3,224 matches
-
curent artistic foarte influent în arhitectura, artele plastice, designul, mobilierul și decorările interioare ale secolului 20. Ambele sensuri ale termenului Bauhaus sunt strâns legate de Walter Gropius. Studenții de la Staatliches Bauhaus erau educați interdisciplinar și complex ca arhitecți, constructori, designeri, fotografi, pictori, creatori de mobilier și textile, etc.. Erau totodată stimulați să utilizeze materiale noi, specifice producției de masă, având ca produs final al activității lor clădiri, în special industriale, furnizate „la cheie”. Scopul declarat programatic al lui Walter Gropius era
Walter Gropius () [Corola-website/Science/299958_a_301287]
-
da a fi acceptată de către o audiență matură. Acesta a declarat că hobby-ul lui preferat era „s-o corupă pe Kylie”, compunând melodia „Suicide Blonde” a trupei pentru ea. În 1997, Minogue s-a implicat într-o relație cu fotograful francez Stephane Sednaoui, care a descris-o ca fiind o combinație între „o gheișă și supereroină manga”. Acesta i-a făcut fotografii care i-au evidențiat cântăreței farmecul, cu scopul de a atrage o nouă audiență, aceasta inspirându-se din
Kylie Minogue () [Corola-website/Science/299243_a_300572]
-
din cariera ei, „Kylie indie”, „Kylie dance”, „Kylie sex” și „Kylie dulce”, se luptau pentru supremație. Schimbările de imagini și sexualitatea debordantă au dus la critici, fiind comparată cu Madonna. În 1993, Baz Luhrmann i-a făcut cunoștință artistei cu fotograful Bert Stern, cunoscut pentru lucrările sale cu Marilyn Monroe. Stern a fotografiat-o în Los Angeles, și comparând-o cu Monroe a zis că „are o vulnerabilitate similară”. În ciuda succesului comercial și acceptarea ei ca sex simbol, sexualitatea i-a
Kylie Minogue () [Corola-website/Science/299243_a_300572]
-
putem denumi astfel pentru epoca aceea, au mai fost făcute și de englezul William Horner care creează "zootropul", care este în fond un stroboscop perfecționat, discurile fiind înlocuite cu "cilindrii",astfel ca vizionarea se putea face de mai multe persoane. Fotograful francez "Emile Reynaud" în 1847 perfecționează zootropul, așezând în centrul cilindrului niște oglinzi sub unghiuri egale. Renunță la cilindrul cu fante, iar imaginile sunt plasate pe interiorul cilindrului, fiecare în fața unei oglinzi. Noul aparat se numește "praxinoscop" și el asigurând
Tehnica proiecției cinematografice () [Corola-website/Science/299363_a_300692]
-
Cleveland Press"), Bob Bowie ("Denver Post"), Gus Edison ("The Gumps" și "Brooklyn Standard Union"), John Pierotti ("New York Post"), Gallo și Leo O"Mealia ("New York Daily News"). În această perioadă a apărut și un serios concurent al caricaturiștilor de sport, reporterul fotograf. Acest nou aliat al presei a făcut ca numeroși caricaturiști și ilustratori să emigreze spre caricatura politică (Crawford, Goldberg, Jenkins) sau să abordeze ambele topici (Hubenthal, Pierotti). Aceasta situație îi detrona aparent pe caricaturiști din pozițiile lor de reporteri supremi
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
în declin dacă nu chiar pe cale de dispariție. Nu a fost totuși să fie așa. Arta vizualului în forma de caricatură sau ilustrație a supraviețuit datorită plasticității și a conceptului, lucru pe care fie și cel mai abil și artistic fotograf nu avea cum să-l imortalizeze într-o fotografie. Pe de altă parte, cititorul de ziar avea și are în continuare nevoie de a i se oferi o interpretare personală și originală și un comentariu inteligent al unei teme de
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
