KorAP: Find »[drukola/base=farfurie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...199 >

4,972 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

pe următoarea, Marius s-a și apucat să mănânce și atunci nici eu, numai de-al dracu’, nu i-am zis poftă bună, am apucat lingurița, dar n-am început să mănânc numaidecât, am mai privit o vreme felia din farfurie, frișca albă din mijlocul cremei de castane, și cred că m-am gândit la tata, apoi am luat o înghițitură și era delicioasă, întocmai cum mi-o aminteam sau poate și mai delicioasă, dulce și pufoasă, și când am luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
m-am gândit la tata, apoi am luat o înghițitură și era delicioasă, întocmai cum mi-o aminteam sau poate și mai delicioasă, dulce și pufoasă, și când am luat a doua înghițitură, de-abia atunci m-am uitat în farfuria lui Marius, el tocmai mesteca ultima bucată și s-a uitat la mama și a zis că așa o bunătate n-a mâncat în viața lui, niciodată de când e pe lume, și a întrebat dacă mai poate primi o felie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
o felie, între timp am primit și eu o a doua felie, iar pe platoul de porțelan abia dacă mai rămăsese ceva din tunel, doar bucata cu cifrele, și Marius mânca la fel de repede ca la început, aplecat cu capu-n farfuria pe care o dosea pe jumătate cu cotul sprijinit de masă, dar mama nu i-a făcut observație să stea frumos, deși mie cu siguranță mi-ar fi făcut, iar când și această a doua felie a dispărut, atunci Marius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
o jumătate și mie pe cealaltă, iar eu, când am ajuns la jumătatea acestei ultime felii, am simțit deodată că nu mai pot să-nghit nimic, în timp ce Marius terminase de mult porția lui și am văzut că se uită la farfuria mea și atunci, numai de-al dracu’, am mai luat o îmbucătură, dar n-am mai simțit gustul de castane, ci numai pe-acela, dulceag, de rom, am continuat totuși să mănânc, în ciudă, înghițind cu greu, iar Marius mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
simțit gustul de castane, ci numai pe-acela, dulceag, de rom, am continuat totuși să mănânc, în ciudă, înghițind cu greu, iar Marius mă fixa în continuare, așa că am înghițit totul, am adunat cu grijă și restul de frișcă din farfurie, am lins și lingurița, iar când, în fine, mi-am pus și eu lingurița pe masă, am simțit că mi se întoarce stomacul pe dos, dar, cu toate astea, am zâmbit, și atunci Marius s-a uitat la mine și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

care pescărușii tocmai Îl sfîrtecau. Arătă spre menhirul Înconjurat de banderolele puse de poliție. - Și menhirul avînd simbolul păsării a Început să picure sînge. - O... Și ce-a mai găsit ieri seară? replică Lucas, sarcastic. Un crab cu maioneză În farfurie? Scriitorul zîmbi ușor. - Nu tocmai. Și Îi povesti rapid episodul cu crabii care fuseseră cît pe ce s-o coste viața pe Marie. - Chiar dacă nu credem În preziceri, trebuie să recunoști că e aici ceva tulburător. Lucas se pregătea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de toate amintirile astea care Îți evocau prea mult absența lui... Înălță cuțitul pe care se vedea o picătură de sînge. - Friptură În sînge, tată, ce zici? Bătrînul Îl cercetă din ochi cu o ostilitate vădită, dădu la o parte farfuria cu un gest sec și se ridică greoi. - Mă obosești, Pierre-Marie. Armelle se repezi să-și ajute socrul, fulgerîndu-și soțul cu privirea. Acesta luă o Înfățișare fals pocăită. - Veșnicul conflict Între generații... Cred că știți ce Înseamnă, nu-i așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
acum ce mai e? Ce-am mai spus iarăși? Armelle preferă să nu-i răspundă. - Foarte bine, am să tac, mormăi PM. În minutele următoare, nu se mai auzi decît clinchetul cuțitelor și furculițelor care se ciocneau Între ele pe farfurii. Și deodată un zgomot surd, ca o cădere. - Vine din camera tatei! exclamă Armelle. Se repeziră Într-acolo. Bătrînul simțise nevoia să se Întindă, fiind mult mai Încercat de sarcasmele fiului său decît ar fi vrut să admită. CÎnd tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

