3,227 matches
-
și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în spate un panou de pânză țeapănă, zugrăvită cu flori și inimioare, cu un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
trebuia să stea nemișcat câteva minute, fără să respire, să înghită sau să clipească din ochi, după care, palid și istovit, sughițând de încordare, se ridică buimac cu scaun cu tot, prins cu zgarda de gât. "FRAȚII MORITZ Pictori și fotografi ambulanți" cum sta scris pe rulota cu cai cu care peregrinau dintr-un târg în altul și în care se producea alchimia revelării fotografiei mai aveau în recuzita lor un panou de mucava cu două tălpici de lemn. Pe el
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
amestec de haine țărănești și orășenești, curate și călcate, semn că familia se mutase nu de mult de la sat în mahalaua unui târg. Femeia era probabil văduvă, căci altfel nu s-ar fi cuvenit să vină singură cu copiii la fotograf. Spațiul din spatele lor era artificial amplificat de un decor de mucava, pe care fusese pictată cu stângăcie o pădure de arbori exotici, așa cum înțelegea fotograful jungla pe care nu o văzuse decât prin cărțile de școală ale copiilor. Alăturarea acestui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
probabil văduvă, căci altfel nu s-ar fi cuvenit să vină singură cu copiii la fotograf. Spațiul din spatele lor era artificial amplificat de un decor de mucava, pe care fusese pictată cu stângăcie o pădure de arbori exotici, așa cum înțelegea fotograful jungla pe care nu o văzuse decât prin cărțile de școală ale copiilor. Alăturarea acestui decor exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța actului la care se hotărâseră cu greu să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
petrecută cu centură și bandulieră, chipiu. De centură îi atârna o ploscă de metal, îmbrăcată în postav care putea fi umezit pentru a ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i acopere sau să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i acopere sau să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul gornistului, o decorație pe care o dorea, o aștepta și de bună seamă o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o bucată sfâșiată de tunică, cu buzunarul de la piept
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
proză (așa își subintitulează cartea) și a forțat ficțiunea. în loc să-și lase libere, în Comisionarul, meditațiile pe tema sinuciderii, a liberului arbitru, a dreptului la independență, a închisorii și să scrie un excelent eseu, el creează două personaje, un fost fotograf, Carol, și un fost avocat, Filip, care discută (și se dispută) pe aceste teme, unul dorind să se sinucidă, celălalt luând leafă ca să-l păzească. Finalul taie cu totul firele subțiri ale ficțiunii împingând dilemele în plan pur teoretic: Carol
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
indicat; Robo pregătește elicopterul. La drum! (ies). Aurora: Ela, cafea pentru toată lumea. Apoi scoate dintr-un sertar dosarul de care-i vorbise, cu o zi mai înainte profesorul. Profesorul mi-a spus să mă uit în acest dosar. îl desface; fotografii, și mai multe adnotări. Trec fotografiile din mănă în mănă cu Eva și Adam. Eva: Deci domnul profesor știa locul unde au aterizat musafirii cu nava?! Aurora: Nava?! Poate sunt niște turiști extravagantți și nu chiar niște extratereștri. Privește atentă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Și, cum ziceam, democratic vorbind, eu cred că cel mai potrivit, pentru funcția de șef al grupei, aș fi, cu Îngăduința voastră, tot eu, Gigi Bărbosu, cum aud că mă dezmierdați, de un timp, În loc să-mi spuneți, pe numele adevărat: Fotograful Bănuit. Fotograful de ocazie, adaugă, unul dintre hâtrii pușcași, după care, se explică: fiindcă, și numele pe care pretinzi că-l ai, de la mama și de la tata, e tot de Împrumut, vreau să spun, tot un fel de poreclă, e
