660,692 matches
-
de politici de tip liberal, orientat spre piața muncii 28. În acest model, familia își crește copiii fără ajutor din partea statului. Cel mult, are loc o protecție de tip sindical, angajatorul oferă anumite facilități familiilor în schimbul unor scutiri de ordin fiscal. Rolurile în familie continuă să fie clar distribuite, iar aportul taților în creșterea copiilor este secundar 29. În aceeași tipologie, pentru țările est-europene se remarcă un alt model, în care are loc o antrenare largă a femeilor pe piața muncii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cost monetar, dar utilizatorul nu îl suportă în mod direct, sau cel puțin nu în totalitate. Aceste bunuri și servicii (o creșă, de pildă) sunt puse, integral sau în parte, la dispoziția populației, organizîndu-se indirect, o finanțare particulară, de natură fiscală; O a doua linie de demarcație corespunde unei logici de tip instituțional, între sectorul public și sectorul privat. Este considerat drept publică orice organizație ce depinde de unul sau altul dintre diferitele eșaloane la care este reprezentat Statul. Într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
adevărat pregătiți să o exercite, iar consecințele pe toate planurile ale descentralizării sectorului public sunt întrevăzute și asumate ca responsabilitate de și mai puțini. Astfel, fără o evaluare clară a mediului economic general și local, a potențialului său, a siste-mului fiscal, cu petele sale albe și negre, a strategiilor și perspectivelor de dezvoltare, mult trâmbițatul patriotism local riscă să rămână în sfera folclorului politic. Fără îndoială, soluțiile nu sunt integral la îndemâna comunității locale, cu atât mai mult cu cât sectorul public
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
poate avea loc fără un sistem al impozitelor și taxelor locale bine articulat, în corespondență cu activitățile de finanțat. Nu se poate vorbi despre autonomie financiară dacă veniturile proprii nu reprezintă cel puțin 40% din totalul veniturilor bugetului local, potențialul fiscal local fiind echilibrat printr-un sistem adecvat de subvenții, fără a introduce rigidități și controale excesive din partea statului. Ca principale surse proprii se remarcă impozitul pe venit, cel pe clădiri, terenuri, precum și taxele pentru diversele servicii prestate de administrația locală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
departamentele și comunele) cărora legea descentralizării le conferă responsabilități particulare. La fiecare nivel regăsim un consiliu ales, care desemnează un executiv, care-și împart puterea și responsabilitățile. Pentru a face față propriilor responsabilități, administrațiile locale dispun de resurse proprii, preponderent fiscale, care sunt în progresie constantă. De asemenea, ele primesc dotații bugetare de la nivel central. Relațiile dintre administrațiile locale și cea centrală sunt însă mai numeroase și tot mai mult bazate pe contracte. Prefecții veghează asupra legalității actelor normative emise de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
termen scurt, guvernările locale pot stimula dezvoltarea economică a zonei respective, își pot asuma responsabilități efective în alocarea resurselor și distribuirea veniturilor. Cadrul pentru acțiuni eficiente ale autorităților locale în plan economic este asigurat, în primul rînd, prin descentralizarea politicii fiscale și a patrimoniilor, pentru evitarea jocurilor politice cu subvenții și transferuri. Mai mult, sunt necesare, de multe ori, facilități fiscale pentru atragerea în zona respectivă a capitalurilor și investitorilor ce pot sprijini dezvoltarea locală și lărgirea, în timp, a bazei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
distribuirea veniturilor. Cadrul pentru acțiuni eficiente ale autorităților locale în plan economic este asigurat, în primul rînd, prin descentralizarea politicii fiscale și a patrimoniilor, pentru evitarea jocurilor politice cu subvenții și transferuri. Mai mult, sunt necesare, de multe ori, facilități fiscale pentru atragerea în zona respectivă a capitalurilor și investitorilor ce pot sprijini dezvoltarea locală și lărgirea, în timp, a bazei fiscale. La acestea se pot adăuga o bună colectare a veniturilor la bugetul local și o politică inteligentă a resurselor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și a patrimoniilor, pentru evitarea jocurilor politice cu subvenții și transferuri. Mai mult, sunt necesare, de multe ori, facilități fiscale pentru atragerea în zona respectivă a capitalurilor și investitorilor ce pot sprijini dezvoltarea locală și lărgirea, în timp, a bazei fiscale. La acestea se pot adăuga o bună colectare a veniturilor la bugetul local și o politică inteligentă a resurselor alternative, cum ar fi finanțarea obiectivelor publice în parteneriat cu capitalul privat, sau prin emisiunea de obligațiuni, în limita capacității de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
