2,903 matches
-
de privirea Anei fără ca ceilalți să-mi observe imobilitatea. Ana cea mică purta În jurul gîtului și peste umeri - se vede că așa era moda sau numai imaginația ei inventivă - o eșarfă albastră de voal ce Încerca vagi unduiri În adierea firavă a vîntului ce Începuse din vest. Era o binefacere după o zi toridă, acum la două ceasuri Înainte de miezul nopții. Și noaptea aceea se termină sus spre oiștea Carului Mare, În rîsul Întinerit al domnului Pavel, orchestra departe, În timp ce Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
oricine ar fi privit-o (aflîndu-se toți În momentul acela la o oarecare distanță, Lung trecuse mult În dreapta) ar fi dat totul pe seama unei conversații vioaie și banale ca Între vechi cunoștințe. Îi simțeam În timpul acesta strîngerea mîinii, apoi Încercarea firavă, de secunde, a mîngîierii coborînd de-a lungul degetelor și a podului palmei, dar, În răgazul de eliberare a unei clipe, Îmi retrăsei cu tristețe mîna, prefăcîndu-mă a nu-i Înțelege adeziunea, nimic din rostirile-i tăcute, tremurătoarele-i Încercări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vă sunt favorabili? Știm ce s-a întâmplat când Vitellius s-a dus la Mevania, la cererea soldaților... A ajuns acolo înconjurat de senatori, înspăimântat și nesigur. Printre soldați erau și spioni de-ai noștri. Știm că, pe când lansa îndemnuri firave pentru trupe, pe deasupra capului său au trecut în zbor o mulțime de păsări negre, care au întunecat cerul. Ăsta e un semn bun? Nu înseamnă oare că zeii i-au întors spatele? Iar când a săvârșit sacrificiul în cinstea zeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
erau la ele acasă. Un scrin negru ciudat, o amforă veche, cine mai se-adapă cu o astfel de apă? Stau în iatac și privesc înapoi: mai bine tac și trăiesc ca o tulpină, din care a rămas o rădăcină firavă în pământul plin de otravă. La rochia de crinolină mai pot visa, purtată de bunica mea. Natura s-a supărat pe noi, oriunde ne-am roti privirea dincolo de ocean, în Alaska și în Japonia surpată în dezastre și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
într-un pluralism politic fragil, desi ne reprezinta pe toti. Prin el vom intra la trap în Europa. Asa sa ne ajute Cel de Sus !” Ce mai ?! în numai câteva ore de la eveniment, Marele Eveniment, pereții grajdului se dilatară enorm, firava făptură, sprijinită în penițele și pixurile, în telexurile și veveurile gazetărești traversând canale și mâneci, mări, pârâuri și oceane, profilul său cabalin făcând să sughițe de necaz breasla universală a ciorditorilor de cai. Fenomenul, mai mult ca oricine, a reușit
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
putea fi decît o resuscitare prin subterane, de pildă a boemei pariziene, românești, de la 1900 și ceva după-amiaza, cînd purtam pălării cu boruri largi și treponeme. Sau sfioși bacili Koch seara, prin plămîni cu monogramă, semn al talentului și fizicului firav dar indiscutabil timp de cel puțin Încă un an, dacă te duci la munte, acum au apus zilele lor, s-a inventat hidrazida. Pe de altă parte, boema pariziană de Început de secol e frumoasă numai la Paris și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deschidă cutia pe care-o poartă la subsuoară, el o deschide și scoate vioara. O vioară! urlă cineva. În secunda următoare o bîtă face zob instrumentul, o alta, capul lui Enescu. Doamna cu cîrlionți din metrou privește scena și expectorează firav, satisfăcută, fără boltă: ’Re-ați ai dracu’ de scripcari. Tăiat la: Cadru exterior: Eroul este oprit de o patrulă, i se cer actele. Are inspirația să nu prezinte legitimația de ziarist, și arată carnetul de student la medicină. Plan detaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Că avem și destul balast în comportarea noastră față de cea care ne‐ a dat viață și ne‐a învățat să mergem în lume. Să‐l urmărim și pe omul nostru C. ștefanache! “În plină stradă o femeie bătrână, o ființă firavă, curățel îmbrăcată, cu o față blândă sau încremenită într‐o anume blândețe, să zic așa, disperată, suportă înjurăturile cele mai murdare care ies din gura unui individ destul de tânăr, slinos, cu o față plină de tumefieri, urme ale alcoolului sau
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
