5,981 matches
-
lui Radu Olteanu, ofițer. A absolvit Liceul „Gheorghe Șincai” din București (1986) și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția rusă-română, a Universității bucureștene (1990), devenind în 1991 cadru didactic la Catedra de limba și literatura rusă. Este doctor în filologie cu teza Personaje mitologice malefice la popoarele romanice și slave (1995). Un amplu demers în domeniul cercetării magiei și a mitologiei este întreprins de O. în Ipostaze ale maleficului în medicina magică (1998) și Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie
OLTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
Gorovei, Ouăle de Paști, București, 2001; Traian Gherman, Meteorologia populară, București, 2002; Ioan Otescu, Credințele țăranului român despre cer și stele, București, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Constantinescu, Tineri etnologi, ALA, 1999, 466; Ecaterina Căpățână, „Civilizația rusă. Perioada veche și modernă”, „Filologie rusă”, 1999, 388-389; Petru Ursache, Căutătorii de adevăr, CL, 2000, 12; Adriana Cristian, „Civilizația rusă. Perioada veche și modernă”, „Studii de limbă, literatură și metodică” (Cluj-Napoca), 2000, 290-293; Camelia Burghele, În numele magiei terapeutice, Zalău, 2000, 62-63; Ecaterina Căpățână, „Școala de
OLTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
adevăr, CL, 2000, 12; Adriana Cristian, „Civilizația rusă. Perioada veche și modernă”, „Studii de limbă, literatură și metodică” (Cluj-Napoca), 2000, 290-293; Camelia Burghele, În numele magiei terapeutice, Zalău, 2000, 62-63; Ecaterina Căpățână, „Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat”, „Filologie rusă”, 2001, 209-210; Datcu, Dicț. etnolog., III, 115-117; Nicolae Constantinescu, Calendare și sărbători, ALA, 2001, 578. I.D.
OLTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
asupra „celui care a scris mai bine românește” și asupra „operelor literare ce reflectă mai bine firea poporului român”. La chestionar, adresat în genere cititorilor, nespecialiștilor, răspund și câțiva scriitori (Constanța Dunca-Schiau, Jean Bart, G. Tutoveanu, Al. Macedonski). În domeniul filologiei, al criticii și istoriei literare ori al esteticii se înregistrează contribuții aparținând lui H. Sanielevici (Eminescu și școala romantică germană, „Înviere”, „Quo vadis”, „Manasse”, Foiletoanele lui Caragiale), Șt. Petică (Esthetismul lui Ruskin), G. Ibrăileanu (Cu prilejul foiletoanelor lui Caragiale, Curentul
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
, Arcadie (28.II.1948, Cireș - Cernăuți), poet. Și-a făcut studiile la Facultatea de Filologie a Universității din Cernăuți (cu intermitențe, fiind exmatriculat pentru „activitate antisovietică”) și la Facultatea de Drept a Universității din Odessa (absolvită în 1992). Este președinte al Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți (1994- 1995 și din 1997
OPAIŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288541_a_289870]
-
OPRIȚĂ, Doina (25.V.1948, Dăbâca, j. Cluj), traducătoare. Este fiica Mariei (n. Mureșan) și a lui Ioan Opriță, țărani. Urmează școala elementară în comuna natală (1955-1962), Liceul „Petru Maior” din Gherla (1962-1966) și Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1967-1972). După ce între 1975 și 1977 este profesoară în învățământul secundar, devine cadru didactic la Catedra de limba română pentru studenții străini din cadrul Facultății de Litere a Universității clujene. Este membră fondatoare, din
OPRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288559_a_289888]
-
I. Mani și Aron Pumnul au editat gazeta era de a contribui la „luminarea” culturală și politică a românilor din Transilvania, fără a fi uitate Principatele. O. l. se adresează în primul rând intelectualității transilvănene. Timotei Cipariu dezbate chestiuni de filologie, accesibile unui mic număr de cititori. Apar articole despre cele mai vechi cărți tipărite în limba română, glosare cu denumirile plantelor din Transilvania, discuții în jurul folosirii alfabetului latin și fragmente din ciclul de studii intitulat Principia de limbă și de
ORGANUL LUMINAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288571_a_289900]
-
III.2000, Sibiu), critic și istoric literar, dramaturg. Este fiul Eugeniei Onu (n. Buceșan), profesoară, și al lui Constantin Onu, ofițer. Beneficiază de o solidă instrucție umanistă în familie, completată la Colegiul „Gh. Lazăr” din Sibiu și la Facultatea de Filologie din Cluj. După absolvire (1959) este profesor de limba și literatura română în Zagăr, județul Mureș (1959-1960), apoi se stabilește la Sibiu, unde va fi muzeograf la Muzeul Brukenthal (1960-1964), director al Teatrului „Radu Stanca” (1965-1968), iar din 1969, cercetător
ONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288540_a_289869]
-