cu desenul precis și cu gama elegantă a culorilor sunt completate cu tablourile în pastel de mai târziu saturate cu culori vii (de ex.: ""Scenă de balet"", 1878-1880). În 1874, Degas participă la prima expoziție a impresioniștilor organizată în salonul fotografului Nadar, expoziție care declanșează scandal în cercurile conservatoare ale criticii. Ziaristul Louis Leroy le dă numele ironic de "impresioniști". Degas nu este împăcat cu această definire și stăruie în concepția sa pe care o numește realistă. Realismul său nu are
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
din carnea tânără și erau pe cale să-i consume trupul pe dinăuntru cu flăcări de agonie și extaz suprem”. Vederea acestei imagini i-a provocat lui Mishima prima experiență erotică. Douăzeci și cinci de ani mai târziu, Mishima a pozat pentru un fotograf, în chip de Sfântul Sebastian: avea o bucată de pânză albă legată în jurul șoldurilor; și trei săgeți înfipte în trupul ars de soare, dintre care una era înfiptă în piept. Bibliografie: P.M., „Mishima și Sfântului Sebastian”, „Studii nipone” (An I
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
anul 1874, din nou reuniți sub numele " Société anonyme des peintres, des sculpteurs et des graveurs" ("Societatea anonimă a pictorilor, sculptorilor și graficienilor"), compusă din Pissarro, Monet, Sisley, Degas, Renoir, Cézanne și Berthe Morisot, organizează o expoziție colectivă în saloanele fotografului Felix Nadar. Monet adusese, printre altele, o pictură reprezentând un peisaj marin din Le Havre. Întrebat asupra titlului tabloului pentru alcătuirea catalogului, răspunse: ""Mettez, Impression: Soleil levant"" ("Puneți, Impresie: Răsărit de soare"). În ziua următoare, în revista "Charivari" apare articolul
Impresionism () [Corola-website/Science/297828_a_299157]
-
și Georg Emil Hansen au deschis drumul unei profesii în creștere accelerată în ultima jumătate a secolului al XX-lea, în timp ce atât în domeniul fotografiei artistice, cât și în cel al fotografiei de presă, danezii au adus contribuții remarcate. Astăzi, fotografi ca Astrid Kruse Jensen și Jacob Aue Sobol sunt activi în țară și peste hotare, participând la numeroase expoziții reputate. Colecțiile de artă modernă se bucură de locații deosebit de atractive la Muzeul de Artă Modernă Louisiana de la nord de Copenhaga
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
mai putut fi reparată. În ianuarie 1911, Churchill a făcut o vizită controversată la Londra pentru a asista la Asediul străzii Sidney. Nu se știe sigur dacă a încercat să dea comenzi operaționale. Arthur Balfour remarca, "el [Churchill] și un fotograf își riscau viețile. Înțeleg ce făcea fotograful, dar ce căuta un gentelman [The Right Honourable] ca el acolo?" Biograful Roy Jenkins sugerează că s-a dus acolo pentru că „nu putea rezista fără să vadă aceasta” și că nu a dat
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
Churchill a făcut o vizită controversată la Londra pentru a asista la Asediul străzii Sidney. Nu se știe sigur dacă a încercat să dea comenzi operaționale. Arthur Balfour remarca, "el [Churchill] și un fotograf își riscau viețile. Înțeleg ce făcea fotograful, dar ce căuta un gentelman [The Right Honourable] ca el acolo?" Biograful Roy Jenkins sugerează că s-a dus acolo pentru că „nu putea rezista fără să vadă aceasta” și că nu a dat comenzi. O altă istorisire spune că poliția
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
casnic, ceea ce el a făcut. Sean s-a născut pe 9 octombrie 1975, de aniversarea lui John de 35 de ani. De la nașterea fiului său, John va lua o pauză în carieră timp de 5 ani. El a angajat un fotograf care îi făcea poze micuțului în primul său an, și a creat numeroase desene cu el. În timp ce prietenia lui Lennon cu Starr a rămas bună și după despărțirea trupei în 1970, prietenia acestuia cu McCartney și Harrison varia. El a
