4,487 matches
-
mijloc terapeutic. Tot salvarea prin cultură, carevasăzică... Mă enervez, deci sînt român ! - cum ar spune marele Dan Chișu. Sau, mai corect, mă enervez și scriu, deci sînt român ! Scriu, de pildă, această pilulă la Dilema și totul reintră în obișnuit. Fascinantă țară... Românul liber-schimbist — Asta nu-i nimic ! zîmbește colegul. Eu am participat la o ședință de primărie, undeva într-o comună mai răsărită, care tocmai devenise oraș. Era și deputatul X de față. Principalul subiect pe ordinea de zi era
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
altă parte însă, și localnicii, și edilii - dar mai ales „antreprenorii” - promovează acest trecut de care sînt mîndri și care le aduce profit prin încîntarea turiștilor în căutare de „autentic”. O colegă din Cluj adună de cîțiva ani de zile fascinante povestiri despre „Sulina de altădată”, cu mare succes la public. Fotograful local propune spre vînzare o gamă diversă de cărți poștale și imagini îngălbenite ale caselor și oamenilor din trecutul zonei și povestește oricui vrea să-l asculte cum se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
gol” etc. Existau, în consecință, nenumărate modalități de a-l pune la încercare pe străin înainte de a te hotărî să-l „omenești” - adică să-l faci om ca tine. Adică sedentar, om al pămîntului, pe scurt, Om adevărat. Un ritual fascinant spune multe în această privință : în unele sate exista obiceiul ca primul supt al nou-născutului să fie oferit de o femeie străină așezată pe un sac de făină ; în unele cazuri, aceasta trebuia să fie o țigancă. Xenofobie, venerație ? întrebarea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de-a lungul cărora se înșirau vitrinele pline, deveni vizibil ca sub niște neoane puternice. Cunoșteam locul atât de bine! Când eram copil și chiar mai târziu venisem aici de zeci de ori, acesta mi se părea locul cel mai fascinant, centrul enigmatic al lumii. Ce-i drept, în sălile de la subsol nu zăboveam prea mult timp, grăbit să le străbat ca să ajung sus, la animale și păsări, la scheletele uriașe și la peștera plină de lilieci. Cadavrele palide din borcanele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
niște indivizi anodini, civilizați, alături de aceste divinități ale unui mundus subterraneus dezvăluit de știința lui Athanasus Kircher. Opalul, safirul, turcoaza, berilul și turmalina încercau să rivalizeze cu marile diamante imitate din sticlă ieftină: Marele Mogul, Koh-i-noor-ul mare și cel mic, fascinanta "piatră a lunii" numită și diamantul Stewart, imensul Cullinan, mai mare ca o minge de tenis, Piatra Sudului.Vedeam fața Ginei reflectată în toate vitrinele. Se prinsese și ea în joc și ne străduiam să găsim lucruri cât mai ciudate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu un gest care m-a surprins, își lipi obrazul de trupul gros și solzos al șerpilor uriași. Luă capul triunghiular al anacondei în palme și îl privi concentrată. Chiar și de sticlă fiind, ochii roșii, limpezi, ai reptilei erau fascinanți. De data asta a trebuit s-o trag eu pe Gina mai departe, printre șerpii veninoși și crocodilii turtiți, cu burțile moi, tolăniți pe mari postamente de scândură. Gavialul avea un bot lung și subțire, ca de rață, cu dinți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
numea Crina. Dar noi o despuiam răutăcioase și de urma asta de grație, zicîndu-i, bineînțeles, Balena. Balena și Puia erau mai tot timpul împreună. Nu e greu de ghicit care erau relațiile dintre ele. Participau la un delir în doi, fascinant și odios, în care Puia era inductorul care stăpânea în mod absolut voința celeilalte. Balena era publicul Puiei. Asculta cu gura căscată scenariile feerice ale fetiței cochete, poveștile despre prințese în conduri de argint, care se odihnesc pe marginea unor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
împinse spre fundul curții. Dar Ada și Carmina erau acum iar lângă noi, în obișnuitele lor rochițe. Ada își puse iar coroana aurie pe cap și ceasul la mână. Porni atunci Puia, rece ca o sticlă cu apă de la gheață, fascinantă ca ochiul transparent al viperei, dar mai presus de orice - neatentă, abstrasă. Zăngănindu-și ușor pandantivele și cerceii, ea străbătu cele șapte intervale cu pas egal, neschimbată, mereu identică sieși. Depășind linia de șaptezeci de ani era aceeași copilă frumoasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
