4,829 matches
-
bine-n mănăstirea cu icoane sfinte Și cu surori în negrele veșminte, Mângâiată de ceata de sfinți și de îngeri Să înalț rugăciune caldă și plângeri, La mănăstire ai Cer, lumină, dreptate Porți haine sfințite, fără de păcate, Icoane sfinte cu făptură cerească De vrăjmași apărată să nu ispitească. Lovită în soartă, câteodată-n față Și uitată-n somnul de dimineață, Anii mi s-au dus ca un râs încifrat Și nu știu când mulțimea s-a adunat. VINOVATĂ-N TOATE Trăiesc
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
în 1944 greșeala de a-i lua pe Alice și pe băieți la Londra; iar o bombă îi ștersese din viața lui. Acum, abia își mai amintea de toate acestea. Îi era greu acum să se gândească ca la o făptură reală la tânăra care fusese soția lui. De aproape treizeci de ani privise formele schimbătoare ale unei lumi profund schilodite, privise știința poticnindu-se orbește în loc, oprită de moartea bietelor, nenorocitelor făpturi umane care abia învățaseră atât de multe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
greu acum să se gândească ca la o făptură reală la tânăra care fusese soția lui. De aproape treizeci de ani privise formele schimbătoare ale unei lumi profund schilodite, privise știința poticnindu-se orbește în loc, oprită de moartea bietelor, nenorocitelor făpturi umane care abia învățaseră atât de multe și se scufundau apoi în mormânt, luând cu sine și cunoștințele lor. Sângele lui Lesley Craig, repartizat cum trebuie, ar fi rezolvat toate acestea. Știa ce trebuie făcut, ce putea fi făcut. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mi s-a părut că disting, stingîndu-se treptat, murind, o intenție de ironie, și zâmbetul era numai în ochi. Peste câteva clipe zâmbetul îi iradia, bun ca o lumină caldă, nu numai pe toată figura, dar parcă pe întreaga ei făptură. - Ai să stai două ceasuri să-mi ții de urât, dacă nu ai altcevamai bun de făcut. Vrei? Pe urmă am treburi care au să mă poarte prin toate odăile și prin cămară... Dar deseară trebuie să facem o plimbare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
permite unitatea contradictorie. Astfel, dintre toate creaturile sale, Adam îi este cel mai apropiat Domnului, fiind alcătuit după "chipul și asemănarea" sa, permițîndu-i lui Dumnezeu tocmai prin această izbitoare asemănare să se recunoască în calitatea sa de creator, distinct de făptura creată. Un alt exemplu l-ar constitui Diavolul, prin rolul său secund asigurând supremația binelui. Toate acestea ne fac să credem că facerea Evei nu a fost decât o acțiune premeditată a creatorului, împingerea lui spre păcat, manipularea unui Adam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de a putea continua să scriu despre Seymour. A crescut prea mult în timpul absenței mele. E greu de crezut. Din gigantul docil care fusese înainte de a mă fi îmbolnăvit, s-a prefăcut, în nouă scurte săptămâni, în cea mai familiară făptură umană din viața mea, unica persoană care a fost întotdeauna mult, mult prea mare ca să încapă pe fila obișnuită pentru mașina de scris - pe orice filă de hârtie de-a mea. Ca să vorbesc deschis, am intrat în panică, și panica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cochilii. Ea mai degrabă și-l Închipuia ca pe-un păianjen ce-și avea sălaș Într-o gaură neagră a vreunei galaxii Îndepărtate, de unde ieșea noaptea ca să-și potolească foamea ancestrală cu sufletele pierdute ale muritorilor, nu ca pe o făptură gingașă și nevinovată cum e melcul, care-și târăște căsuța dintr-un loc În altul. Bănuiala ei se-adeverea, Însuși oaspetele mărturisise că prin venele lui nu curge sânge, ci pucioasă. De altfel, aerul din Încăpere devenise pestilențial. Hainele Extraterestrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Sunt Însurat de zece ani, am o consoartă rea și lucrez ca șef de salahori la acest debarcader...“. Ippolit făcu În fața „gheișei“ o plecăciune: „Dar dumneavoastră, stimată doamnă, cu ce ocazie pe aici?“ Șobolănița stătea la doi pași de el, făptura ei (așa i se păru lui Ippolit) degaja o oareșicare curățenie și gingășie sufletească. Ippolit se fâstâci. Brigadierul nu prea era obișnuit să aibă parte de tandrețuri. Nevastă-sa Îl ținea - și pe bună dreptate - la respect. Ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bună dreptate - la respect. Ca să nu se observe că s-a pierdut cu firea, Subotin Își mai tăie o felie de salam și o aruncă șmecherește direct În gură. „Doriți cumva și dumneavoastră o bucățică? Sau ați prefera o acritură?!