salt, fără să-și ia avânt și cu picioarele lipite, ajunse pe masă. Își recăpătă suflul; șuieratul ce-i ieșea din piept Încetă. Apoi Începu să pășească În lung și-n lat pe masă, lovindu-se cu pumnii În cap; farfuriile și paharele dansau În jurul lui; azvârlea cu picioarele În toate direcțiile, repetând cu o voce puternică: „Nu se poate! Nu se poate să mă tratați așa!...” De data asta nu se mai bâlbâia. A fost nevoie de cinci persoane ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
medie. Majoritatea oamenilor din jurul meu sunt În aceeași situație. În fond, singura persoană utilă pe care o cunosc e fratele meu. — Și el ce a făcut așa de extraordinar? Bruno se gândi, un timp Își Învârti bucata de brânză În farfurie, căutând un răspuns suficient de impresionant. — A creat noi soiuri de vaci. Mă rog, e un exemplu, dar Îmi aduc aminte că lucrările lui au permis nașterea unor vaci modificate genetic, cu o producție de lapte mai bună și calități

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

doi parteneri de la Linklaters, iar la bar îl văd pe unul dintre cei mai faimoși avocați specializați în procese de calomnie din Londra. Fondul sonor alcătuit din conversații, dopuri scoase și din zgomotele făcute de furculițele ce se ating de farfuriile imense e ca mugetul uriaș al mării, întrerupt din când în când de valuri de râsete ce fac capetele să se întoarcă. În timp ce mă uit pe meniu, simt că mă ia cu leșin de foame. N-am mai mâncat ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Bună ! strigă. Ai comandat sandvișuri pentru douăzeci de persoane ? Totul se întâmplă foarte repede. Acum stau și mă uit deprimată la ghiveciul de firimituri și gem. Și o clipă mai târziu, în bucătărie intră două fete cu șorțuri verzi, cu farfurie după farfurie de sandvișuri făcute profesionist. Sandvișuri perfect tăiate, din pâine albă și neagră, aranjate în piramide îngrijite, garnisite cu buchețe minuscule de ierburi și felii de lămâie. Au chiar și stegulețe mici de hârtie, scrise de mână, care descriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Ai comandat sandvișuri pentru douăzeci de persoane ? Totul se întâmplă foarte repede. Acum stau și mă uit deprimată la ghiveciul de firimituri și gem. Și o clipă mai târziu, în bucătărie intră două fete cu șorțuri verzi, cu farfurie după farfurie de sandvișuri făcute profesionist. Sandvișuri perfect tăiate, din pâine albă și neagră, aranjate în piramide îngrijite, garnisite cu buchețe minuscule de ierburi și felii de lămâie. Au chiar și stegulețe mici de hârtie, scrise de mână, care descriu umpluturile. Ton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
împingând-o ușor spre ușă. Pe bune. Nu contează. Treceți totul pe cardul meu. În cele din urmă ușa se închide și mă uit în jurul meu în bucătărie, copleșită. În viața mea n-am văzut atâtea sandvișuri. Peste tot sunt farfurii pline. Pe fiecare suprafață. A trebuit să pun câteva chiar și pe aragaz. — Samantha ? o aud pe Trish apropiindu-se. — Îhm... numai puțin ! Mă grăbesc spre ușă, încercând să-i blochez intrarea. — E aproape unu și cinci, o aud că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
am rugat foarte clar să... În clipa în care ajunge în pragul ușii de la bucătărie și se uită înăuntru, amuțește încet și îi cade fața de uimire. Mă întorc și îi urmăresc privirea, în timp ce trece în revistă șirul nesfârșit de farfurii cu sandvișuri. — Dumnezeule mare ! o aud când îi revine în sfârșit vocea. E... foarte impresionant ! — Nu știam sigur ce umplutură preferați, spun. Evident, data viitoare n-am să mai fac atâtea... — Măi să fie ! Trish pare complet bulversată. Culege un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Mai devreme m-am uitat în frigider. Probabil că mâncarea îndesată acolo ar ajunge o săptămâna pentru o întreagă țărișoară africană. — Ai dreptate ! Trish plescăie din limbă. Văd că-ți merge mintea ! — Am să vă pun din fiecare pe o farfurie, îi sugerez. Și am să v-o aduc în seră. — Extraordinar. Nathaniel ! Trish răpăie ușor cu degetele în fereastra de la bucătărie. Intră să mănânci un sandviș ! Împietresc. Nu. Nu vreau să mai dau cu ochii de el. — Doar nu vrem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
