3,497 matches
-
aduc aminte să fi fost și Iorgulescu printre noi - dar nu asta e grav, ci eliminarea grupului oniric, omiterea lui Dimov și a lui Virgil Mazilescu, cei doi poeți care au deschis drumuri noi în poezia românească și a căror faimă crește văzând cu ochii. Probabil că nu și pentru criticul Manolescu, care i-a făcut să dispară cât ai clipi. Oricare altul ar fi fost mândru să-i evoce, el nu. Căci nu pot să cred că a uitat și
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
tip american. Cotidianul, 1 noiembrie 2002 Săpânța și cimitirul marin Nu știu prea bine să explic de ce Maramureșul e regiunea românească cea mai cunoscută în Occident. În orice caz, în Franța. Sigur, turismul, frumusețea așa-zis sălbatică a acestei regiuni, faima etnologică întreținută încă din timpul lui Ceaușescu, fotografii care s-au perindat pe meleagurile maramureșene, bisericile de lemn, veșmintele locuitorilor, toate astea au contribuit, nu încape nici o îndoială. Jean Cuisenier, starostele etnologilor francezi, a scris o carte, Memoria Carpaților (tradusă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
scris o carte, Memoria Carpaților (tradusă de curând și în românește, la Editura Echinox din Cluj), în care Maramureșului i se consacră cel mai mare număr de pagini. Gurile rele (cum sunt și eu considerat de unii...) ar spune că faima Maramureșului se datorează mai degrabă adolescenților maramureșeni care se prostituează în Bois de Boulogne sau adulților care cerșesc cu seninătate pe străzile Parisului. (Cerșetorii aceștia nu sunt numai țigani, cum le place unora să spună, ci chiar țărani maramureșeni, bărbați
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
să fie juste (Politica II, 8). Un alt punct de vedere pe care îl integrez aici este și cel conform căruia etica aristotelică are ca finalitate fericirea; nu e o etică a datoriei, ci mai curând a onoarei și a faimei (în contextul istoric al imperiului lui Alexandru Macedon, poate că este ușor de înțeles acest lucru, deși Stagiritul scrie mai curând despre cetatea-stat în formele sale glorioase). Pentru că poate fi reperată o formațiune discursivă a acestor virtuți ale puterii, susțin
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fie o acțiune validă în slujba "vieții bune" a fiecărui membru al comunității. Corelativ cu această sarcină definitorie pentru rolul de conducător politic, un destin individual se împlinește doar dacă scopul acțiunilor sale îi aduce fericirea, înțeleasă ca onoare și faimă. Acest principiu etic, care, conform lui Aristotel, ghida viața cetățeanului atenian, nu se mai regăsește formulat explicit în teoria politică a imperiului oriental creștin, interesat mai curând de guvernarea vieții și a activității spirituale a comunităților de credincioși, păcătoși și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
intuirea mecanismului vieții politice este ageră și sobru exprimată. Neuitată este scena primirii la curtea din Viena a cronicarului, de către Iosef II, circumstanțiată, demnă, fără neghioabe admirații, vie parcă de ieri. D. CANTEMIR D. Cantemir (1673-1723) e un erudit de faimă europeană,voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru. Autor între altele al unei Istorii a imperiului otoman scrisă latinește, care i-a făcut renumele în Occident, întrucît ne privește, interesează prin Divanul seau gâlceava înțeleptului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ar fi trebuit să se întîmple după planul Satanei.Pontice ll, 9, Lui Cotys se vrea o scrisorică din partea surghiunitului către condu- cătorul geților. ,,Odraslă de regi, Cotys, a cărui origine nobilă se ridică pînă la Eu-molpus, dacă cumva vocea faimei va fi ajuns pînă la urechile tale că eu mă găsesc surghiunit în vecinătatea imperiului tău, tu care ești cel mai blînd dintre toți prin-cipii, ascultă grasul celui ce te roagă și dă o mînă de ajutor, dacă poți, și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
atunci prefect al Capitalei și celebru în conducerea campaniilor electorale, fu luat din această funcțiune și numit prefect al județului Iași, cu ordin precis ca să nu combată nici o altă candidatură în afară de aceea a lui Conta. A luptat ca un erou. Faima cuvântărilor sale, care au fermecat adunările publice, s-a răspândit în toată Moldova, și mulți proprietari mari, din deosebite județe, au venit într-adins la Iași ca să-i ofere spontaneu concursul lor, influențând pe lângă rude, prieteni și cunoscuți în favorul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
