2,843 matches
-
Într-o situație limită, alege ca soluție moartea. Moartea voluntară este ultima probă de dragoste romantică. Pentru a face trecerea suportabilă pentru cei vii, femeia Îndrăgostită (căci subiectul erotic este la Bolintineanu aproape În exclusivitate de gen feminin) inventează o fabulă, Înnobilează, codifică moartea: o plecare Într-un car mitic cu o doamnă misterioasă etc. Sau se culpabilizează, Își atribuie păcate imaginare, mistificînd adevărata esență a tragediei. * Văzînd peisajele, obsesiile, figurile poeziei lui Bolintineanu, să ne Întoarcem la retorica lui. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
literatură, scriitorul poate cel puțin să fie inocent, căci nu scriitorul este acela care fabrică și impune clișeul; el Îl lasă numai să treacă fără dificultate. În fine, tot Paulhan oferă la capătul studiului său (strălucitor, profund, tăios) o mică fabulă despre retorică. S-o cităm: „Că doi soți se văd siliți să trăiască Împreună o viață Întreagă - ce constrîngere intolerabilă! Ceea ce caută, totuși, cu forță și În via lor libertate, doi Îndrăgostiți este tocmai faptul de a se uni pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poemele sale. Un accent mai apăsat moral, Întoarcerea cîntecului spre Învățătură de minte par a fi notele lui caracteristice. Mai este, negreșit, mișcarea epică din poezie. Plăcerea lui Anton Pann de a povesti este evidentă. Simbolurile se adună În jurul unei fabule (o Întîmplare), din care să iasă limpede o idee morală. Chiar În poemele cele mai direct confesive, Pann introduce elemente impersonale din zicerile populare care estompează Într-o oarecare măsura nota subiectivă. Iată-l, de pildă, divagînd În jurul Amorului, temă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
propriile idei despre Înfrățirea dintre muzică și poezie, iar În Adaosuri la noul Erotocrit traducătorul introduce CÎntecele [lui] de lume. În fapt, Noul Eretocrit este manualul cel mai amplu despre codul erotic al epocii. Însă manualul (codul) trece printr-o fabulă mitică. Erotocrit („critic, adică, d-amor”), fiul lui Pezostrat, „ministru politic” al Împăratului Eraclie, petrece În oftări și cugetări grozave, ceea ce va să spună că este Înamorat. Areti, fiica Împăratului, este sursa acestui chin. Erotocrit se confesează prietenului său, Polidor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să cîștige alții, face curte celor cu sfanți, dedică volumele unor protectori influenți ele. Scrie, negreșit, din plăcere, dar scrie și ca să trăiască: „Încet-Încet, Învățîndu-mă singur, una ca să-mi treacă de urît și al doilea socotind ca să trăiesc” (Prefață la Fabule și istorioare, 1841). Pentru Anton Pann, poezia Înseamnă, așadar, două lucruri: o petrecere (o pe-trecere, o trecere de timp și o petrecere, adică o trecere plăcută) și un mijloc, ca oricare altul, de a trăi. Unii sînt bogasieri, cămărași
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scrieri sînt, În fapt, cronici ritmate, ca aceste precuvîntări În care autorul Îmbrobodește cititorii cu justificările și sfaturile lui. Poezia propriu-zisă are o epică, un scenariu ce poate fi reconstituit. Grija lui Pann este să strecoare bine printre rînduri morala fabulei, cînd n-o exprimă, direct, În finalul poemului. El este, să nu uităm nici o clipă, un dascăl, un povățuitor, un creator, În fine, popular (sau, mai degrabă, popularizam!) pentru care petrecerea prin scris nu trebuie să fie niciodată gratuită. Nici
