3,199 matches
-
Finlanda. La 30 ianuarie 1918, generalul Mannerheim a emis o proclamație adresată soldaților ruși din Finlanda în care le spunea că Armata Albă nu dorește să lupte contra Rusiei: scopul campaniei Albe era de a-i învinge pe rebelii Roșii finlandezi și pe trupele rusești care îi susținea. Numărul soldaților ruși activi în Războiul Civil a scăzut puternic după ce Germania a atacat Rusia la 18 februarie 1918. Tratatul ruso-german de la Brest-Litovsk din 3 martie a restricționat capacitatea bolșevicilor de a susține
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
trupele rusești care îi susținea. Numărul soldaților ruși activi în Războiul Civil a scăzut puternic după ce Germania a atacat Rusia la 18 februarie 1918. Tratatul ruso-german de la Brest-Litovsk din 3 martie a restricționat capacitatea bolșevicilor de a susține Gărzile Roșii finlandeze cu altceva decât cu arme și provizii. Rușii au rămas activi pe frontul sud-estic, apărând împrejurimile Petrogradului. Deși unii au denumit conflictul „Războiul Amatorilor”, Armata Albă avea două mari avantaje în fața Gărzilor Roșii: conducerea profesionistă a generalului Mannerheim și a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
sud-estic, apărând împrejurimile Petrogradului. Deși unii au denumit conflictul „Războiul Amatorilor”, Armata Albă avea două mari avantaje în fața Gărzilor Roșii: conducerea profesionistă a generalului Mannerheim și a staffului său—care cuprindea 84 de ofițeri suedezi voluntari și unii foști ofițeri finlandezi din armata țaristă—și 1.450 de soldați din batalionul de elită al „Jägerilor” "(Jääkärit)", în număr total de 1.900. Batalionul fusese pregătit în Germania în anii 1915-1917, și încercat în lupte pe Frontul de Est. Partea cea mai
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
fiind lăsați acolo întrucât exista riscul să dezerteze și să treacă de partea Roșiilor. Liderii Gărzilor Albe s-au confruntat cu o problemă similară la recrutarea tinerilor în armată în februarie 1918: 30.000 de susținători fățiși ai mișcării muncitorești finlandeze nu s-au prezentat. Conducerea Gărzii Albe nu era nici ea sigură dacă soldații recrutați de pe fermele mici și sărace din Finlanda centrală și nordică au suficientă motivație să lupte împotriva Roșiilor. În consecință, propaganda Albilor promova ideea unui război
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
18.500 de oameni, contra 15.000 de soldați Roșii. Au murit 500-800 de Roșii, și 12,000-15.000 au fost luați prizonieri. Suedia și-a protejat interesul național declarându-și neutralitatea în Primul Război Mondial și în Războiul Civil Finlandez. Opinia generală, mai ales în sânul elitelor suedeze, era împărțită între susținătorii Antantei și cei ai Puterilor Centrale, germanismul fiind oarecum mai popular. Trei priorități de pe timpul războiului au determinat politica pragmatică a guvernului democratic suedez de orientare social-liberală: economia
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
democratic suedez de orientare social-liberală: economia (prin exportul de resurse cum ar fi minereul de fier și de alimente în Germania), conservarea liniștii societății suedeze, și geopolitica. Guvernul a acceptat participarea ofițerilor și soldaților suedezi voluntari participation în Războiul Civil Finlandez de partea Albilor pentru a bloca expansiunea agitației revoluționare în Scandinavia. O „Brigadă Suedeză” de 800-1000 de oameni, condusă de Hjalmar Frisell, a participat la bătălia de la Tampere și la cele date în zona de la sud de oraș. În februarie
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
în zona de la sud de oraș. În februarie 1918, Marina Suedeză a escortat escadrila navală germană care transporta Jägeri finlandezi și armament german, și a permis acestuia să traverseze apele teritoriale suedeze. Socialiștii suedezi nu i-au susținut pe Roșii finlandezi, dar au încercat să deschidă negocieri de pace între Albi și Roșii. Slăbiciunea Finlandei a dat Suediei ocazia să preia ÅInsulele Åland, de importanță strategică, aflate la est de Stockholm, dar operațiunea Armatei Germane în Finlanda a blocat planul. Imperiul
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
de pace între Albi și Roșii. Slăbiciunea Finlandei a dat Suediei ocazia să preia ÅInsulele Åland, de importanță strategică, aflate la est de Stockholm, dar operațiunea Armatei Germane în Finlanda a blocat planul. Imperiul German a intervenit în Războiul Civil Finlandez de partea Armatei Albe în martie 1918. Naționaliștii finlandezi cu înclinații germaniste doreau încă din toamna lui 1917 ajutor german la eliberarea Finlandei de hegemonia rusă, dar germanii nu doreau să-și prejudicieze armistițiul și negocierile de pace cu Rusia
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