atît pentru poemele recunoscute de el ca aparținîndu-i - deși sînt în parte remarcabile, acestea nu sînt totuși întotdeana geniale - cît pentru faptul că el este creatorul poetului fictiv numit de el Thomas Rowley. Acest tip de strategie pentru a dobîndi faimă nu era nou în literatura engleză. Ossian (fiul lui Finn/Fingal), poetul inventat de James Macpherson (1736-1796), intrase nu de mult pe scena literară (cf. Fragments of ancient poetry, collected in the Highlands of Scotland, and translated from the Galic
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
unii poeți metafizici și la Chaucer, această forță creatoare fiind astfel explicabilă prin enciclopedismul poetic practicat cu bună știință de Chatterton (inspirat și prin studierea antologiei The Muses library) ca o parte importantă a strategiei lui pentru a ajunge la faimă literară. Rowley ca autor din secolul al XV-lea este, însă, problematic dintr-un motiv ce poate fi derivat din două fragmente epice scrise de Chatterton în legătură cu poemul Battle of Hastings / Bătălia de la Hastings: aici Rowley este descris ca fiind
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
cu acele explozii de energie febrilă în care erau compuse poemele sale. Și avea multe care să-l facă să se simtă mizerabil cînd, cu o schimbare a stării de spirit, și-a pierdut irezistibila bună dispoziție și încrederea în faima și succesul la care urma să ajungă în cele din urmă. Ambiția lui a fost fără margini. (Hare 1911: XXI) Dezamăgit profund de eșecul în fața lui Walpole, Chatterton, probabil și plictisit de Bristol (cf. Ackroyd 1993), în vîrstă de 17
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
ilustrația care prezintă faimosul Portal nordic). În foarte scurta sa viață - nu împlinise încă vîrsta de optsprezece ani cînd s-a sinucis sau a murit otrăvindu-se din dorința de a se vindeca - Chatterton deja dobîndise la Bristol o adevărată faimă: era "cel care a transcris poemele lui Rowley" (Masson 1874: 29) și poetul "de geniu nebun" (Masson 1874: 78; citează "testamentul satiric" al lui Chatterton, interpretat și ca "nota de adio a unuia care avea să se sinucidă" - datată 14
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
poetul "de geniu nebun" (Masson 1874: 78; citează "testamentul satiric" al lui Chatterton, interpretat și ca "nota de adio a unuia care avea să se sinucidă" - datată 14 aprilie 1770). Planul esențial al lui Chatterton prin care să ajungă la faimă literară și să iasă din anonimatul obscur în orașul Bristol al celei de-a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea a fost următorul: "Inventarea unui poet din trecut, căruia să îi atribuie toate compozițiile proprii în stilul antic, și
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
mod semnificativ, modul "lămpii" ca bază a creativității poetice originale a fost schițat de unul dintre promotorii majori ai mișcării romantice, Edward Young (1918: 32), care în anii 1750 vedea în lucrările anticilor niște "lămpi strălucitoare în calea noastră către faimă" ("shining lamps in our path to fame"); acest mod a fost însă anticipat și de gînditori precum Francis Bacon, care în celebra sa utopie The New Atlantis / Noua Atlantidă (1627) își imagina că în Casa lui Salomon (un fel de
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
beznei"; "meleaguri ale nopții cei eterne"; "cavernele cele-întunecoase"; "nor negru"; "slavă și odihnă veșnică"; "sulițele, cu aripe ghimpate ale morții"; "nouri ai carnagiului"; "noapte eternă"; "binevenită moarte"; "Schimonosit de durere"; "sulița letală"; "lovitură mortală"; "rană fatală"; "creier fumegînd"; "moarte și faimă veșnică"; "Moartea-ți nu putea veni decît din brațul lui Alfwold, / Așa cum numai diamantele pot să își vatăme diamantele semene"; "brațele morții"; "nici nu era de moarte înfricat"; "Moartea atîrna de brațu-i". Eclogue the first / Eglogă, cea dintîi - "urgie veșnic
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
dacă are rezolvate trebuințele de securitate (vezi Anexa 8), inclusiv cele pe termen lung. Mediul organizațional trebuie să-i ofere creatorului siguranța că prin reușita sa i se va recunoaște valoarea creației și va fi răsplătit material și moral (dobândind faimă), ceea ce îi va asigura suportul psihic de a continua. Alături de acești factori stimulativi există o sumedenie de factori frenatori pe care societatea NU trebuie să îi ofere ambianței creatorului. În cadrul Capitolului 7 (§7.4; §7.5) se va face referire
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
câmpul de luptă” -, compozitorul Alfonso Castaldi și actorii Teatrului Național, între care Iancu Brezeanu, sau cei lirici de la Teatrul de Operetă condus de C. A. Grigoriu, care funcționa, în această perioadă, în grădina din spatele T.O. După primul război mondial faima localului se stinge, boema literar-artistică migrând spre mai elegantele restaurante Corso și Capșa. În 1931 imobilul este demolat, pentru a face loc Palatului Telefoanelor, T.O. rămânând doar un reper în tradiția boemei artistice bucureștene, comparabil cu acela constituit de
