3,207 matches
-
Știu, însă era vorba mai degrabă de studiul influențelor, al izvoarelor etc. în ce ar consta, așadar, transformarea acestor studii tradiționale în direcția a ceea ce se numește "intertextualitate"? Intertextualitatea nu are nimic de-a face cu studiul surselor, cu studiul filiațiilor, cu ceea ce se numea istoria literară - și, de fapt, în chip riguros, istoria literară nu mă interesează - fiindcă cred că, prin definiție, textul literar durează, nu e niciodată desuet, se menține. Pot exista secole întregi în care el are puțini
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
lectură inevitabilă, care a fost ignorată în mod sistematic de către cititorii tradiționali, pe vremea când între operele literare nu se concepeau decât raporturi de influențare - iar intertextualitatea nu are nimic de-a face cu ideea de influență. Influența e o filiație, pe când în cazul intertextualității citim, ne întoarcem spre alte texte, le anexăm, pornind tocmai de la text. O ultimă întrebare: care sunt proiectele dvs., la ce lucrați acum? Lucrez foarte mult asupra problemei intertextualității, pentru că este o explorare infinită, iar în
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
admirație. Așa cum s-a întîmplat și cu Bacovia, strălucirea astrului său s-a impus treptat. Care au fost noutățile conținute în creația lui M. Ivănescu, noutăți pe care timpul le-a scos într-un relief tot mai convenabil? Sub raportul filiației, poetul pleacă, într-un context dominat de tradiția franceză, de la modele anglo-saxone. Numele amintite în legătura cu d-sa au fost James Joyce, Virginia Woolf, Emily Dickinson, T. S. Eliot, Ezra Pound, Dylan Thomas, John Berryman, Kenneth Koch, Frank O
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
Cosmin Ciotloș Monstrul fericit, cea de-a patra carte a lui Radu Vancu, se subintitulează poem. Asta în ciuda cuprinsului care numără, el singur, mai bine de patruzeci de poeme. Dacă, ținând cont de filiațiile livrești pe care le ia în posesie fiecare dintre secvențe, am încerca să le ridicăm pe acestea la puterea cuvenită, densitatea lirică ar deveni deja aproape imposibil de cuantificat. De unde trebuie, în asemenea dificile condiții de adaptare, începută lectura? Radu
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
Știu că aceste rînduri îi pot irita pe mulți. Mitul Războiului Civil Spaniol este de o tenacitate unică.“ (147) Într-un singur loc nu sunt de acord cu Vladimir Tismăneanu: în atenția pe care i-o dă unui filosof de filiație neomarxistă, Jürgen Habermas, un nume care pe cît de acoperit de onoruri oficiale e acum, pe atît de mare va fi neantul de uitare care se va așterne în urma lui după moarte. Un autor fără talent și fără stofă, căruia
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
ordonată și caută, cu o înfrigurare ultimativă, să-i stăpînească forțele ascunse și să-i cumpănească tensiunile. O incurabilă spaimă de gol îl împinge fie spre soluții plastice maximaliste, spre confruntarea deschisă cu spațiile infinite, fie spre cele minimaliste, de filiație magico-orientală, în care supremația semnului se afirmă prin coabitarea lui asumată cu vidul. De la insurgența de factură expresionistă, de la un anume teribilism al spiritului incapabil de a se supune vreunei opreliști, și pînă la suspendarea materiei într-o contemplație pură
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
artistul Caragiale ar fi, cred, greu de găsit în cuprinsul societăților istorice". Tocmai în 1935, Pompiliu Constantinescu, reflectînd și punînd în valoare tipologia personajelor lui Caragiale în comedii, despre tipologia feminină observa deosebirile în simetria lor prea evidentă: "Asemănarea și filiația dintre Zița, Veta și Zoe, trei fețe ale "eternului feminin" vulgar, romanțios, cu un limbaj, cu gusturi, cu voințe precizate, exprimă trei mentalități surprinse în nuanța lor specială. Zița, generația de mahalagioaică mai evoluată, aspiră la "intelectualul" Venturiano și îi
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
reintre în bibliografia de bază a exegezei avangardei românești. Ca și textele despre Apollinaire, Kafka, Nerval, pe care Sașa Pană îi interpretează ca precursori ai suprarealismului. Memorialistul avangardei este dublat, iată, de un critic aplicat și ingenios, capabil să găsească filiații și asociații neașteptate, în încercarea de a da un nou eșafodaj teoretic avangardei. Și de a o transforma, dintr-o superioară frondă, creatoare mai ales prin negație, în creație autentică. Dincolo de aceasta, noua ediție e importantă și pentru că anumite texte
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
este reconstituit întreg procesul de receptare, de la recenziile și comentariile ocazionate în timp pînă la privirile de sinteză. În mare, românul a avut parte de un acord unanim. I s-au recunoscut vîrtuți ce țin de realismul clasic și doar filiațiile au diferit, căutîndu-se jaloane cînd în Balzac, cînd în Stendhal. Odată depășit stadiul cronicii de întîmpinare, au început forările în profunzimi, cu scop de a identifica în Enigmă Otiliei niscaiva secrete ale scriitorului, straturile ascunse, tulburi, ale personalității sale contradictorii