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dosul teoriei juste, În esență, despre necesitatea educației morale și estetice a publicului! Poet de factură moralistă, Pann n-are propriu-zis preferință pentru latura senzorială a lucrurilor. Proverbele pe care le folosește cu abilitate În poem sînt golite de materie. Fabulele lui Pann nu lasă să se Întrevadă un peisaj liric specific, o preferință pentru o categorie de elemente, un mod de apropiere față de obiectul liric. Grija (și plăcerea) lui este să creeze un spectacol verbal În jurul unei teme morale. Aici
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îngîmfată, gutuia e nobilă etc. Există și o ierarhie socială. Prazul este mojic, aparține, adică, unei categorii inferioare, este Înfumurat și umblă cu „obrazul tras”. Urzica este și mai năpăstuită: mereu necăjită și contestatoare (zbîrlită). Poemul adună Într-o ingenioasă fabulă un număr mare de specii: Gutuia, Chitra, Lămîia, Cireașă, Vișina, Zarzăra, Părul, Mărul, Coarna, Pruna, Migdalul, Usturoiul, Strugurele, Piperul, Ienibaharul, Chimenul, Molotrul, Cimbrul, Mărarul, Capera, Măslina, Ciuperca, MÎnăterca, Mazărea, Năutul, cuvioasa Linte, postnica Fasole, Castravetele, Agresele, surorile Coacăzele, ghebosul Roșcov
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cel țepos Cu codițe-mperechiate. Veșnic vesel și frumos. Când nu e zăpadă Cușma asta de argint Doarme în ograda Nu mă apară de vânt Dar cand ninge afară Dar pe deget dac-o țin, Cu copiii zboară. Niciodată nu mă-nspin. ¾ FABULE Petrecuse cu chitară, Toată vara, Însă, iată că ntr-o zi, Greierele se trezi Fără musca, fără râma Fără umbră de fărâma. Ce se facă? Hai să ceară La furnică, pan’ la vară, Niscai boabe de secara! Pe cuvânt de lighioana
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
etern, București, 1974; Scrisoare în sat, București, 1975; La stema țării, București, 1977; Cu inima curată, București, 1977; Ritualuri intime, București, 1978; Îngândurat ca pietrele munților, București, 1979; Scutier la umbra clipei, București, 1982; Pentru eterna vatră românească, București, 1983; Fabule cu sau fără morală, București, 1984; De veghe la anotimpuri, București, 1985; Drumeț în calea lupilor (în colaborare cu Mihai Stoian), București, 1987; Fântâna din oglinzi, București, 1988; Poeme dintr-un sfert de veac, pref. C. Stănescu, București, 1989; Cartea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
45; Zaharia Sângeorzan, Fascinația originilor, RL, 1979, 50; Lit. rom. cont., I, 590-594; Nicolae Ciobanu, „Îngândurat ca pietrele munților”, LCF, 1981, 9; Martin, Paranteze, 98-105; Paul Dugneanu, „Pentru eterna vatră românească”, LCF, 1983, 4; Cândroveanu, Printre poeți, 154-157; Victor Rusu, „Fabule cu sau fără morală”, O, 1984, 39; Cristian Popescu, „Fabule cu sau fără morală”, SLAST, 1984, 50; Ion Dodu Bălan, Pietre pentru templul lor, București, 1985, 363-369; Edgar Papu, Intensitate armonioasă, FLC, 1985, 35; Rotaru, O ist., III, 410-412; Adriana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
cont., I, 590-594; Nicolae Ciobanu, „Îngândurat ca pietrele munților”, LCF, 1981, 9; Martin, Paranteze, 98-105; Paul Dugneanu, „Pentru eterna vatră românească”, LCF, 1983, 4; Cândroveanu, Printre poeți, 154-157; Victor Rusu, „Fabule cu sau fără morală”, O, 1984, 39; Cristian Popescu, „Fabule cu sau fără morală”, SLAST, 1984, 50; Ion Dodu Bălan, Pietre pentru templul lor, București, 1985, 363-369; Edgar Papu, Intensitate armonioasă, FLC, 1985, 35; Rotaru, O ist., III, 410-412; Adriana Iliescu, De veghe la anotimpuri, RL, 1989, 18; Dicț. scriit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
tinerime a lui Gh. Lazăr (1818) și Chiemare la tipărirea cărților românești (1821), a lui C. Diaconovici-Loga, sunt primele adevărate manifeste iluministe românești, concepute și redactate în acest spirit foarte modern pentru epocă. O mențiune specială cer și Învățăturile la Fabulele lui țichindeal (1814) și pasajul din privirea rețensiei... a lui petru Maior (1816) referitor la valorile etice ale luminării. Noțiunea este deci pe deplin consolidată în al doilea deceniu al secolului al XIX-lea. Generalizarea și nuanțarea sa progresivă se