politică foarte bine chibzuită. Regula guvernării locale trebuie să fie eficacitatea. Pentru aceas-ta, trebuie încurajate concurența și spiritul de întreprindere, optimizată alocarea resurselor. O comunitate de întreprinzători va fi întotdeauna mai prosperă decît una plină de inspectori, controlori și patentați fiscali. Așadar, este de urmărit consolidarea stimulentelor economice reale și mai puțin a redistribuirilor de venituri cu caracter discriminatoriu. Subvențiile selective, sau categoriale, dau aplomb mai curînd disputelor de natură politică, decît dezvoltărilor economice. "Grantomania" introduce puternice distorsiuni în sistem și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
stimulează, cu referință specială la producerea/furnizarea de bunuri și servicii publice. Astfel, autoritățile locale adoptă, vrînd-nevrînd, logica piețelor, în încercarea de a obține costuri cît mai mici și efecte cît mai mari. Această competiție poate stimula acordarea de facilități fiscale și alte elemente de atractivitate pentru investiții și capitaluri, la configurarea unor pro-grame de dezvoltare realiste, credibile și la optimizarea alocării resurselor. E ca în cazul competiției dintre firme, dintre interesele lor specifice. Menținerea, pe cît posibil, a unui cadru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
bogate. Dacă se doreș-te, deci, instituirea unei economii concurențiale inclusiv în cadrul sectorului public, ea trebuie să țină seama inevitabil și de particularitățile, de specificitățile regionale. Astfel, descentralizarea sectorului public se realizează prin acordarea de competențe superioare autorităților locale în materie fiscală, autonomie decizională în gestionarea serviciilor publice, atribuții de control, mai ales în privința programelor de investiții și subvenții, a standardelor de calitate. În țările dezvoltate s-a adoptat progresiv formula "granturilor în bloc", sume globale acordate de către guvernul central, urmînd ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mîinii de lucru, a dobînzii și a banilor a revoluționat politica macroeconomică, punînd în evidență rolul primordial pe care guvernul și bugetul public îl au de jucat în stimularea economiei și realizarea echilibrului macroeconomic. Doctrina keynesiană se bazează pe intervenția fiscală și monetară activă a guvernului în economie, pentru stimularea cererii, a creșterii și ocupării. "Abordarea keynesiană propunea ca guvernele să soluționeze cererea efectivă în cîteva moduri: să o facă să crească, dacă va fi amenințată și să o reducă, odată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
plus, acolo unde piața este neputincioasă, avînd în spate un Stat puternic și binevoitor, devotat interesului public, bine informat și înzestrat cu instrumentele de politică economică necesare asigurării performanțelor economice și ameliorării bunăstării sociale. Principalul instrument de acțiune era politica fiscală, cu accent pe stimularea cererii, reușindu-se aproape trei decenii rate ridicate de creștere economică, un grad de ocupare satisfăcător și bugete relativ echilibrate. În anii '70, însă, liberalizarea cursurilor de schimb și crizele energetice, ca și puseele inflaționiste tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de schimb și crizele energetice, ca și puseele inflaționiste tot mai puternice, manifestări ale unor dezechilibre structurale profunde acumulate, au produs o importantă mutare de accent în politicile economice, manifestată printr-o resurecție a mecanismelor de piață, politici monetare și fiscale austere și retragerea Statului din economie. "În contextul deficiențelor structurale ale ofertei agregate și al adaptării politicilor monetariste, sectorul întreprinderilor publice nu mai apărea ca un vehicol potrivit obiectivelor guvernamentale" . De fapt, pînă la reforma serviciilor publice, inițiatită în anii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
conflict cu cele ale politicilor economice ale Statului sau ale comunităților locale. Apoi, trebuie operată și înțeleasă distincția dintre producerea bunurilor și serviciilor publice, furnizarea acestora și finanțarea lor. Guvernul poate și trebuie să acționeze preponderent prin mijloace indirecte (politici fiscale, monetare, vamale etc.), corectînd imperfecțiunile pieței fără a introduce alte imperfecțiuni, uneori mai grave. În baza acestor considerații, tot mai mult în ultimii ani, guvernele lumii au separat sectorul întreprinderilor de bunuri și servicii publice de funcția publică (administrația propriu-zisă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
deficitar, instituțiilor viciate, lipsei de voință politică etc. Am mai spus-o și accentuăm: privatizarea nu este un obiectiv în sine. Ea poate fi dezirabilă în măsura în care conduce la rezultate superioare, vizibile într-o reechilibrare a bugetului de stat, reducerea poverii fiscale, creștere economică, eficiență și calitate mai bune. Contează, desigur, și calitatea investițiilor, receptivitatea acestora. Un investitor serios are apoi nevoie de un întreg mediu propice, de un sistem bancar solid, piață bursieră, sistem de asigurări, sistem informațional competitiv etc. Contează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Vînzarea de active se poate face în baza unei licitații, sau a negocierii directe. Activele pot fi acordate (vîndute, dar pot fi și donate) către un terț sau către salariați ai propriei firme, cărora li se pot acorda suplimentar facilități fiscale, subvenții de achiziționare. Emisiunea de acțiuni este o metodă mai simplă. Se scot la vînzare acțiuni pînă cînd acționariatul devine majoritar privat. Emisiunea de obligațiuni poate fi o metodă atractivă, datorită posibilității garantate de recuperare a investițiilor făcute. La termen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