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
publice și să nu vorbească des în media un filozof al mediilor? Tot de aici trebuie pornit în lectura acestui (al cîtelea?) opuscul sloterdijkian care, departe de a-i aduce un omagiu academic lui Jacques Derrida, îl așază într-o filiație mediologică nobilă. Desigur, alegerea lui Derrida e semnificativă, pentru că inventatorul „deconstrucției”, decedat în 2004 și înmormîntat în îndepărtata banlieue pariziană Ris Orangis, a fost constant dezavuat de Jurgen Habermas și de continuatorii Școlii de la Frankfurt, cu care Sloterdijk se află
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
romanul realist-obiectiv, cu cel postmodern, autoreferențial și metatextual ("doricul" cu "corinticul", în termenii lui Nicolae Manolescu). Radu Aldulescu se înscrie în cea mai bună tradiție a marii proze obținute prin acumularea și filtrarea de mici istorii, biografii, destine umane. Această filiație se vede mai clar în Sonata pentru acordeon, cronica unei familii și a unui mediu proletar făcută prin juxtapunere și compactare epică. În Amantul Colivăresei, ca și în Istoria eroilor dintr-un ținut de verdeață și răcoare, perspectiva se lărgește
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
era propulsată de fanteziile bateristului Michael Koettner, în timp ce contrabasistul macedonean Martin Gijakonovski asigura puntea de legătură între instrumentul melodic și cel ritmic. Cvartetul condus de saxofonistul/ flautistul Heinz von Hermann a venit cu un program, aș zice, neoclasic, de asumată filiație hard-bop. Născut la Viena în 1936, von Hermann a colaborat cu numeroși jazzmeni celebri, de la Gil Evans la Bobby McFerrin, sau de la Dizzy Gillespie la Mal Waldron, însă e lăudabilă perseverența sa de a cultiva idiomul muzical-improvizatoric în Austria. În
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
ca atare? De ce a rămas mai degrabă inertă la o formulă care, de bine, de rău, îi era familiară? Dintr-un motiv simplu. Nu de ironism era vorba (decât, poate, într-un sens foarte larg), ci de cinism. Cât privește filiația soresciană, aș pune-o ca simplă notă de subsol a unei fraternități ceva mai plauzibile. Aceea cu Dorin Tudoran. Vor fi fiind destule care să-i despartă pe cei doi, dar îi unește franchețea. De altminteri, ar fi destul de greu
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
a scrisului lui Komartin. E limpede că sentimentul apocalipsei trăite pe viu relevă afinități cu formulele unora dintre cei mai recenți înaintași, Virgil Mazilescu, Ion Mureșan sau Mariana Marin. Dar e la fel de evident, că, sub aspectul controlului retoric, o atare filiație devine, în cel mai bun caz, necreditabilă. Foarte puțini sunt, la noi, poeții dispuși să acorde o atât de mare importanță frazelor arborescente, ducându-și la bun sfârșit, după complicații parantetice, entuziasmul inițial. Iar Claudiu Komartin se numără printre acești
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
domiciliu. Reprezentantul familiei monoparentale care are copii și venituri mai mici de 1 500 000 de lei pe membru de familie va depune o cerere tip pentru acordarea alocației de susținere pentru familia monoparentală, tot la primăria localității. Componența familiei, filiația copiilor și situația juridică a acestora față de reprezentantul legal se dovedesc cu livretul de familie completat la zi. Dacă nu există livret de familie sau acesta nu este complet, serviciul de stare civilă este obligat să elibereze în termen de
Agenda2003-51-03-gen3 () [Corola-journal/Journalistic/281851_a_283180]
-
Nicolae Manolescu N-am fost niciodată un pricepător în genealogie, cu alte cuvinte, în știință filiațiilor sau a înrudirilor, care formează una din ramurile nepricopsite ale istoriei (deși are în vedere, mai ales, pricopsiți: familii vechi, nobiliare ori domnitoare). Nepricopseala de care vorbesc e o treabă românească și se trage, între altele, din disprețul comuniștilor față de
Genealogie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17885_a_19210]
-
palatul guvernului, școlile sunt "clădiri publice mărețe", care înspăimântă în loc să încânte (p. 124). E uimitor cum s-a putut instaura și perpetua o mentalitate anti-românească, profund dezamăgitoare pentru Iorga, găsită la boierimea, intelectualii și negustorii rusificați (numai țăranii au păstrat filiația românească): "Aici să te ferești de a cerceta pe cineva acasă, nu numai pentru că prin aceasta poți să-l pui rău cu poliția rusească, dar și pentru că n-ai ce vorbi cu el. Graiul lui va fi împestrițat sălbatec cu
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