grabă. Trebuia să-mi ia toată dimineața. Și nu să termin totul în fix douăzeci de minute. OK... nu contează. N-are rost să mă stresez din atâta lucru. O să găsesc eu altă metodă de a mă relaxa. Îmi pun farfuria și tacâmurile în mașina de spălat vase și șterg firimiturile de pe masă. După care mă așez iar și mă uit în jur. Mă întreb ce să fac în continuare. E prea devreme să ies din casă. Îmi dau seama brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
a ieșit din bucătărie tot weekendul, și m-am obișnuit cu prezența lui. Ba, mai exact, am fost atât de prinsă cu gătitul, că abia dacă l-am mai băgat în seamă. Acum pune pe masa de lemn suporturi pentru farfurii, tacâmuri vechi cu mâner de os și șervete fine cu pătrățele. — Vin pentru bucătărese, spune Iris, scoțând o sticlă din frigider și destupând-o. Îmi pune un pahar, după care îmi arată spre masă. Te rog stai jos, Samantha. Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
reprima un surâs. — E doar o chestie pe care am făcut-o rapid mai devreme... Ridic modestă din umeri. Un fleac pentru specialiști în cordon bleu de calibrul meu. Nathaniel taie puiul cu îndemânare de expert, iar Iris pune în farfurii garniturile. După ce ne-am servit cu toții, se așază și-și ridică paharul. În sănătatea ta, Samantha. Te-ai descurcat de minune. — Mersi. Îi zâmbesc și mă pregătesc să iau o gură de vin, când îmi dau seama că ceilalți doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ca să... îl salut, doar atât... zic într-un final, dându-mi seama că pare că nu vreau să spun mai multe. Și că obrajii mi s-au colorat instantaneu în trandafiriu. Trish aer o revelație bruscă și face ochii cât farfuriile. A, înțeleg, spune. Ce drăguț ! — Nu ! zic repede. Nu e... sincer... — Nu te teme ! mă întrerupe Trish cu emfază. N-o să suflu un cuvânt. Sunt discreția în persoană. Își duce un deget la buze. Poți conta pe mine. Înainte să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
sunt la loc sigur, la coșul de gunoi. Am pus masa cu cel mai bun porțelan pe care l-am găsit și am așezat lumânări în sfeșnicele de argint. În frigider așteaptă pregătită o sticlă de Prosecco, iar în cuptor farfuriile încălzite, și am pus chiar și CD-ul lui Trish cu melodii de dragoste cântate de Enrique Iglesias. Mă simt de parcă aș da primul dineu din viața mea. Cu o fluturare plăcută în stomac, îmi netezesc șorțul, deschid ușa de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mai stăm, o să se strice mâncarea... Și ? îi aud vocea de dincolo de ușă. N-am stare să mănânc. Mă uit la ușă și nu-mi vine să cred. Mi-am petrecut toată ziua gătind cina pentru ei. Am aprins lumânările, farfuriile sunt în cuptor. Nu se poate să nu mănânce. Trebuie să mâncați ! strig și-l văd pe Eddie că se oprește la jumătatea scărilor. Ușa de la dormitor se deschide, iar Trish mă fixează uluită. — Poftim ? zice. OK. Ai grijă ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
încă mai fierbe încetișor pe foc. La garniturile mele din felii de lămâie. Eram atât de mândră de tot. Asta e, n-am ce face. Plătica pare foarte îndurerată de propria ei soartă, dar îmi pun un fileu pe o farfurie și îmi torn un pahar de vin. Mă așez la masă, îmi tai o bucată și o duc la gură. După care îmi las cuțitul și furculița jos, fără măcar să gust. Nu mi-e foame. O zi întreagă, complet irosită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
îmi place mie. Zâmbește, dar eu nu am starea să-i întorc zâmbetul. Atunci gustă puțin. Arăt spre mâncare. Oricum n-o s-o mănânce nimeni. Păi ar fi mare păcat s-o arunci. Se servește cu de toate, umplându-și farfuria până sus, după care își toarnă un pahar de vin și se așază lângă mine la masă. O clipă, nici unul dintre noi nu spune nimic. Nici măcar nu mă uit la el. În cinstea ta. Nathaniel ridică paharul. Felicitări. — Mda, mersi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
fi vorba. În drum spre bucătărie mă uit pe fereastră și văd un Mercedes Serie 5 necunoscut parcat pe alee, lângă un BMW decapotabil. Hmm. Probabil că nu e vicarul din sat. Fac cafea, o pun pe tavă, adaug o farfurie cu biscuiți și niște brioșe pe care le-am cumpărat pentru ceai. După care pornesc spre salon și bat la ușă. — Intră ! Împing ușa pentru a o deschide și îl văd pe Eddie la masă înconjurat de trei bărbați, toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]