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
20. 19. Logofătul Costachi Conachi, poezii. Alcătuiri și tălmăciri (Iași, 18872), p. 323. 20. Ioan Bianu-Nerva Hodoș, op.cit., II, p. 528. 21. M. Jivcovici, Dositei (Dimitrie) Obradovici, in: Studii de literatură universală, 1961, III, p. 133. 22. D. țichindeal, op.cit. (fabula 84, Învățătura), p. 165. 23. petru Maior, Disertație pentru literatura cea vechie a Românilor, 4, in: Istoria pentru începutul Românilor în Dachia (Buda, 1834), p. 258. 24. Ion Budai-Deleanu, Scrieri lingvistice (București, 1970), p. 167. 25. C. Diaconovici-Loga, Chiemare la
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
44. M. Kogălniceanu, Scrieri alese, ed. Dan Simonescu (București, 1956), p. 209. 45. Adrian Marino, Iluminismul românesc: idei despre carte, editură, lectură, in: Limbă și literatură, 2/ 1977, pp. 419-428. 46. Ion Budai-Deleanu, op.cit., p. 188. 47. D. țichindeal, op.cit. (fabula 120, Învățătura), p. 48. Dinicu Golescu, Starea de acum... a prințipaturilor Valahiei și a Moldovei (Buda, 1826), p. XV. 49. Cf. N.C. Enescu, Gheorghe Asachi, organizatorul școlilor naționale din Moldova (București, 1962), p. 248. 50. G. Bogdan-Duică, op.cit., p. 81
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Porumbacu a scris poemul Mierla lui Ilie Pintilie. Dan Deșliu a izbutit, Îndeosebi În Cântece În cinstea lui 7 Noiembrie să ne dea un poem de largă respirație, străbătut de un elan revoluționar. (Ă). Marcel Breslașu, pe lângă un volum de fabule și un volum de versuri, ne-a dat amplul poem Grivița Roșie, Cicerone Teodorescu, Calea Griviței și un număr de poeme traduse din Vladimir Maiakovski, Eugen Jebeleanu, poemul Ceea ce nu se uită. În teatru s-au scris, În 1948, mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai falnic În codri a rămas să străjuie coniferele neamuri. Morala: Din această poveste aș vrea să te-nvăț prietene, să iubești ceea ce-i tânăr și crește ceea ce-i nou, ceea ce se ridică nu ceea ce se usucă și putrezește. (Ă)”. (Fabulă din lumea coniferelor, Ibidem, nr. 148, 5 aug.) „La gara Huedin Între linii Seara Întâmpină trenurile voinice, Iar vântul Încurcat printre traverse nu știu ce tot caută și tot zice. Câteva mașini pe linii mai Îndepărtate respiră Încet și rar; lângă primele
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Dragoș Vicol. - Un țapinar Închină un poem lui 11 Iunie; - nr. 150, 19 aug.: Dumitru Corbea. - Eliberare; Adrian Rogoz. - Cele două Georgii; - nr. 156, 30 sept.: Vasile Nicorovici. - Cuvântul „Scânteii”; - nr. 157, 7 oct.: Petru Vintilă. - De ce e vulpea bearcăl (fabule); Ștefan Druia. - Luptăm pentru pace; Suzana Delciu. - Balada pământului de oțel; - nr. 161, 7 nov.: A.Ciurunga - Zidim pentru pace; Dumitru Corbea. - Noroc bun!; Mihu Dragomir. - Pe malul Adriaticei; - nr. 162, 11 nov.: Aurel Ciurunga. - Tovarășa Floarea lucrează la două
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
exagerări, pe care, de altfel, Însuși Eugen Campus va avea grijă să le bemolizeze simțitor atunci când, părăsind terenul teoretizărilor și al aprecierilor gratuite, va analiza câteva din poemele lui Baconsky. Poetul care gândește va deveni poetul care raționează formalist (În Fabulă din lumea coniferelor), uluitoarea simplitate și impresionanta vigoare, Își vor lepăda calificativele, și cronicarul, În fața exemplelor citate În cadrul discuției, va recunoaște că foarte adesea Baconsky se lasă târât «de la simplitate, vigoare și frământare teoretică la platitudine, emfază și subiectivism». De