unde va fi muzeograf la Muzeul Brukenthal (1960-1964), director al Teatrului „Radu Stanca” (1965-1968), iar din 1969, cercetător științific la Institutul de Cercetări Socio-Umane al Academiei Române. Un timp a condus, ca redactor-șef, revista Institutului. Și-a luat doctoratul în filologie în 1989. A semnat uneori și E. Buceșan. Debutează încă din studenție în revista „Steaua” (1957) cu o recenzie, iar în teatru, cu drama Aceste anotimpuri și cărări, a cărei premieră are loc la teatrul din Sibiu, în stagiunea 1976-1977
ONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288540_a_289869]
-
OPREA, Nicolae (30.I.1950, Optași-Măgura, j. Olt), critic și istoric literar, eseist. Este fiul Floarei și al lui Ilie Oprea, țărani. După școala generală urmată în localitatea natală (1957-1965), frecventează, la Cluj, Liceul „Gh. Barițiu” (1965-1969) și Facultatea de Filologie, secția română-italiană (1969-1973). Redactor și cronicar literar la „Echinox” (1972-1974), debutează aici în 1972. Lucrează ca profesor în județul Mehedinți, muzeograf la Golești, metodist la Casa de Cultură din Pitești, asistent universitar la Institutul Pedagogic din Pitești și ca redactor
OPREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288552_a_289881]
-
Universității din Cluj, dar încă student, fusese numit preparator la Muzeul Limbii Române (1936-1941). A lucrat ca asistent (1941-1944), apoi ca șef de lucrări la Facultatea de Litere din Cluj (1945-1956). Anul universitar 1956-1957 l-a petrecut la Facultatea de Filologie din Timișoara. Munca de cercetător științific, începută în 1957 la Institutul de Lingvistică din București, este întreruptă un an mai târziu din motive politice și O. se adăpostește la Biblioteca Academiei Române. De atunci va fi nelipsit din Cabinetul de manuscrise
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
De atunci va fi nelipsit din Cabinetul de manuscrise și carte veche al Bibliotecii. Va fi reprimit la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București și avansat conferențiar în 1969. În 1968 obținuse titlul de doctor în filologie cu teza Probleme de critică textuală în editarea cronicarilor Grigore Ureche și Miron Costin. A predat limba română în străinătate, la Universitatea din Leipzig (1967-1969) și la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova (1971). „Umbrele” politice l-au împiedicat să ajungă
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
ale cărții Amartolon Sotiria a călugărului Agapie Landos din Creta. Principiile interpretării textelor, cât și metodele cercetării lingvistice a încercat să le transmită profesorul O. și studenților, publicând în 1972, în colaborare cu Elena Barborică și Mirela Teodorescu, Introducere în filologia română. Orientări în tehnica cercetării științifice a limbii române. Împreună cu Al. Rosetti și B. Cazacu, el a realizat în 1961 (fără ca numele să-i fie menționat pe copertă) primul volum din Istoria limbii române literare, intitulat De la origini până la începutul
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
din textele românești de la începuturi până în pragul timpurilor moderne. SCRIERI: Istoria limbii române literare, vol. I: De la origini până la începutul secolului al XIX-lea (în colaborare cu Al. Rosetti și B. Cazacu), București, 1961; ed. 2, București, 1971; Introducere în filologia română. Orientări în tehnica cercetării științifice a limbii române (în colaborare cu Elena Barborică și Mirela Teodorescu), București, 1972; Critica textuală și editarea literaturii române vechi. Cu aplicație la cronicarii moldoveni, București, 1973; Tradiția manuscrisă a unei sinteze europene la
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
, Alex.[andru] (8.V.1940, Nehoiu), istoric literar și bibliograf. Este absolvent al Liceului Teoretic din Pătârlagele (1957), al Școlii de Biblioteconomie din București (1960) și al Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1971). Își începe activitatea ca șef al Bibliotecii Raionale Râmnicu Sărat (1960-1968), în 1970 fiind numit director al Bibliotecii „Vasile Voiculescu” din Buzău. Colaborează la „Viața Buzăului”, „România literară”, „Contemporanul”, „Biblioteca”, „Luceafărul”, „Ramuri
OPROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288560_a_289889]
-
culegerea literaturii populare și apreciază contribuțiile, distincte, aduse de Petre Ispirescu și G. Dem. Teodorescu. El însuși face câteva adaptări literare (Jupân Rănică vulpoiul, Tigrul păcălit) ori prelucrează, după G. W. Cox, Zece basme mitologice. Din pasiunea conjugată pentru istorie, filologie și literatura propriu-zisă pleacă studiile de istorie literară și culturală ale lui O. A cercetat manuscrise și tipărituri vechi, a scris despre Psaltirea diaconului Coresi, a contribuit la editarea scrierilor lui Dimitrie Cantemir, a elogiat efortul lui Timotei Cipariu de
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