târcoale mașinii, să o mai perie, să mai șteargă urmele de noroi datorate copiilor care se jucau în spatele blocului și, mai ales să descuie portiera și să se tolănească pe bancheta din față a automobilului, în fața bordului din care ieșea fascinant volanul, să tragă în piept mirosul acela intim, senzual, pe care-l degajau cauciucăria și tapițeria mașinii. Când trântea portiera, zgomotul lumii înceta și arhitectul se simțea fericit în acel spațiu tandru și confortabil, în care totul era făcut ca să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de ironie, de sălbatec sarcasm, pe care anevoie l-ai fi crezut aievea pe fața aceea atât de inocentă și înspăimîntată. Mă întrebam atunci puțin mâniat de stângăcia mea, ce mă turbură în prezența acestei fete, care nu are nimic fascinant, pe care n-aș putea-o iubi niciodată, cu care mă voi întîlni sporadic și inutil. ― Când veniți la noi, domnule Allan? Glasul ei sună straniu, și cei trei întoarseră capetele s-o privească. ― Îndată ce mă voi face bine... (Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nouă, pe care nici un alb, după știința mea, nu o cunoscuse de-a dreptul din izvor, o viață pe care vizita lui Lucien mi-o relevase ca pe o minune, pe care prezența Maitreyiei o făcea mai tainică și mai fascinantă ca o legendă, către care mă simțeam atras și dezarmat; și celălalt suflet se revolta împotriva conspirației acesteia din umbră a șefului meu pentru a-mi paraliza libertatea și a mă implica într-o existență cu rigori și mistere, unde
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apoi închisei caietul, spunîndu-mi: "Prostii...". V Aș vrea să mărturisec de la început și răspicat că niciodată nu m-am gândit la dragoste în cele dintâi luni petrecute în tovărășia Maitreyiei. Mă ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat și fascinant în viața ei. Dacă mă gândeam adesea la Maitreyi, dacă în jurnalul meu din acei timp se găsesc notate o seamă din cuvintele și întîmplările ei, dacă, mai ales, mă turbura și mă neliniștea, aceasta se datora straniului și neînțelesului
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care o voia transformată în tournoi artistic. Venea tot ce are mai de seamă Bengalul, în afară de Tagore, care se afla încă în Europa. Era așteptat Chatterji, autorul lui Srikantha, și dansatorul Uday Shankar, pe a cărui frumusețe de zeu și fascinant ritm eu fusesem multă vreme gelos, căci la un festival de al lui, în august, Maitreyi mă uitase cu desăvârșire și-l privea rezemată cu brațele de balcon, robită, halucinată. Câteva zile după aceea nu vorbise decât de el și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mea și numai a mea, și poate că fiecare își crea mental o sumă de eventualități asupra ei. Când a venit frumosul Uday Shankar (e drept, mai puțin frumos văzut de aproape decât era pe scenă, dar, oricum, cel mai fascinant bărbat pe care l-am cunoscut, tocmai pentru că, alături de un trup viril și elastic, avea o extraordinară suplețe în gesturi și în priviri, o feminitate care nu te stingherea, o căldură și o comunicativitate extraordinară), Maitreyi s-a îmbujorat toată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o viață a ta și nu te temi nici de muncă, nici de un eventual eșec, nici chiar de succesul răsunător, iată și cîteva sugestii utile: ==> dacă ești o persoană sociabilă, ai un tip de personalitate extrovertit, plăcut, amiabil și fascinant, poți alege să lucrezi cu oamenii (munca în echipă ți se potrivește foarte bine) pentru a-i informa, a-i în-văța, a-i instrui și trata (de la prezentator de știri în televiziune la cadru medical, paleta ofertelor e extrem de generoasă
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
lucruri despre el decât mine ! La limba franceză, pe care o știe de acasă și pentru care a dat examene de romanist, meditează acum două domnișoare de pension, iar duminica, atunci când viața orașului se retrage, suptă în misterioase adâncuri, și fascinantul citit ajunge o ocupație plicticoasă, își acordă permisiunea de a visa la tenul lor de porțelan vermeil, la neverosimilul lor păr luminos... în afara prieteniei pentru dragul de Karl, nu-și permite să lege altele ; disprețuiește sclipirea frivolă a conversațiilor obișnuite
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iar ceea ce nu s-a întâmplat încă e știut ca un fapt consumat. De aici emoția neobișnuită, valul de melancolie provocate de lectura cărții Gabrielei Adameșteanu în care percepem nu numai viața, ci și cum trece viața. În care - priveliște fascinantă - timpul curge când într-o direcție, când în alta, „normal“ uneori, întorcându-și nefiresc cursul, alteori, înspre izvoare. Valeriu Cristea, „O dimineață de o sută de ani“, România literară, 6 septembrie 1984, * Cu Dimineață pierdută, neavând prilejul să citesc prozele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