John Lennon () [Corola-website/Science/297909_a_299238]
-
Părinții sunt analfabeți, dar fiul învață să scrie, să citească și să cânte la vioară. Primele cunoștințe le primește la școala evreiască, apoi va urma o școală laică. Dorește să devină pictor, la început însă lucrează ca ucenic la un fotograf (1906), dar reușește să meargă timp de două luni în atelierul lui Iehuda Pen, de la care primește primele lecții de pictură. Înfruntând multe greutăți, în anul următor pleacă la St. Petersburg, unde în 1907 devine elevul lui Nicolai Roerich, director
Marc Chagall () [Corola-website/Science/298459_a_299788]
-
Militară (MNHM) din Diekirch este cunoscut mai ales pentru reprezentările . Orașul Luxemburg este el însuși înscris în , datorită importanței istorice a fortificațiilor sale. Țara a produs și câțiva artiști cunoscuți pe plan internațional, între care pictorii , și Michel Majerus, și fotograful , a cărui expoziție "" expoziție a fost inclusă în registrul UNESCO , iar acum este permanent găzduită la . Vedeta de cinema a fost de origine luxemburgheză. Luxemburg a fost primul oraș numit de două ori. Prima dată a fost în 1995. În
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
acest spațiu dotându-l cu mobilier trainic și perfect adecvat, cu numeroase cărți, reviste de specialitate, hărți, planșe, instrumente și aparate necesare procesului didactic și cercetării științifice. A organizat o bibliotecă de specialitate și un laborator fotografic, încadrând un excelent fotograf care a realizat o impresionantă colecție de fotografii documentare. În felul acesta, M. David a reușit să creeze o bază materială care asigura condiții optime procesului didactic și cercetării științifice. Din 1920 și până în 1944, M. David a predat cursuri
Mihail D. David () [Corola-website/Science/307177_a_308506]
-
de turism»-1996; absolvent al «Universității <Marea Neagră > pentru drepturile omului»-1999; «Diploma de Onoare a Uniunii Juriștilor din România»-1998; 7 ani de studii libere muzicale (vioară); studii de inițiere în «tehnică radiantă»(gr.II)-1996; membru al «Asociației artiștilor fotografi din România-2006; Masterat în arte vizuale și design publicitar asistate de computer-2008 Studii postuniversitare de psihopedagogie- 2009; brevet al Ordinului Național«PENTRU MERIT»artistic ,în rang de Cavaler , cu Cruce de argint, acordat de Președintele României-2000; brevet de «Luptător pentru
Mihai Pânzaru-Editura Pim () [Corola-website/Science/308542_a_309871]
-
martie 2008 scriitorul columbian Gabriel García Márquez celebrează nuntă de aur cu soția sa Mercedes Barcha. García Márquez dezvolta un interes personal pentru cinematografie; în perioada de adolescență petrecută în Barranquilla, împreună cu pictorul Enrique Grâu, scriitorul Álvaro Cepede Samudio și fotograful Nereo López, participă la realizarea scurtmetrajului "La langosta azul" ("Langusta albastră"). În 1950 studiază cinematografia în "Centro Sperimentale Di Cinematografia di Romă", având ca profesori pe argentinianul Fernando Birri și cubanezul Julio García Espinosa, care mai tarziu vor fi declarați
Gabriel García Márquez () [Corola-website/Science/308615_a_309944]
-
astfel încât va fi reformat definitiv. Anii 1929-1933 vor fi cruciali pentru cariera artistică a lui . În primul rând, va abandona definitiv banjo-ul în favoarea ghitarei. Apoi va renunța progresiv la stilul musette pe măsură ce va descoperi muzica de jazz. Émile Savitry, fotograf, asistent al lui Brassaï, mare amator de jazz, îi descoperă pe frații Django și Joseph Reinhardt, pe care îi aduce la Paris, cazându-i împreună cu familiile lor în apartamentul său din Boulevard Edgar Quinet. Pe Django îl întâlnise în 1931
