n ape nuferii destinului. Cu oglinzi la suprafață și în margini cu fân, că îți dai seama cât de-adâncă este dragostea de viață. Plaiul unde sunt acum mă desparte de materie noaptea - o imensă perie - nu mă sperie nicicum. Și-n a spiritului șea, sub aripi cu bolta naltă sar de pe o
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
că mătușa Zănovia a stat trează multă vreme. „Poate nici amu’ nu doarmi” - gândea bătrânul, în timp ce deshăma calul. L-a dus în grajd și i-a pus de mâncare dinainte. Calul, însă, n-a luat nici un fir din brațul de fân pus în iesle. A întors botul spre bătrân, nechezând a rugăminte... ― Țâ-i săti, flăcău’ tati’. Stăi oleacî, să îți aduc apî. N-a durat multă vreme și bietul cal a băut toată apa din găleată, fără să ridice botul din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ai despre el? John Joe s-a gândit îndelung, holbându-se înapoi, în trecut. Am fost foarte surprinsă când a început să vorbească. Eram un copilandru de vreo trei-patru ani, a zis el. Trebuie să fi fost luna septembrie, pentru că fânul fusese adunat și stătea pe câmp în căpițe mici, iar în aer plutea mirosul recoltei. Mă jucam la pietrele de hotar, aruncând cu bățul în unul din porci. Am stat și-am ascultat uluită descrierea atât de lirică a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
place să ne fudulim. În privința aceasta am atins fără prea mari eforturi, culmea ridicolului: ne lăudăm cui vrea să ne-asculte cu înfrângerea propriului popor, prin ciuruire, sărăcire, umilire, alungare peste hotare... Și fataliști, stăm ca proasta-n răscrăcărată-n fân, de ne calcă toți în picioare, dacă nu și mai rău. Totdeauna dăm vina pe greaua moștenire a trecutului. Într-adevăr am moștenit o mulțime de cuvinte împreună cu metehnele respective de la fanarioții cei turciți care ne-au supt vlaga. Bacșiș
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
se dovedise a avea puteri magice de convingere și acesta aprobă în ultimă instanță acțiunea, cei doi plecând repede înainte ca bătrânul să se răzgândească. Știu, măi băiete, oftă Toma, suflând încet fumul pe nas, căutăm acul în carul cu fân. Ai însă impresia că domnul comandant va aproba o desfășurare de forțe mai mare? N-ai văzut ce greu s-a lăsat convins? Păi, ce vă oprește să dați o dispoziție în acest sens? Cum să dau dispoziție? îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de trei ani, și pe Murgu, calul pur sânge, cu care Fetea se mândrea, cale de șapte poște, lăudându-se, mai ales, în fața cârciumilor din târgul Hârlăului, în timp ce negustorii adăstau și cinsteau adălmașul. Fimeie, am flămânzit! strigă, de pe stogul de fân, Fetea, încercând să nu cadă, în timp ce arunca, cu furca, pologuri de trifoi uscat. Bată-te să te bată, măi omule, ai uitat că azi trebuie să postești? Odată-i ajunul Crăciunului! țipă Natalița, încercând să se facă auzită de huietul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
furca, pologuri de trifoi uscat. Bată-te să te bată, măi omule, ai uitat că azi trebuie să postești? Odată-i ajunul Crăciunului! țipă Natalița, încercând să se facă auzită de huietul îndărăt al vântului. Bărbatul, țâfnos, înfșăcă furca, aburcă fânul în spate și porunci băiatului cel mare, Ivan, să aducă, la ușa grajdului, fânul rămas. Porni, hotărât, prin pârtia reavănă, dar se întoarse auzind glasul demult știut al vecinului Dimitrie: Ceas cu noroc, gospodar! Nu vrai să-ți dau din
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
că azi trebuie să postești? Odată-i ajunul Crăciunului! țipă Natalița, încercând să se facă auzită de huietul îndărăt al vântului. Bărbatul, țâfnos, înfșăcă furca, aburcă fânul în spate și porunci băiatului cel mare, Ivan, să aducă, la ușa grajdului, fânul rămas. Porni, hotărât, prin pârtia reavănă, dar se întoarse auzind glasul demult știut al vecinului Dimitrie: Ceas cu noroc, gospodar! Nu vrai să-ți dau din norocul meu? Ho, Ivan, davai tabac? Nu te-ai putut rupe de limba rusă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