spre nord de la Helsinki și a cucerit Hyvinkää și Riihimäki la 21-22 aprilie, urmat de Hämeenlinna la 26 aprilie. Prestația eficientă a detașamentelor germane de top contrasta izbitor cu trupele rusești demoralizate. După ce negocierile de pace între germani și Roșii finlandezi au fost întrerupte la 11 aprilie, a început adevărata bătălie pentru capitala Finlandei. La 12 aprilie, la orele 5 a.m. 2000-3000 de soldați germani din "Brigade von Tshirsky" au atacat orașul dinspre nord-vest, susținuți de-a lungul căii ferate Helsinki-Turku
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Germanii au penetrat în zona dintre Munkkiniemi și Pasila, și au înaintat în zonele central-vestice ale orașului. Escadrila navală germană Meurer a blocat portul, a bombardat sudul orașului și a debarcat trupe ale marinei la Katajanokka. Circa 8000-9000 de Roșii finlandezi apărau Helsinki, dar cele mai bune trupe ale lor se aflau pe frontul principal al războiului din 1918, aflat mai la nord. Principalele centre ale apărării Roșiilor au fost Casa Muncitorilor, gara, Cartierul General al Roșiilor din „Smolna” (fostul palat
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
și ea în luptă. Unitățile s-au deplasat rapid dinspre nord către estul orașului, pătrunzând în cartierele muncitorești Hermanni, Kallio și Sörnäinen. Artileria germană a bombardat și a distrus Casa Muncitorilor din Helsinki, și a stins lumina Roșie a revoluției finlandeze. Părțile estice ale orașului au capitulat la orele prânzului în 13 aprilie; steagul alb a fost înălțat pe turnul bisericii Kallio, dar lupte sporadice au continuat până seara. În total, 100-200 de germani, 300 de Roșii și 20 de soldați
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
14 aprilie 1918. Pe parcursul Războiului Civil, Armata Albă și Gărzile Roșii au comis acte de teroare, denumite "„Teroarea Roșie” și „Teroarea Albă”". Pragul violenței politice fusese trecut în Marele Ducat al Finlandei în prima perioadă de rusificare 1899-1905 când naționaliștii finlandezi îl asasinaseră pe guvernatorul general rus, ucigând și polițiști și un funcționar finlandez. Primul Război Mondial a lărgit potențialul terorii, ea răspândindu-se și la Antanta și la Puterile Centrale. Revoluția din Februarie 1917 inițiase în Finlanda o teroare amplă
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
acte de teroare, denumite "„Teroarea Roșie” și „Teroarea Albă”". Pragul violenței politice fusese trecut în Marele Ducat al Finlandei în prima perioadă de rusificare 1899-1905 când naționaliștii finlandezi îl asasinaseră pe guvernatorul general rus, ucigând și polițiști și un funcționar finlandez. Primul Război Mondial a lărgit potențialul terorii, ea răspândindu-se și la Antanta și la Puterile Centrale. Revoluția din Februarie 1917 inițiase în Finlanda o teroare amplă; soldații de rând ai Armatei Ruse au ucis câțiva ofițeri ruși în martie
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
a lărgit potențialul terorii, ea răspândindu-se și la Antanta și la Puterile Centrale. Revoluția din Februarie 1917 inițiase în Finlanda o teroare amplă; soldații de rând ai Armatei Ruse au ucis câțiva ofițeri ruși în martie 1917. Prima victimă finlandeză, un muncitor din agricultură, a fost împușcat la începutul lui august 1917 la Ypäjä, în timpul unei greve locale. Greva generală din noiembrie 1917 a dus la escaladarea terorii politice; Gărzile Muncitorești au ucis 27 de finlandezi. În timpul războiului din 1918
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
sau altul la Teroarea Roșie. La apogeul Terorii Albe, între sfârșitul lui aprilie și începutul lui mai, erau împușcați 200 de Roșii pe zi. Teroarea Albă a lovit cu precădere împotriva soldaților ruși care au luptat de partea Gărzilor Roșii finlandeze, și câțiva civili ruși ne-socialiști au fost executați după luptele pentru Viipuri. Mare parte a terorii a fost executată de „detașamente volante” desfășurate de ambele tabere. Acestea erau unități de cavalerie, de regulă formate din 10 până la 80 de
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Ino, o bază rusească de artilerie de coastă de pe Istmul Karelian, de la trupe rusești. Finlanda Albă și generalul Mannerheim au sărbătorit victoria cu o mare paradă militară la Helsinki la 16 mai 1918. Gărzile Roșii au fost învinse. Mișcarea muncitorească finlandeză, inițial pacifistă, a pierdut Războiul Civil, mai mulți lideri militari ai săi s-au sinucis și majoritatea Roșiilor au fost trimiși în lagăre. Senatul de la Vaasa a revenit la Helsinki la 4 mai 1918, dar capitala se afla sub controlul
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
der Goltz a fost denumit „adevăratul regent al Finlandei”. Nu s-au dus negocieri de pace și nu s-a semnat niciun armistițiu între Albi și Roșii, și nici vreun tratat oficial de pace care să pună capăt Războiului Civil Finlandez. Războiul Civil a fost o catastrofă pentru Finlanda; circa 36.000 de oameni, 1,2% din populația totală, au murit. Războiul a lăsat circa 15.000 de copii orfani. Ca și alte războaie, mare parte din morți au survenit în afara