implicare de soț și detașare de observator lucid. Pornisem la drum cu un intelectual de mare noblețe morală, à la Camil Petrescu, și am ajuns în infernul discutabil al personajului de tip Anton Holban. „Capitolul“ Ștefan Mironescu este cel mai fascinant din roman. Am avut nevoie de acest parcurs destul de lung ca să demontez și să corectez clișeele cu care majoritatea comentatorilor (cu două-trei excepții onorante) au rămas datori unuia dintre cele mai bune romane românești. Daniel Cristea-Enache * Vica a văzut destule
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei știa că nu era metresa lui George. Nu așa stăteau lucrurile între ei. Era doar o prostituată rezervată pentru el, ca o masă rezervată. Diane mai știa că George trece drept „un om îngrozitor“, deși încerca și ea acel fascinant sentiment de iertare, pe care-l împărtășea cu multe doamne din Ennistone. La început, se simțise nervoasă în prezența lui și așteptase accesele de furie necontrolată pentru care George era vestit. Dar acestea nu s-au produs. Se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Institutul ăsta zbârnâie întotdeauna de tot felul de zvonuri absurde. Lumea se dă în vânt după crime și dezastre. Se îndreptă spre tejghea. — La ce zvonuri se referă? îl întrebă Gabriel pe Brian. N-am auzit nimic. A, e ceva fascinant, am văzut-o pe doamna Osmore discutând până și cu doamna Belton despre asta. Dar ce e? Ultima bombă e că George i-a făcut de petrecanie Stellei. Numai că nu se știe ce-a făcut cu cadavrul. William Eastcote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cetate. Adam și Zet o zbughiseră în mare, dând să se apropie de valurile ceva mai îndepărtate, până la care trebuiau să calce și să alunece pe bolovanii capitonați cu alge și mușchi, oprindu-se la tot pasul pentru a inspecta fascinantele bălți adunate între pietroaie. George, cocoțat pe o stâncă joasă, izolată în nisip, ședea și privea marea. Mai departe, pe coastă, se putea zări un colț al casei Maryville, printre stâncile care, în acel punct, se sumețeau aproape până la demnitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aducă vorba despre așa ceva. Hattie și Pearl se iubesc cu aceeași dragoste adâncă a prietenelor din copilărie, amestecată cu iubirea ce-i leagă pe cei ce-au naufragiat împreună. Vorbesc adeseori împreună despre John Robert, dar nu despre naufragiu. Este fascinant să ne gândim cu cât succes (și, de fapt, cu câtă precizie) și-a dus filozoful, până la urmă, la îndeplinire planul său de a o arunca pe Hattie în brațele lui Tom McCaffrey. Împărtășesc și eu părerea generală că mariajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în lume - Nici un mușchi al zidurilor nu tresare. / Foamea serii împarte Soarele sau: Din eleșteul cerului / o ciocârlie pescuită / cu litere de ziar etc. - construite adesea, așa cum observam mai sus, eliptic și implicându-l, în felul acesta, pe cititor în fascinantul proces al creării și recreării continue a universului care, chiar dacă nu se schimbă, îi lasă, cu toate acestea, existentului dotat cu suficientă rațiune, putința de a se raporta la datele lui, mereu euristic, pentru că, spre exemplu, Copacii alcătuiesc o pictură
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
azi, lucrate în plus de către domnii parlamentari. 2. Chemarea din Eschimozia a ambasadorului și degrevarea de sarcini. 3. Retragerea abonamentelor gratuite pe tramvai a rudelor proprietarului de gloaabă. 4. Scoaterea din circuit a posterelor Romar și a volumului Frumosul și Fascinantul Romar. 5. Desființarea Ministerului Cailor cu Aripi și trecerea funcționarilor la Ministerul Teberelor de Vacanță. 6. Ridicarea embargoului asupra vânzării peste hotare a hergheliilor de cai cu aripi. Vânzarea devine liberă. Undeva, pe câmpia nearată cât vezi cu ochii a
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
dărâma o închisoare pentru a ridica din ruine alta și mai cumplită ar servi oare libertatea? Cu siguranță nu. Ei bine, nici transformarea eșafodului în metodă nu servește fraternitatea. Dacă s-au găsit filosofi care au putut spune că e fascinant să dansezi sub sabia lui Damocles, cum să trăiești, întreb, sub cuțitul ghilotinei? Cum să visezi când simți pe gât o dungă rece? Pe vremuri, le repetam elevilor această frază, care nu mai știu cui a aparținut: "Tortură, masacre, ruguri. Iată istoria! Un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]