“ Făptura cenușie aflată-n fața sa clătină iarăși din cap, privindu-l cu blândețe... „Vi se pare că vorbesc cam mult, nu-i așa?“, o Întrebă el din nou. „Ce să-i faci, de vină e alcoolul. Aseară m-am cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mea...“ Brigadierul privi din nou spre muta sa interlocutoare, care mișca ușor din cap... „Ca să-mi risipiți această incertitudine, va trebui să mâncați o bucățică de salam... Dacă veți mânca, voi trage concluzia că am de-a face cu o făptură vie. Halucinațiile nu pot să ingurgiteze nici un fel de hrană. Iar dacă, să presupunem prin absurd, ar mânca, atunci hrana s-ar putea vedea mișcându-se În interiorul lor ca printr-o sticlă... Cel puțin așa cred eu c-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de care să facă haz: „Ca să beneficiezi de această bucățică, spuse el, va trebui să-mi spui dacă ești doamnă sau domnișoară, nu de alta...“ Ippolit nu-și mai continuă fraza, și așa, după părerea lui, Întinsese prea mult coarda. Făptura cenușie din fața sa rămase În aceeași atitudine servilă. „Doamnă sau domnișoară?“, repetă brigadierul. Dar, după cum era de așteptat, nu primi nici un răspuns. Tăcerea „gheișei“ deveni pentru el insuportabilă. Subotin era pus pe harță. Dacă ar fi fost la cârciumă, scandalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
galaxii...!!” Mai zise. „Incredibil, dar poate fi adevărat...! Totuși, eu sunt sigur Șefule,de fapt nu suntem singurele ființe raționale În Univers...! Îmi bazez afirmația făcută anterior având convingerea aproximativ științifică: planeta noastră a fost vizitată În trecutul Îndepărtat de făpturi deosebit de inteligente...!! Numai așa se explică Potopul, dacă Întradevăr a fost, ce evident pământul nu putea fi acoperit de apă datorită ploilor ci, drept urmare a topirii calotelor polare...! O dovadă În plus o mai avem În legătură cu statuiele din Peru precum și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prea conta pentru un om de șaptezeci și ceva de ani, fără multă treabă. Trebuie să fii ciufut să insiști că ai dreptate. A avea dreptate e În general o chestiune care ține de explicații. Omul intelectual a devenit o făptură a explicațiilor. Tații copiilor, soții soțiilor, lectorii ascultătorilor, experții profanilor, colegii colegilor, doctorii pacienților, omul sufletului său, explică. Rădăcina lucrului ăstuia, cauza ăstuilalt, sursa evenimentelor, istoria, structura, motivele. De cele mai multe ori, intră pe-o ureche, iese pe cealaltă. Sufletul vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
creierul cu sânge. Aceste fapte Își croiră drum unduit În mintea lui Sammler. Venise vremea? Vremea? Ce groaznic! Dar da! Elya urma să moară de hemoragie. Știa asta? Desigur că știa. Era doctor, așa că trebuia să știe. Dar era și făptură umană, așa că putea aranja multe pentru sine. Amândoi, știind și neștiind În același timp - unul dintre aranjamentele omenești mai des Întâlnite. Apoi Sammler, făcându-se să observe cu intensitate, trase concluzia după zece sau douăsprezece minute că Gruner clar știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Dar trebuie returnat. Doar este un bun furat, Margotte, și au fost băgați detectivi În treaba asta. Și n-o găsesc pe Shula. Știe c-a făcut ceva rău. — O, unchiule Sammler, ai numi asta delincvență? Nu la Shula. Biata făptură. — Da, biata făptură. Cui nu i s-ar aplica asta, dacă Începi să spui biata făptură? — N-aș fi spus-o niciodată despre Ussher. N-aș spune-o nici despre dumneata. — Serios? Ei, bine atunci. Accept corectarea. Totuși, indianul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Doar este un bun furat, Margotte, și au fost băgați detectivi În treaba asta. Și n-o găsesc pe Shula. Știe c-a făcut ceva rău. — O, unchiule Sammler, ai numi asta delincvență? Nu la Shula. Biata făptură. — Da, biata făptură. Cui nu i s-ar aplica asta, dacă Începi să spui biata făptură? — N-aș fi spus-o niciodată despre Ussher. N-aș spune-o nici despre dumneata. — Serios? Ei, bine atunci. Accept corectarea. Totuși, indianul acela trebuie anunțat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
asta. Și n-o găsesc pe Shula. Știe c-a făcut ceva rău. — O, unchiule Sammler, ai numi asta delincvență? Nu la Shula. Biata făptură. — Da, biata făptură. Cui nu i s-ar aplica asta, dacă Începi să spui biata făptură? — N-aș fi spus-o niciodată despre Ussher. N-aș spune-o nici despre dumneata. — Serios? Ei, bine atunci. Accept corectarea. Totuși, indianul acela trebuie anunțat. Am aici o scrisoare pentru el. — De ce nu o telegramă? — Inutil. Telegramele nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