ultimul n-o să fii. Busby a avut probleme. Apoi a fost Clell. Acum pare pe cale să se vindece. Bruce... Toal pare puțin fîstîcit. Își freacă mîinile Înmănușate una de alta. — Da? — Ai prieteni știi, spune el cu blîndețe. Apoi zîmbește firav. Nu sîntem atît de tîmpiți pe cît crezi tu. Soția ta. Știm că a avut o relație cu un tip negru. Nu-i un oraș mare Bruce și e de albi. Chestii de genul ăsta se remarcă, indiferent cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
fuseseră spicuite din fotografia aia deformată din Daily Record. Mă gîndisem că arată aidoma celui mai rău lucru pe care l-am văzut vreodată. A fost o dezamăgire. Anxietatea mi-a pierit, dar uitîndu-mă la trupul ăla bătrîn, mic și firav am simțit cum mă cuprind disprețul și scîrba. Chiar ar putea ăsta să fie Bestia? Ochii lui. Nu erau ochii unui ucigaș, ci ochii unei nevestici bătrîne și dulci, părtașă la vreo bîrfă malițioasă. Nasul lui, coroiat, nu ca al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
joc în care părea să se fi prins și ea. Era primăvară. La 17 ani, simțea imbolduri pe care nu și le putea explica. Sub soarele deodată binevoitor, privea lung prin livadă crengile cu mugurii stând să explodeze. Văzând colțul firav al ierbii, tot sufletul îi fremăta de bucuria trezirii la viață a întregii firi. Ar fi vrut să le strige tuturor că, uite, a venit primăvara, e timpul să se schimbe ceva, dar n- avea cine să-l asculte. Poate
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
același tratat Dobrogea, străvechi teritoriu românesc cotropit de turci în 1417, revenise la patria mamă. III. Învățase la școală despre Ion Creangă, că fusese poznaș în copilărie și-n tinerețe, dar învățător de prima mână. Știa despre Mihai Eminescu, poetul firav la constituție dar viguros și delicat prin scrisul său, despre Coșbuc din care avea să rețină cu drag strofe multe. Se gândea că acei oameni deveniseră nemuritori. Lumea vorbea mereu despre ei, cărțile lor se găseau în biblioteci, așa că, dacă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Adela Cândea, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Avram Iancu” Târnăveni județul Mureș profesor coordonator Fodor Daniela Nesfârșita noapte nu ia în seamă lumina tot mai firavă a camerei mele și a stării mele de somnolență și simt că vrea să-mi deschidă vraiște ușa sufletului ascunzându-se într-un surâs al fricii mele. Buimacă, mă înclin în fața existenței, mă arunc de pe piscul clipei în hăul timpului
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
că aduceri aminti di acolo din Iad sânt destuli. Am mari nirăbdare să-l Întâlnesc pe fratele meu Petrică. ― În clipa asta plecăm, fiindcă sunt gata și Tudorel cu Maria... Becurile din Înaltul stâlpilor de pe marginea Sărăriei slobozeau o lumină firavă. Cei patru, și cu Tudorel cinci, mergeau fără grabă. ― Să știți că noi călcăm acum pe Sărăria Nouă - a ținut să precizeze Gruia, mai mult pentru tata Toader, care era un curios din fire. ― Da’ de ce Îi spune Sărăria Nouă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cerneală, Năică, vitrion englezesc". În anul întîi, '62'63, cînd am făcut Teoria literaturii, mai era sacralizat articolul lui Lenin, Organizația de partid și literatura de partid. Sînt două culturi, zicea Ilici: una a exploatatorilor, alta a exploataților. Și ce firave erau rezervele față de "cultura cu sens unic" atunci cînd am trecut eu prin facultate! La cursul de .Folcloristică, studiam haiducia și cîntecele create de "masele populare trezite la o viață cu totul nouă". L-am citat pe Alexoaie, om cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Doar proștii fac armata azi. Tu-i curentul mamii lui! scuipă șoferul. Rabla di mașînî nu mai urcî dealu' ista cîtu-i lumia. Cu d-aiștea ca tini la volan... Uite de ce n-om luat noi Basarabia napoi, îi aruncă un moșuc firav, cu insignă de veteran la reverul hainei boțite. Struți, rațe, răchită, pe-astea mizează economia noastră, pe struți, pe rațe și pe răchită, zice intens indignat un ins cu dioptrii mari. Pare a face parte din intelectualitatea săracă a locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