o fac să înțeleagă că pe mine nu mă deranjau toate astea? Urăsc hainele jegoase de pe mine și mâinile-mi miros a putred și a pământ, am degetele galbene de la țigările fără filtru, părul îmi stă ca o claie de fân, put ca o scroafă-n călduri, urlă o grasă în continuu la mine fără motiv și chiar nu văd ce-ar putea să fie mai rău de atât. Unde mai pui că mă dor toate osele și mă încearcă tot
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
numită de localnici pădurea Suharău și care era încă departe. În linie dreaptă la o privire i se părea că este la o aruncătură de băț. Câmpul era plin de lume, care la cosit iarba și otava, care la adunat fânul uscat și bun pentru animale. Pasărea, măiastra ciocârlie, era acasă la ea, desfătându-și ascultătorii, lucrătorii câmpului cu trilurile ei fermecate și călătoriile ei către cer, unde după ce dădea binețe îngerilor, cobora în picaj peste pământ, de unde revenea la vizita
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
față, fiecare a plecat în treaba lui. A doua zi de dis-de dimineață, Dondică împreună cu Dondonel au cunoscut gazdele cu care au pus la punct toate cele de trebuință pentru începerea lucrului. Dondică a înjugat boii și a plecat după fânul cosit de curând și uscat, pentru a-l aduce acasă. Dondonel a luat în primire cotețul de unde avea de scos gunoiul și de alimentare cu apă și mâncare a porcilor. În timp ce scotea gunoiul, unul din porci făcea din nou mizerie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de oameni la muncă? Noi...și arătă spre frate-său, Dondonel, căutăm de muncă. Unul din gospodari, bucuros a răspuns: -Despre asta ne frăsuiam cu vecinul, și am hotărât să ne ajutăm. Am auzit vorbă că vin ploile și avem fân pe câmp, cosit și necosit; așa că, dacă sunteți interesați, vă primim cu dragă inimă. Astfel cei doi frați, s-au înțeles cu unul din gospodari, și au pus la cale ce trebuie să facă începând cu ziua următoare. Ziua era
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
el pe Dondonel și plata o vor primi numai pe ceea ce muncesc. S-a făcut dimineață și fiecare era împărțit să facă ceva; stăpânul gospodăriei a plecat de dimineață la cosit, urmând să plece cu toții la adunat, încărcat și adus fânul acasă. Până atunci Dondică a rămas să facă ordine într-un depozit de paie. Zi frumoasă, soarele de pe bolta cerească trimitea raze care încingeau pietrele, nori defel. La depozitul de paie Dondică și Dondonel lucrau într-un nor de praf
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
este departe, mai ales că voi merge clandestin... cu o căruță -Stai, melcule, că mă faci să râd, zise râma, cum ai să mergi clandestin? -Uite, vezi căruța aceea din vale? Ei, stăpânul căruței va pleca la noapte să aducă fân de la Hârtopul șerpilor. -Ce cauți la Hârtopul șerpilor? -Tocmai ți-am spus, la Sfatul târâtoarelor. -Acum am înțeles. Și cum ziceai că vei ajunge acolo? -De aici din deal mă voi da de-a rostogolul până la căruță. Mă amestec cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
m-a trezit cu îndemnuri grăbite, reproșând că seara nu mă dau dus la culcare din cauza cărților iar dimineața mă scol când soarele este deja de o prăjină. Urma să mă pregătesc pentru momentul când vine tata de la câmp cu fânul proaspăt cosit și trebuia să dau o mână de ajutor. Cu patru luni în urmă împlinisem doisprezece ani, vârsta când cea mai bună companie a mea era cartea delectându-mă cu cele mai frumoase povești cu fete de împărați și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
noi cei de la oraș să mergem cu el la pădure, pe munte să-l ajutăm. Eu fiind curios ca de obicei să văd cât mai multe locuri. Mi-a spus că merge spre munte, la izvoarele pârâului Aluna după niște fân să-l adune pentru a nu-l prinde ploaia. Ne-am urcat în căruță și „la drum, băiete” și-a îndemnat el calul. După o perioadă bună de mers în galopul calului, am ajuns la marginea unei păduri. Era frumos
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cele de cârtiță dominau panorama ca niște piramide în miniatură. M-am bucurat mai tare decât un copil, gândindu-mă că nu în zadar m-a scuturat căruța până acolo pe munte, că am ce vedea. Neculai și-a adunat fânul iar cumnatul Puiu a cosit ceea ce mai rămăsese de cosit învățându-mă și pe mine să mânuiesc coasa, după care am făcut cale întoarsă cu jurământ că trebuie să fac ceva, să mai revin pe acele locuri. Când am ajuns