forma de proprietate sau de alte criterii. Prima accepțiune presupune concentrarea eforturilor asupra serviciilor publice locale; cea de a doua permite o perspectivă mai amplă, elaborarea unor strategii de dezvoltare modernizare, influențarea activității economice prin mijloace indirecte, prin pârghii bugetare, fiscale, monetare, aflate în competența autorităților locale, urmărirea problemelor sociale în teritoriu, ca și abordarea altor chestiuni legate de protecția mediului, urbanism și amenajarea teritoriului ș.a. Principalele elemente, diferite prin natura și funcțiile lor, ce compun economia locală, structura sa, determinându
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de asistență socială ș.a.), "uitând" să lase la dispoziția acestora și o parte corespunzătoare din venituri. Acel 50% din impozitul pe salarii (35-40% pentru consiliile loca-le și 10-15% pentru cele județene) este total insuficient, mai ales că și evaziunea fiscală, tot mai mare, deturnează o parte din aceste venituri. Era necesară cedarea și a altor surse de venit, cum ar fi, de pildă: 3% din TVA, impozitul pe profit de la unitățile de subordonare locală ș.a. Aceasta ar fi asigurat un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fundamentarea și lansarea unui împrumut obli-gatar îți trebuie piață de capital, credibilitate, profitabilitate a investițiilor finanțate din astfel de împrumuturi și o gestiune riguroasă a datoriei publice. Or, câți specialiști au consiliile locale în astfel de operațiuni? Apoi, reforma sistemului fiscal a fost mereu întârziată și aceasta a devenit o mare problemă. Am rămas cu același sistem greoi, stufos și ineficient, în loc de a-l înlocui cu unul simplificat, suplu și eficace și cu un aparat fiscal insuficient, rutinat, slab motivat și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de operațiuni? Apoi, reforma sistemului fiscal a fost mereu întârziată și aceasta a devenit o mare problemă. Am rămas cu același sistem greoi, stufos și ineficient, în loc de a-l înlocui cu unul simplificat, suplu și eficace și cu un aparat fiscal insuficient, rutinat, slab motivat și ispitit la tot pasul. Toate acestea, împreună cu povara fiscală ridicată, au adus evaziunea fiscală la cote incredibile. Îmi amintesc cum un specialist din Danemarca (o țară cu o evaziune de 1-2%) se tot minuna cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
o mare problemă. Am rămas cu același sistem greoi, stufos și ineficient, în loc de a-l înlocui cu unul simplificat, suplu și eficace și cu un aparat fiscal insuficient, rutinat, slab motivat și ispitit la tot pasul. Toate acestea, împreună cu povara fiscală ridicată, au adus evaziunea fiscală la cote incredibile. Îmi amintesc cum un specialist din Danemarca (o țară cu o evaziune de 1-2%) se tot minuna cum fiscul dintr-o regiune ucraineană reușește să încaseze și 200% din debitele stabilite, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cu același sistem greoi, stufos și ineficient, în loc de a-l înlocui cu unul simplificat, suplu și eficace și cu un aparat fiscal insuficient, rutinat, slab motivat și ispitit la tot pasul. Toate acestea, împreună cu povara fiscală ridicată, au adus evaziunea fiscală la cote incredibile. Îmi amintesc cum un specialist din Danemarca (o țară cu o evaziune de 1-2%) se tot minuna cum fiscul dintr-o regiune ucraineană reușește să încaseze și 200% din debitele stabilite, dar să nu aibă bani nici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cel public. Cultura antreprenorială și spiritul întreprinzător mai reduse, resursele (materiale, financiare, capitalul tehnologic și managerial ș.a.) mai puțin importante, poziția geostrategică, calitatea scăzută a mediului de afaceri zonal, la care se pot adăuga: lipsa unui sistem inteligent de facilități (fiscale, bancare, vamale etc.), ponderea ridicată a sectorului public (despre privatizarea serviciilor publice abia dacă se mai discută pe la mese rotunde), slaba susținere a IMM-urilor, deprofesionalizarea și politizarea structurilor economice, criza managerială, lipsa unor mecanisme funcționale în administrație, Camere de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nu există o interfață între administrație și economie (în afara celor neoficiale, desigur) și, mai ales, lipsesc mijloa-cele unei promovări economice eficiente: acoperire bugetară, capital-risc (pentru creație-inovare, dezvoltare-investiții, management buy-out), capital-proximitate, cauționare bancară, contribuții la serviciul datoriilor. Nu există nici exonerări fiscale, incubatoare sau pepiniere de afaceri, centre de transfer tehnologic, know-how, nici o formă corespunzătoare de asistență în gestiunea întreprinderii, nici o colaborare adecvată între mediul universitar și cel economic. În locul atât de necesarei sintonii instituționale, al unui veritabil parteneriat pentru dezvoltare, asistăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]