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ziceam, democratic vorbind, eu cred că cel mai potrivit, pentru funcția de șef al grupei, aș fi, cu Îngăduința voastră, tot eu, Gigi Bărbosu, cum aud că mă dezmierdați, de un timp, În loc să-mi spuneți, pe numele adevărat: Fotograful Bănuit. Fotograful de ocazie, adaugă, unul dintre hâtrii pușcași, după care, se explică: fiindcă, și numele pe care pretinzi că-l ai, de la mama și de la tata, e tot de Împrumut, vreau să spun, tot un fel de poreclă, e; Fotograful Bănuit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Bănuit. Fotograful de ocazie, adaugă, unul dintre hâtrii pușcași, după care, se explică: fiindcă, și numele pe care pretinzi că-l ai, de la mama și de la tata, e tot de Împrumut, vreau să spun, tot un fel de poreclă, e; Fotograful Bănuit, ca să nu mă exprim, Fotograful Cârpaci. Ha, ha, ha - râseră cu toții, iar Bărbosu, vădit atins la mustață, Întrebă, concluziv: da? Rămâne cum am propus. Din clipa asta, noul șef al grupei, sunt eu! Mai Întreb o dată: da? Se auzi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dintre hâtrii pușcași, după care, se explică: fiindcă, și numele pe care pretinzi că-l ai, de la mama și de la tata, e tot de Împrumut, vreau să spun, tot un fel de poreclă, e; Fotograful Bănuit, ca să nu mă exprim, Fotograful Cârpaci. Ha, ha, ha - râseră cu toții, iar Bărbosu, vădit atins la mustață, Întrebă, concluziv: da? Rămâne cum am propus. Din clipa asta, noul șef al grupei, sunt eu! Mai Întreb o dată: da? Se auzi un mormăit confuz, Între da și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
jupoi hârtia, ca să-mi treacă timpul și să-mi pot răscoli amintirile în legătură cu chimia organică și mai ales cu blestemata de "sinteză a acetilenei". Începui să tușesc, îmi îndreptai gulerul tunicii, de parcă n-aș fi fost la lecție, ci la fotograf, îmi privii numărul de ordine de pe mânecă, îi admirai albastrul frumos ca cerul senin, îi citii cifrele încet... 1282... și-n cele din urmă îmi aruncai ochii spre Moscu. El era desperat. Îmi sufla, dar n-auzeam nimic. Mă cuprinse
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
iubesc pe Veturia, cum nu pot să-ți spun de mult! ― Foarte frumos din partea ta!... ― Mă, și știu că soră-ta Nella are o poză de-a Veturiei în costum de balet; să mi-o dai s-o duc la fotograf, să-mi scoată și mie vreo duzină! ― Ce, ești nebun? Ce să faci c-o duzină? ― O duzină și un tablou, mă, să le pun în camera mea, așa, să fac ca un fel de altar: unde mă uit, să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care moare ucis în luptele din vara lui 1945, Pike devine, odată cu fiecare poveste pe care o istorisește, vocea ce evocă laconismul poetic al lui Hemingway din textele sale de proză scurtă. În marginea câmpului de luptă, singur sau alături de fotograful ce caută să salveze clipa trecătoare, Pike constituie memoria pe cale de-a se naște a secolului XX. Evitând grandilocvența și atașamentul găunos pentru patrie și sânge, Pike străbate un teritoriu al umbrelor, umbre pe care le convoacă interogând conștiința celor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
anticipat întrebarea lui Tintin, președintele-mareșal excla mase volubil, cu aceeași jovialitate pe care nu o abandona niciodată : „Aș fi bucuros să vedeți cu ochii voștri rodul muncii noastre ! Centrala de la Bulundi îi așteaptă pe Tintin și pe prietenii săi”. Un fotograf oficial tâșni ca din pământ, spre a imortaliza momentul în care, cu zâmbetul său larg, președintele-mareșal strângea cu putere mâna lui Tintin, pe fundalul vizionar al machetei din cabinetul prezidențial. Capitolul 6, în care Tintin începe să țină un jurnal
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
existenței mele însurătoarea nu era cartată. Ca și la Feodor Andreev s-au pus pe masă fel de fel de bucate reci și calde, surorile Munteanu și directorul școlii care veniseră să vadă ce mi se întâmplase, rămânând ca la fotograf văzându-mă în capul mesei, loc de cinste, unde băteam aerul cu mâinile, vorbeam, de!, spre bucuria și veselia tuturor. Trecuseră orele de după orele de școală iar elevii noștri erau demult acasă. Noi, ba. Timpul liber mi-l petreceam învățând