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
bun de mâncare, ca să avem provizii la mare. Am regretat lipsa oricărui mijloc de distracție, a vreunei petreceri populare sau măcar a unui cinematograf. La urmă ne-am dus în grădina publică, mare dar neîngrijită. Ne-am instalat pe niște fân și am început să mâncăm cu poftă struguri cu pâine. Ca desert, șocolată. Eu am povestit istorii vechi și am făcut planuri pentru viitorul Rozei. Bine dispuși și complect singuri în locurile acestea, ne-am jucat copilărește, chiar de-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu Iasomia, lângă adăpostul copiilor, privind la cerul nopții și povestind basme. Apoi Iasomia a plecat să mai caute niște plante și eu am rămas să păzesc adăpostul copiilor. Dimineața, m-am trezit acolo unde adormisem, lângă o grămadă de fân și crengi... însă în locul crengilor, erau niște pietre. Iasomia se plimba undeva în apropiere, privind în jur cercetătoare. Nici nu-mi mai aminteam dacă dormisem mult și bine până se luminase de ziuă, însă acum, privind în jur, am constatat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
fiecare să ia bine seama cum clădește deasupra. 11. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost pusă și care este Isus Hristos. 12. Iar dacă clădește cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fîn, trestie, 13. lucrarea fiecăruia va fi dată pe față: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămîne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
Creștin și Democrat la Iași, ahtiați de funcții și alergători după..., s-au luat cu certurile între ei și schimburile forțate, uitând pe martirul Iacovlov, care merita cu prisosință un bust în părculețul unde se ascunsese într-o grămadă de fân. Acest tânăr care s-a jertfit pentru cauza românească, intrând astfel în istoria care nu-l consemnează, este un semnal de alarmă pentru urmașii cu memoria debilitată. O șefă de catedră la Facultatea de Medicină din Iași, mi-a confiat
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
se regăsește în următoarele versuri ale unui cântec popular, care spune la modul imperativ: „hai mândruțo-n podul șurii / să te-nvăț tabla nmulțirii/ cât fac, doi ori doi/ și noi amândoi”. Deci se vede că în podul șurii, pe fânul frumos mirositor, se poate preda nu numai tabla înmulțirii, ci și adunarea, ceea ce ar fi un fel de depășire de plan pentru domnia sa Daniel pe Funeriu, sau Funeriu pe Daniel. Așa că profesorii, nu au decât să-și găsească atâta vreme cât mai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
sub strat de zăpadă mi se pregătește desfrunzirea pot duce pe umerii orele târzii ale nopții în cuptorul neîncăpător al somnului să transcriu fuga cu eleganță pot fi pradă vânătorului răbdător acum dorm lângă tine iubito și totul miroase a fân proaspăt. Imagini compuse mama între perne roșii zâmbește cu umerii cuprinși de lumina tabloului nu mă născusem încă peste două toamne începeam să alerg pe culoarul lung urmărit de surâsul de icoană al dimineții se înălța zborul spre cosmos din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
apoi intrase fără să spună nici o vorbă pe poarta casei sale și reapăruse peste câteva clipe înarmat cu o coasă, pe care o ținea pesemne prin apropiere. Și tot fără un cuvânt, ca un țăran când se apucă de cosit fânul în zorii zilei, tânărul își ridicase brațele și cu o singură mișcare dibace învârtise coasa prin aer. Harșșșt!... În lumina lunii, oțelul coasei licărise ca un fulger și se abătuse peste cei trei. Restul fusese groază și tăcere. Marele comunist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
iarba necosită și-mi pierdeam ochii către cer. Norii luau diferite forme și jocul preferat devenea un joc al imaginației. Doamne, câte găseam: animale, prințese, balauri, flori, palate și multe altele! Praful drumurilor de la țară străbătut de căruțe încărcate cu fân trase de cai și uneori trase de vaci leneșe mă mai trezeau la realitate. Îmi plăcea să mă strecor în spatele lor și mă agăț în mers de ele. Nimeni nu știa de mine și după câteva clipe renunțam victorioasă. Așa
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]