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
gata răstignit”. Este pregătit, vasăzică, pentru un destin tragic, iar demnitatea lui este, dacă nu să scape acestui destin, cel puțin să îl supună judecății spiritului. Problematica eseurilor lui Camus și, în genere, a existențialismului, este pusă în termenii unei fabule în care simbolurile (îmblânzitorii de cobre, dresorii de câini, mangustele imperfecte) vin să dubleze ideile, exprimate în lungi și remarcabile eseuri epice. Pustnicul din sala de așteptare are pasiunea proceselor, modul lui de a cunoaște este a pune în acuzație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
sau „catihetă”. Participând la mișcarea pentru un episcopat românesc la Arad, a fost persecutat. Sub acuzația de a se fi ridicat „contra constituției împărăției habsburgice”, în iunie 1814 este revocat din funcția de profesor, iar volumul Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățături, traducere din Esop după Dositei Obradovici, e confiscat. Ț. se va retrage ca preot în satul în care se născuse. Popularizator al ideilor iluminismului, traducător din scrierile sârbului Dositei Obradovici - Sfaturile a înțeleajerii cei sănătoase (1802), Adunare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
retrage ca preot în satul în care se născuse. Popularizator al ideilor iluminismului, traducător din scrierile sârbului Dositei Obradovici - Sfaturile a înțeleajerii cei sănătoase (1802), Adunare de lucruri moralicești de folos și spre veselie (I, 1808), Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățături (1814) -, cu scopul de a sprijini, prin educare, ridicarea conștiinței naționale și lupta românilor pentru drepturi naționale și sociale, Ț. a elogiat cartea, a condamnat superstițiile și a fost cel dintâi bănățean care s-a interesat de folclor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
pentru drepturi naționale și sociale, Ț. a elogiat cartea, a condamnat superstițiile și a fost cel dintâi bănățean care s-a interesat de folclor, în prima traducere consemnând datini ale românilor comparate cu cele romane, pentru a demonstra latinitatea neamului. Fabulele lui Esop l-au interesat pentru că ofereau nu numai învățături morale cu valabilitate general umană, ci și posibilitatea exprimării voalate a unor idei politice. Mai mult decât la Nicolae Oțelea cu trei decenii înainte, textele dobândesc o haină adaptată realităților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
greoi, discursiv, căci ținta rămâne învățătura, trezirea minții și disciplina morală. Marin Sorescu aprecia că formula „gură de aur”, prin care Mihai Eminescu îl definea pe Ț., ar putea fi explicată tocmai „printr-un anume dar retoric, întâlnit în morala fabulelor, întinsă și gesticulant patetică”. Singura scriere originală a lui Ț., un istoric al școlii din Banat, tipărită în 1813, este de strictă valoare documentară. SCRIERI: Arătare despre starea acestor noao introduse sholasticești instituturi ale nației românești, sârbești și grecești, Buda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
acestor noao introduse sholasticești instituturi ale nației românești, sârbești și grecești, Buda, 1813. Traduceri: Dositei Obradovici, Sfaturile a înțeleajerii cei sănătoase, Buda, 1802, Adunare de lucruri moralicești de folos și spre veselie, partea I, Buda, 1808, Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățături, Buda, 1814; ed. 2 (Filosofice și politice prin fabule învățături morale), pref. I. Eliad [Ion Heliade-Rădulescu], București, 1838; ed. (Fabulele lui Demetriu Cichindeal în traducere nouă din originalul sârbesc al lui...), îngr. și pref. Ioan Russu, Arad, 1885
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]