TERASA OTETELESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290155_a_291484]
-
sunt compuneri sentimentale de album, idile delicate, încheiate de obicei cu o glumă sau cu o ironie, în maniera pe care o va desăvârși mai târziu G. Topîrceanu. Epigramele (adunate în volum în 1900) și cronicile rimate i-au consolidat faima de umorist și au creat o adevărată tradiție: D. Anghel și St. O. Iosif (în Calendarul lui A. Mirea), G. Ranetti, G. Topîrceanu ș.a. Poetul T. s-a relevat pe deplin abia în versurile apărute în „Minerva literară ilustrată” și
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
de la adversar. Bineînțeles, popularitatea lui Ion Deșliu era numai de suprafață, păturile adânci ale poporului nu-l cunoșteau. Un orator apreciat de public și de tinerime era George Brătianu, deputat conservator disident din Pitești, om de talent, care vorbea frumos. Faima lui n-a durat mult.349 176 bucureștii de altădată conservatoare și de către principele Carol, declarându-i hotărât acestuia: „dacă țara va fi pusă în necesitatea de a opta între prinț și Constituție, Constituția va fi preferată“ (Istoria Parlamentului, p.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ușurare vremelnică, mai mult sugestivă. Drasch a spus unui intim că, în lunga lui carieră medicală, a tras în București 32 mii de panglici. Acest empiric și-a câștigat repede o mare popularitate în clasele de jos ale societății; apoi faima lui s-a urcat și în straturile de sus. Atât de puternică este sugestiunea și atât de întinsă era incultura, încât, la cele mai multe consulturi, când cazurile erau desperate, doctorul Drasch trebuia să fie chemat ca un salvator. De cum a venit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în 1845 (și nu în 1836, cum menționează Bacalbașa), practicând medicina în diferite orașe (Călărași, Târgoviște, Mizil etc.), până prin 1860 când se stabilește definitiv la București. Aici și-a creat, cu bună știință, profitând de ignoranța unor pacienți naivi, o faimă de medic empiric, obținând - de fapt - unele succese terapeutice prin aplicarea psihoterapiei, a sugestiei, a medicației homeopatice, impunându-se în fața bolnavilor cu autoritate, dominându-i cu energie prin tr-o comportare severă și o voce puternică. S-a instalat la început
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
săi Eminescu și Caragiale. 153. Primele patru Scrisori ale lui Eminescu au apărut în anul 1881 în Convorbiri literare (în ordine, la 1/13 februarie, 1/13 aprilie, 1/13 mai și 1/13 septembrie), contribuind într adevăr la consolidarea faimei poetului, deși Alecsandri mai continua să fie favoritul marelui public. Al doilea: Luna doarme, luna doarme Grațioasă, Peste dealuri, peste dealuri Și câmpii. Aceste două bucăți plac mult bucureștenilor, aceste două cântece devin cântecele la modă; nu este petrecere în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
niște aproximări aproape neserioase. Noi, tracii pleacă, mi se pare, din psihologia sa de individualist, învingător într-o lume dominată de concurență; din dorința de diferențiere. „Negrii”, probabil, au pregătit-o; entuziastul milionar o iscălește. În librărie, public pe măsura faimei autorului. * Succesul a scos din Bălăiță un amor-propriu ținut bine în frîu mai înainte. Nu-i mai place, de pildă, să fie strigat „Gigi” de „colegii” de la ziar, ale căror abordări familiare le suporta pînă de curînd. N-a bruscat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ortoepia (că de scris, scriu alții pentru ei), „comit” panseuri comice. Convocat la ședința FUS, vrînd-nevrînd, ieri l-am ascultat pe Vasile Popa, secretarul cu probleme organizatorice. Acesta a fost desantat nu de mult la Bacău, dar are deja o faimă de dur. Anterior ar fi slujit partidul, avînd funcții similare sau de nivel apropiat, la Ploiești și Botoșani. De acolo îl cunoaște Genoiu, care acum simte că „îi cresc acțiunile”. Poate și din acest motiv, tipul mi-i antipatic fără
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am primit (spre hazul răgăliilor din redacție: răcani, dești) o nouă convocare militară (a șaptea sau a opta), marți am colaționat și predat ultimul articol pentru numărul viitor. Pe pagini întregi însă agenda e albă. *Vor neapărat să-mi scoată faimă de loup garou. Despărțirea lui Genoiu de „colectiv”, pentru zilele cît va fi plecat în Italia, s-a petrecut conform unui scenariu previzibil: la o șuetă, cu un pahar de Riesling în față. A fost trimis Sporici să mă cheme
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]