Spectacol muzical fulminant, impecabil în substanță, înnobilând la superlativ aspirațiile auditoriului într-un climat ambiental elegant din cadrul fast al Sălii Orpheum, celebră pentru acustica impecabilă, incintă prestanță, încărcată de istorie ca veritabil liant cultural, ce continuă ca de la sine, permanentizata filiație multiculturală bănățeană. Închiem trecerea în revistă a primului eveniment SIMN la Timișoara, cu mulțumiri adresate conducerii Colegiului Național de Artă Ion Vidu care a sprijinit desfășurarea manifestărilor artistice, Editurii Eurostampa care s-a alăturat organizatorilor, precum și Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor
SIMN LA TIMI?OARA by Veronica Laura DEMENESCU , [Corola-journal/Journalistic/84001_a_85326]
-
la tigre (1961), după cum metafora conducătorului orb vine de la titlul unei colecții de nuvele a lui Giovanni Papini, Il pilota cieco (1907). Aceste referiri explicite la doi autori importanți pentru tânărul Eliade - reprezentând, cultural și politic, dreapta radicală -, ca și filiația de maeștri și discipoli avându-l drept întemeietor pe Nae Ionescu, dau mult de gândit. Față de tradiția lui vivere pericolosamente, școala Marilor Maeștrii ai zen-ului românesc, inaugurată de Constantin Brâncuși, pare acum foarte departe. Ultima propoziție este și mai greu
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
Acolo în armată - rememorează episoadele Ion Monoran într-un text autobiografic din finalul volumului - cred că au început să mă nemulțumească metafora și sofisticările de orice fel". Pe un anumit interval, poetul se află la o intersecție de stiluri, orientări, filiații și prospecțiuni artistice. Fiul unei femei de serviciu și al unui ceferist îi descoperă în adolescență pe Trakl, Rilke, Celan și e puternic marcat de expresionism. Îi place și Labiș, evocat în mai multe rânduri, ca o excepție de la proletcultismul
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
să-i alcătuim sîmburele de sensibilitate. „ Un artist există, poate, dinainte de a se naște", îi spunea Vasile Gorduz unui martor mai tînăr, regretatul Theodor Redlow. Poate, de aceea, tot mai mult, în anii din urmă, antenele sculptorului îl orientează către filiații colectiv durabile, către „suma de voievozi" - cum ar fi spus unul din modelele sale, Petre Țuțea, gîndindu-se la poeții care ne rezumă și ilustrează. Ioan Alexandru e dintre aceștia, sărbătorit prin bustul pe care Vasile Gorduz i l-a consacrat
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
adică, ținând seama de dimensiunile operei, în integralitatea ei. Cauza acestei trăsături s-ar afla în natura culturii de la care poetul se revendică (aceea anglo-saxonă) în care modelul narativ și, pe cale de consecință, personist, e precumpănitor. Peste Ocean, lirismul (de filiație franceză) sună revolut. Așa încât, afirmă Lefter, selecția, indiferent de criteriile ei și de buna credință pusă în joc, rămâne, structural, inadecvată: „Formula însăși a culegerii pe care o ții în mână în aceste clipe se cuvine discutată pentru ca nu cumva
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
noi înșine", arta are nevoie, cît ar fi ele de neliniștitoare, de influențe. De confruntări extra muros și de schimburi. De agoră, iar nu de ghetou. Așa că între o opțiune formală, a criticii care lucrează cu ,piese" numărate, nu cu filiații, modele, pattern-uri de receptare, și ,cosmopolitismul" teoriilor așa-numitului răspuns al cititorului, influențat de un întreg climat, literatura națională e ba totalitatea operelor scrise în limba română, și-atît, ba stratul germinativ din care ,ies" cărți, îndatorate întregii literaturi (și
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
veritabil triunghi al morții pentru un anumit mod de a concepe și practica cinematograful românesc. Dacă supraproducția istorică duce la ultimele consecințe "epopeea cinematografică națională" - firma care trădă în anii '60-'80 ceea ce factura episodica a peliculelor disimula uneori, respectiv filiația cinematografului monumental nazist și stalinist din anii '30-'50 -, subprodusele "de actualitate" ale debutanților în regie încheie deceniul cu ceea ce improvizatul C.N.C. a întreprins din primii săi ani: compormiterea noilor promoții de realizatori prin contaminarea lor cu sistemul sovietic de
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
numesc "morală" a unei cărți de acest gen. Și mă gândesc la o elementară deontologie a meseriei unui interpret de literatură, care s-ar transcrie, simplu spus, prin gesturi de probitate și solidaritate profesională: citarea surselor, notarea promptă a oricărei filiații etc. Și, nu în ultimul rând, ar trebui vorbit despre frumusețea directă, vizibilă, a unui "stil", de-acum inconfundabil, care nu derivă doar dintr-o abilitate a frazării, ci interferează organic cu primul mod prin care cartea devine spectacol estetic
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]