, Emil (pseudonim al lui Emanuel Nadler; 18.III.1947, Bacău), poet și eseist. Este fiul Julietei Nadler (n. Dolinger), funcționară, și al lui Marcu Nadler, medic. A urmat Liceul „Calistrat Hogaș” din Piatra Neamț (1961-1965) și Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1967-1972). Redactor și redactor-șef adjunct la revista ieșeană „Alma Mater” (1969-1972), s-a stabilit apoi la Piatra Neamț, unde va fi redactor cultural la ziarul „Ceahlăul” (1973-1974), cofondator, coeditor și secretar de
NICOLAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288437_a_289766]
-
Craiova (1958-1962), calificându-se ca matrițer-sculer, meserie pe care a practicat-o (cu o întrerupere pentru satisfacerea serviciului militar) paralel cu frecventarea cursurilor liceale la Școala Medie nr. 3 din Craiova (1962-1964, 1966- 1968). Își continuă studiile la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității din București (1968-1972), funcționând după licență ca profesor de limba franceză la liceul din Baia de Arieș (1972-1978). Spirit nonconformist, renunță la catedră și, retras în satul natal, se dedică exclusiv tălmăcirii unor mari poeți de
NEMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288418_a_289747]
-
NICOLAU, Marieta (10.IX.1943, București), poetă și prozatoare. Este fiica Elenei (n. Radu) și a lui Mihail Nicolau, funcționar. Școala o face în București, urmând tot aici Facultatea de Filologie, pe care o va absolvi în 1966. Încadrată la Radioteleviziunea Română, ulterior se transferă la Redacția publicațiilor pentru străinătate și, mai târziu, la Editura Ion Creangă. A înființat în 1992 Editura Junior Club, pe care o conduce. Debutează în 1964
NICOLAU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288439_a_289768]
-
NICOLAU, Mădălina (6.VIII.1941, București), istoric literar și traducătoare. Este fiica Feliciei și a lui Gheorghe Nicolau, ofițer. A urmat Liceul „Mihai Eminescu din Buzău și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura spaniolă. Este doctor în filologie, un capitol al tezei de doctorat devenind, prin amplificare, studiul monografic Pe urmele lui Ion Marin Sadoveanu, publicat în 1988. Funcționează ca lector, apoi conferențiar la Catedra
NICOLAU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288440_a_289769]
-
6.VIII.1941, București), istoric literar și traducătoare. Este fiica Feliciei și a lui Gheorghe Nicolau, ofițer. A urmat Liceul „Mihai Eminescu din Buzău și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura spaniolă. Este doctor în filologie, un capitol al tezei de doctorat devenind, prin amplificare, studiul monografic Pe urmele lui Ion Marin Sadoveanu, publicat în 1988. Funcționează ca lector, apoi conferențiar la Catedra de limbi străine a Institutului de Construcții din București. Colaborează la „România literară
NICOLAU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288440_a_289769]
-
, Andrei (23.V.1943, București), istoric literar și editor. Este fiul Elisabetei (n. Dinescu) și al lui Nicolae Nestorescu, profesor universitar. După absolvirea Liceului „Nicolae Bălcescu” din București, urmează tot aici Facultatea de Filologie (1961-1966). Între 1966 și 1969 a fost cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, cu preocupări în studiul limbii literare. Din 1969 este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, unde, printre altele, a condus zece ani
NESTORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288426_a_289755]
-
NICUȚĂ, Iulian (9.X.1942, Izvoare, j. Soroca), prozator. Este fiul Mariei și al lui Florea Nicuță. Absolvent al Facultății de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1965), a colaborat la „Cultura”, „Învățământul public” și „Basarabia”. Debutează cu volumul de nuvele Aerodromul (1969), în care, în manieră romantică, încearcă să surprindă diverse stări de spirit latente ale personajelor, fără a le
NICUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288458_a_289787]
-
la treisprezece ani îi moare și tatăl. Frecventează școala primară în satul natal, apoi Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești. Un an lucrează ca învățător suplinitor în comuna Bertea din județul Prahova. În 1951 devine student la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității din București, dar în 1956, în ultimul an de studii, este exmatriculat împreună cu prietenul său cel mai bun, Sorin Titel, pentru „abateri grave de la disciplina de student”. Lucrează ca profesor suplinitor la școli din județul Prahova
NICOLAE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288435_a_289764]
-
lit., I, 145-147; Virgil Cândea, Udriște Năsturel și începuturile umanismului românesc, RL, 1969, 11; G. Mihăilă, Udriște Năsturel, în LRV, II, 270-272; Diomid Strugaru, Versificația românească până la Dosoftei, în Actele celui de-al XII-lea Congres internațional de lingvistică și filologie romanică, II, București, 1971, 464-467; Dan Horia Mazilu, Udriște Năsturel, București, 1974; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976, 90-136; Virgil Cândea, Rațiunea dominantă. Contribuții la istoria umanismului românesc, București, 1979, 33-77; Dicț
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]