încât să facă valuri în jurul afacerii cu barca. Destul de mult încât prezența lui să fie ștearsă din ritmul fermei. Reed s-a întors către ea. Te descurci cu ramele ? Dacă trebuie ? Mă descurc. Ai fi surprins. Reed i-a studiat făptura micuță și mâinile. Poate că n-aș fi. Acum, într-o parcare de lângă râul Salmon, se dovedea că Zach avusese dreptate în legătură cu un lucru: atât de târziu, spre sfârșitul sezonului, bărcile și pontoanele dispăruseră. Datorită secetei din anul ăla, companiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe dimensiuni omenești. Poate că aveam deja în mine ceva vulnerabil când am ajuns acolo: ciudat, de când aveam viza și biletele de avion, în mintea mea bântuia doar gândul răzleț la Mica Sirenă. Așa mă simțeam atunci. Solidară cu acea făptură căreia ne-limitarea i-a tăiat glasul. O luciferică de-a lor. Fără paranoia. Fără baudelairisme cu ailles de geant qui l’empêche du marcher. Eram poate pentru acea vreme la fel de poetică precum Rodica Palade și total aeriană față de pozitivismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Joplins ne spunea iarăși că all is loliness. Hendrix se încrunta pe tricouri și insigne, Woodstock reînvia fără kitsch. Nu m-am dezlipit o jumătate de zi de locul acela. Am bătut toate ulițele, am intrat în toate casele, nici o făptură, indiferent de specie, nu se sinchisea de proprietatea privată. În tot acel timp de scaldă christianică, toate, dar toate proustianismele mele au fost nedureroase. Măcar acea istorie nu am ratat-o, nu mă uitam la ea ca țăranul la girafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pământul un brânzoi / M-aș gândi numai la tine, să le mâncăm amândoi”. Pe scurt, nu te înfierez cu mânie feministă. Dimpotrivă, nimic nu pare mai coerent cu tine decât să trăiești trup și suflet orice. Faptul că întreaga ta făptură intră în alarmă doritoare atunci când ești în preajma cuiva îmi spune că tot copilul din tine vrea să deguste universul constitutiv: să-l bea, să-l mănânce, să-l simtă, să-l iubească. Și, când nu i se potrivește, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
iluzii care ne cercetează din când în când, din lumi revolute, o clipă, o secundă, atât. E o duminică luminoasă domnul Pavel și-a sumes mânecile cămeșii, stă aplecat peste răsaduri, acum s-a îndreptat de șale, în toată arătarea făpturii lui înalte. Au trecut ani peste el, existența acestora este neîndoielnică pe fața lui, dar nu întotdeauna, uneori ființa dovedindu-și pentru el, ca-ntr-un miracol, la fel și pentru alții (aidoma și mie, câteodată, care scriu aceste rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bună-samă, du-te și te culcă, bețivule! păcat de rantie și de potcap... châm! du-te și te culcă! Și era o lună plină și o lumină dulce în văzduh, în sat, pe iaz, pe dealuri, și liniștea stăpânea toate făpturile, iar în hanul mohorât și întunecos mortul străin se odihnea cu fața alinată, sub mângâierile tremurătoare ale unei făclii. Singura ferestruică luminată a rateșului veghea în umbra streșinei, ca un ochi neadormit. Mortul a fost îngropat după trei zile. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
viețui nici în lumea aceasta, nici în acest veac. Simțea trebuința să moară și s-o urmeze dincolo. Cum am cotit cu barca nu departe de satul rudarilor, spre Fundul Lintiții, la coliba lui Mitrea Pescăruș, am văzut apărând o făptură ce mi s-a părut uimitoare subt arcul sălciei. Avea mișcări mlădioase și un obraz oacheș și pasionat. Purta fustă încrețită roșie cu puchiței negri și broboada verde îi era căzută pe umeri. În afară de ie, nu mai avea altă îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dumnezeu, în mânia sa, să-i întoarcă brațul spre a zdrobi pe alții? Să fie vinovată aceea care-i dă pe pământ fericirile raiului? Sau vor fi fiind vinovați alții dintre atâți răi care furnică în umbra Porții? Mișelnică e făptura omenească și mânia fără frâu îndeamnă în anume ceasuri pe domnii lumii să dea drumul izvoarelor de sânge, ca să nu mai rămâie neam omenesc trăitor sub soare! Icioglanii se retrăseseră. Sultanul se cumpănea înainte și îndărăt în locul său, clătinat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]