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
familiile lor în apartamentul său din Boulevard Edgar Quinet. Pe Django îl întâlnise în 1931 pe Coasta de Azur, pe când cânta la barul Coq Hardi din Toulon, apoi la Lido și Palm Beach din Cannes. Prin intermediul colecției de discuri a fotografului, Django va lua contact cu muzica lui Duke Ellington, Louis Armstrong, Joe Venuti și Eddie Lang. Descoperirea jazzului va fi o adevărată revelație pentru Reinhardt, care decide să se consacre în continuare definitiv acestui gen. Jazzul îl va consacra definitiv
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
(n. 11 ianuarie 1812, Cluj, Imperiul Austriac - d. 3 iulie 1887, București) a fost un pictor și grafician maghiar din Transilvania, primul fotograf de artă și documentarist din Regatul Român și unul dintre primii zece fotografi din Europa. A fost fiul lui Daniel Szathmáry, mic nobil, fără moșie, și pastor angajat al Colegiului Reformat din Cluj. Soția lui Daniel Szathmáry a fost Suzanna
Carol Popp de Szathmári () [Corola-website/Science/308737_a_310066]
-
(n. 11 ianuarie 1812, Cluj, Imperiul Austriac - d. 3 iulie 1887, București) a fost un pictor și grafician maghiar din Transilvania, primul fotograf de artă și documentarist din Regatul Român și unul dintre primii zece fotografi din Europa. A fost fiul lui Daniel Szathmáry, mic nobil, fără moșie, și pastor angajat al Colegiului Reformat din Cluj. Soția lui Daniel Szathmáry a fost Suzanna ("Zsuzsanna"), născută Vass. Carol ("Károly") Szathmári și-a efectuat primele studii la Colegiul
Carol Popp de Szathmári () [Corola-website/Science/308737_a_310066]
-
caracter exclusiv documentar. În anul 1843 a realizat primele dagherotipii, iar în urma unor cercetări, a realizat și primele talbotipii (calotipii). În perioada 1860-1870 Carol Popp de Szathmari a publicat un volum cu 100 de fotografii. A fost printre primii 10 fotografi din Europa și a realizat primul reportaj fotografic de război din lume în timpul Războiului Crimeii. Prin aceasta, el este recunoscut cunoscut ca primul foto-jurnalist de război. A călătorit în China, iar cu acordul Țarului Rusiei, a ajuns și în Siberia
Carol Popp de Szathmári () [Corola-website/Science/308737_a_310066]
-
Geschenkt ist noch zu teuer" este preferat de Rudolf. Actorii lui preferați sunt Tom Hanks, Bruce Willis și John Travolta. Destinațiile sale preferate sunt Paris, Londra, New York, Buenos Aires. Rudolf a lucrat în tinerețea sa și ca electrician dar și ca fotograf pentru o revistă de tineret din Hanovra. Muzica, un lucru care îl motivează, a rămas însă preferata sa. Matthias Jabs s-a născut pe 25 octombrie 1955 la Hanovra, iar din iunie 1978 este Lead-Guitar-ist la Scorpions. Matthias cântărește 68
Scorpions () [Corola-website/Science/308035_a_309364]
-
în care abordează viața burgheziei de provincie, într-un oraș ce seamănă cu Valladolid-ul său natal. A publicat de asemenea nuvela „"El Loco"”. Alte romane ale lui Delibes sunt : „"La hoja roja"” (1959), operă de caracter existențialist, în care un fotograf, aflat în pragul pensionării, își rememorează viața; „"Las ratas"” (1962), operă având la bază o serie de anecdote autobiografice, în care se evocă atmosfera unui sat castilian dispărut; și în primul rând „"Cinco horas con Mario"” (1966), considerat capodopera sa
Miguel Delibes () [Corola-website/Science/308226_a_309555]