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și băieți, masă mare și mâncare, chef de dans, de muzică și...chef. În zori ne-am fotografiat. Nu-i așa că arătam bine? Iată-ne: în picioare, de la stânga la dreapta Grigore Boiangiu de la Gorj, gre fier ajutor, Fedea Nadolenco, fotograf, Vanea Timoșenco, învățător, Vanea Velicov, învățător, Mișa Vladâcenco, absolvent al Școlii superioare de arte și meserii din Iași iar în rândul de jos, pe scaune, subsemnatul, învățător suplinitor, Volodea Sucmanschi, contabil la Banca Populară, Volodea Caimacan, învățător, Costică Matei din
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
dintr-o zi de mai... Cam după multă vreme, și Profetul, și Iov, și celălalt se strămutară, în cele din urmă, către alte două poze, ale lui Aurelian, cu trese de caporal de tancuri la veston, ținându-se, ca la fotograf, de după cap, cu alți doi tanchiști, surâzând, tustrei, de sub un palmier cenușiu, făcut din carton, cu frunze late de pânză, mai late de-o șchioapă. Întorcându-se spre Vartolomei, care le turna vin profiriu în pahare de sticlă, l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vorba de ce fel de muncă mi-ar plăcea să fac. Cum să spun? Îmi place sentimentul de a crea ceva. Eu am studiat la o școală de fotografie. Mulți dintre colegii mei deja lucrează pe cont propriu, alții lucrează ca fotografi pentru mici trupe de reggae din Jamaica, alții s-au infiltrat În mediul din Yokosuka și fotografiază drag queens. Unii dintre ei au devenit cât de cât cunoscuți. Însă eu nu mă grăbesc neapărat, Înțelegi? Drag queen? Ce Însemna asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dar era așa de celebru? — Yazaki era un tip priceput la toate. Cu toate astea, era un leneș fără pereche și nu-i plăcea să pună osul la treabă. Făcea numai chestii care necesită minimum de efort. A fost și fotograf și s-a plimbat În jurul lumii Încă din tinerețe. La Paris a lucrat o vreme ca gigolo, dar poate asta e prea mult spus, Întrucât nu știa o boabă de franceză și singurele cliente erau niște bătrânici japoneze. A avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
luxului. Însă eu Îl știu cu mult mai dinainte. Pe vremea aceea eram Încă la școală, pe banii părinților. L-am Întâlnit prima oară Într-un restaurant de sushi. Făcea niște fotografii foarte reușite și i-am propus să devină fotograf profesionist, dar, Încă de pe-atunci, nici nu se gândea la așa ceva. Mai târziu, Japonia a ajuns țara În care se făceau bani la greu, iar el a Început să câștige bine din tot ce Învățase cât timp călătorise prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Speedy Motors părea să se împrăștie ca fumul. Îi apăru o altă imagine, a băiatului îmbrăcat la costum cu cămașă albă... Nu, așa ceva e imposibil. Își terminară cumpărăturile și se îndreptau spre esplanada din spatele oficiului poștal, când îi abordă un fotograf. — Vă pot face o fotografie, zise el. Chiar aici. Stați sub copacul ăsta, iar eu vă fotografiez. Pe loc. Chiar așa. O fotografie de familie reușită. — V-ar plăcea? îi întrebă domnul J.L.B. Matekoni. O fotografie care să ne amintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ceea ce alți copii își închipuie că li se cuvine din capul locului; toată dragostea, fiecare an de iubire pe care îl pierduseră va fi înlocuit, încetul cu încetul, până ce balanța va fi echilibrată. Așeză scaunul cu rotile în fața copacului unde fotograful își deschisese studioul în aer liber. Apoi, tripodul șubred fu poziționat în praf, fotograful se ghemui în spatele aparatului de fotografiat și făcu semn cu mâna ca să atragă atenția subiecților. Se auzi un declic urmat de un zumzet și, cu aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]