final m-au adus până la această nesperată vârstă. Prima minune a fost aceea că MAMA, adevărata mea ocrotitoare, mi-a dăruit pentru a doua oară viață, pentru că de mic am avut serioase probleme de sănătate și ea a tremurat pentru firavul meu început de viață într-o zbatere continuă, rugându-se Creatorului și Creatorul a ascultat-o, iar eu am revenit la starea normală de sănătate. A doua mare minune a fost aceea că, având un tată, ce mă iubea cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Pe 28 august am făcut o vizită d-nei Emilia Stoica, mama scriitorului Octavian Stoica, coleg de generație al fiicei mele. Spre surprinderea noastră am găsit-o mult schimbată ca stare generală de sănătate și împuținată față de anul trecut. E foarte firavă și neajutorată, i se citește de la distanță starea precară de sănătate. Ne-a primit cum a putut ea mai bine și la plecare sperăm să ne revedem peste un an, dacă nu cumva se va produce ireparabilul... De la Priponești primesc
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
anii umilințelor, anii suferințelor, anii scrâșnirii dinților, anii exterminării adversarilor, anii invocării cerului, dar și anii împotrivirilor tăcute și fățișe, cu nedezmințita speranță că, din toate acestea se vor ivi și anii eliberării și ai dreptății. în Liniște mijește o firavă speranță fiindcă, deși „Liniște de moarte-i în cetate/ Numai ceasul vremurilor bate/...Că-nțelege ce se pregătește .” în timp ce „înfloresc ororile,/ Mișună potăile,/ Mișună lichelele”, poetul, cetățean îngrijorat și responsabil se întreabă, nu fără motiv temeinic „Doamne, oare ce-i
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
această frumoasă și nesperată vârstă. 1) Prima mare minune a fost aceea că, sfânta mea ocrotitoare MAMA mi-a dat pentru a doua oară viață, fiindcă de foarte mic am avut serioase probleme de sănătate și ea a tremurat pentru firava mea viață, s-a zbătut cât a putut și s a rugat Cerului cu credință fierbinte pentru viața mea și Cerul a ascultat-o. Am revenit miraculos la starea normală de sănătate, fapt datorat numai și numai minunatei mele mame
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ca laptele cu unghii lăcuite și se prezentau: „Jocelyn, care lucrează cu Hope“, „Nicole, de la departamentul de modă“, sau „Stef, care răspunde de accesorii vestimentare“. Una singură, Shayna, avea ceva mai puțin de un metru șaptezeci și cinci, dar era atât de firavă, Încât părea imposibil să poată ține pe picioare un singur centimetru În plus. Toate cântăreau sub cincizeci și cinci de kilograme. Pe când stăteam pe scaunul meu rotativ de birou și mă căzneam rețin numele tuturor, și-a făcut apariția cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ea. Plimbările ei coincid cu ale mele. Refuz orice abordare. Azi nu m-am mai dus la prânz la cantina studențească. Am cumpărat o franzelă și am mâncat-o pe Îndelete În micul parc din fața bibliotecii. Se apropie o fetiță firavă. Se uită cum mănânc. Îi dau și ei. Se așează lângă mine pe iarbă și mănâncă la fel de conștiincioasă. Când plec, se ridică și ea. Văd că am un succes periculos În a-mi face discipoli pentru cariera mea literară incipientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Omul, care nu avea o statură mai înaltă ca un copilandru, își ținea capul vag dat pe spate, mâna dreaptă ridicată și piciorul stâng împins înainte. Părea că are ceva important de spus. O femeie disproporționat de mare în raport cu trupul firav al tribunului îl privea în extaz, păstrând doar o eșarfă peste coapse, dar uitând, în culmea admirației, să-și acopere sânii. Nu scrie ? întrebă Fandarac, cu aerul că nu-și mai pusese problema asta până acum. Sub lumina lunii, bronzul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te lăsau să bănuiești o privire întunecată, sporită de rădăcina puternică a nasului acvilin. Părul negru curgea moale, de o parte și de alta a feței, ca urma lăsată de o bidinea groasă, apăsată de la creștet spre tâmple. Îl credem firav, cu umerii aduși, dar nu face niciun efort să și-i îndrepte. Numai fruntea îi rămâne înaltă, iar capul ușor dat pe spate, pentru ca ochii, îndărătul pleoapelor căzute, să lase totuși senzația că privesc, pe direcția celui de-al treilea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alb, îl mângâie cu podul palmei, până când, trezindu-se, dădu la iveală un căpșor care, pe jumătate orb, adulmecă aerul. Se aplecă atât cât putu peste gard și lăsă ghemotocul să cadă. Apoi privi cum dintr-însul ies niște proptele firave și lăbuțele de cățel o pornesc, cu un mers clătinat, spre pragul ușii și se încovrigă, scâncind, pe covorașul de la intrare. În acest fel, povestea noastră se reînfiripă, chiar înainte să fi început. Și tot din acest motiv, bărbatul își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]