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
survenit în afara câmpurilor de luptă, în campaniile de teroare și din cauza condițiilor grele din lagăre. Mulți susținători ai Finlandei Roșii au fugit în Rusia la sfârșitul războiului și în perioada imediat următoare. Traumatizantul război a adâncit diviziunile din sânul societății finlandeze, numeroși finlandezi neutri sau moderați identificându-se ca „cetățeni a două națiuni”. Războiul din 1918 a dus și la dezintegrarea facțiunilor socialiste și nesocialiste. Bascularea puterii politice către dreapta a produs o dispută între conservatori și liberali pe tema sistemului
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
un principiu de republică” și că constituția trebuia să fie modificată. Ei propuneau Finlandei o constituție monarhistă modernizată. Republicanii susțineau că legea din 1772 și-a pierdut statutul în Revoluția din Februarie, puterea și autoritatea țarului fiind asumată de parlamentul finlandez prin proclamația de la 15 noiembrie 1917 și că republica fusese acceptată prin declarația de independență. Republicanii au reușit să amâne prelucrarea propunerii monarhiștilor în parlament și în cele din urmă constituția monarhistă nu a fost acceptată. Monarhiștii au răspuns prin
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
și în cele din urmă constituția monarhistă nu a fost acceptată. Monarhiștii au răspuns prin punerea directă în aplicare a legii din 1772 pentru alegerea unui nou monarh. O consecință majoră a conflictului din 1918 a fost destrămarea mișcării muncitorești finlandeze, divizată în trei părți: social-democrații moderați și socialiștii de stânga rămași în Finlanda, și comuniștii ce acționau în Rusia Sovietică cu susținerea bolșevicilor. Partidul Social Democrat a ținut prima ședință oficială după război la 25 decembrie 1918, partidul proclamându-și
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
oficială după război la 25 decembrie 1918, partidul proclamându-și angajamentul pentru mijloacele parlamentare și compunând un program politic moderat, și dezavuând bolșevismul și comunismul. Liderii Finlandei Roșii care fugiseră în Rusia, pe de altă parte, au înființat Partidul Comunist Finlandez la Moscova în 29 august 1918. După lupta pentru putere din 1917 și după sângerosul război civil, foștii fennomani și social-democrați, care susținuseră mijloacele „ultrademocratice” în Finlanda Roșie, se declarau acum angajați în comunismul bolșevic revoluționar, fideli ideii de dictatură
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
hrană, deja deficiente în 1917, deși foametea fusese evitată în sudul Finlandei. Războiul Civil, trebuia să rezolve toate problemele, conform conducătorilor Roșii și Albi; în schimb, el a dus la foamete și în sudul Finlandei. Spre sfârșitul lui 1918, politicianul finlandez Rudolf Holsti a făcut apel la ajutoare către Herbert Hoover, președintele american al Comisiei pentru Ajutorare în Belgia: Hoover a aranjat livrări de hrană și i-a convins pe Aliați să relaxeze blocada asupra Mării Baltice, care obstrucționase livrările de provizii
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
grațiați în ianuarie 1920, când au fost acordate din nou drepturi civile pentru 40.000 de deținuți), 500 în 1923, și în 1927 au fost grațiați ultimii 50 de deținuți de către guvernul social-democrat al lui Väinö Tanner. În 1973, guvernul finlandez a plătit despăgubiri pentru 11.600 de persoane încarcerate în timpul Războiului Civil. Se pot găsi câteva motive pentru susținerea pe termen lung relativ ridicată primită de comunism în Finlanda; pentru generația de stânga din timpul Războiului Civil; greutățile traumatizante ale
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
încarcerate în timpul Războiului Civil. Se pot găsi câteva motive pentru susținerea pe termen lung relativ ridicată primită de comunism în Finlanda; pentru generația de stânga din timpul Războiului Civil; greutățile traumatizante ale lagărelor de prizonieri au fost decisive. Cum soarta finlandezilor fusese decisă în afara Finlandei la Sankt Petersburg la 15 martie 1917, la fel a fost hotărâtă din nou la 11 noiembrie 1918, de această dată la Berlin, când Germania a acceptat înfrângerea în Primul Război Mondial. Planurile mărețe ale Imperiului
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
și de care agitația războiului ne-a îndepărtat.” El era susținut de Santeri Alkio, liderul Ligii Agrare. Colegul de partid al lui Alkio, Kyösti Kallio, a ținut "cuvântarea de la Nivala" de la 5 mai 1918 spunând: „Trebuie să reconstruim o națiune finlandeză, care să nu fie împărțită în Roșii și Albi...Trebuie să construim o republică finlandeză democratică, în care toți finlandezii să simtă că sunt adevărați cetățeni și membri ai acestei societăți." În cele din urmă, mulți dintre conservatorii moderați finlandezi
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]