4,656 matches
-
țară în 1415 Alexandru cel Bun voievod, împreună cu o însemnată suită, le-a întâmpinat pe locul unde s-a ridicat biserica Nicoriță.” Acum îi limpede, sfințite părinte...dar ceva tot îmi stă pe suflet... „Ce anume, fiule? Spune ce te frământă?” De când te-am cunoscut și până acum, m-am tot întrebat: cine ești de fapt, sfințite părinte? Am rămas în așteptarea răspunsului care - mi s-o fi părut mie sau așa o fi fost - s-a cam lăsat așteptat. În
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de lucru prin chilie. Se vedea cât de colo că nu are mai nimic de făcut, dar că aștepta un moment potrivit ca să-mi spună ceva. Și nu m am înșelat. Crezi că poți să-mi spui acum ce te frământă, fiule, sau lăsăm pe altcândva? m-a întrebat, oprindu-se în fața mea. Am avut un vis, părinte, și, dacă sfinția ta are răbdare, am să-l povestesc. Eu am răbdare destulă. Mai întâi, însă, du-te la izvorul de colea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
din gongurile de aur ale acompaniamentului de bas porniră acorduri regulate, egale, care se urmăreau unele pe altele metodic, mereu mai pline, mai sonore . . . Erau fraze aprigi, care întrebau neantul. . . Acordurile se întețeau, goneau unele după altele, cohorte sistematice, dar frământate de însuși mersul lor succesiv, aproape simultan. Se repetau mereu mai frecvente, deși în cadență, obsedau, cuprindeau în spațiul lor auzul ca într-un haos prins între munți. Dure, inexorabile, durerile împietrite în marmora acordurilor vocale urcau în legiuni grele
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
secretos prin definiție. Sunt fapte. Sunt istorie vie cu mai mare putere decât a cuvintelor care în bicisnicia lor nu pot reda complet grozăviile holocaustului roșu prin care a trecut și Gheorghiță în căutarea atâtor răspunsuri la întrebările ce-l frământă și care-l fac uneori să se întrebe dacă mai este întreg, dacă mai este în deplinătatea minții. Slavă ție, Rugăciune, care ne-ai învrednicit să trecem lucizi cu sufletele noastre chinuite, cu trupurile schingiuite prin dezlănțuirea urii întunericului care
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pe care le ai. Cu dragoste colegială, Al. Mânăstireanu Dacă ieri a fost o zi obișnuită cu citit intens și cu unele telefoane primite la diverse ore, ziua următoare, 29 decembrie, se anunță a fi deosebită. De câtva timp mă frământa problema adresei unei eleve din ultima promoție pe care am avut-o în momentul pensionării mele. Între sutele de scrisori pe care le-am primit am găsit cam 20 de vederi trimise de această elevă deosebită. Prin anii ’80 îmi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
-i a bună. Constat că actele și banii ce-i aveam mi-au dispărut. Noroc că nam avut prea mulți bani, dar mai rău cu buletinul și adresele ce aveam. Și așa a mai trecut vreme. În momentul actual mă frământă și mai mult acea adresă. Inspirația momentului mi-a fost de un real folos. Cunoscând bine pe d-na Vrânceanu de la Difuzarea presei, am apelat la bunăvoința domniei-sale ca lucrătoare la poștă, ca și mama fostei mele eleve și peste
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
seama cât adevăr conțineau poveștile pe care mi le spunea. Obișnuia să repete că modul cel mai sigur de a scăpa de o ispită e de a-i ceda, însă, de câte ori am încercat să mă lămuresc ce probleme ascunse o frământau, schimba vorba. Se uita la mine cu un aer atât de vulnerabil încît mă obliga să bat în retragere. Și ce lecție mi-a dat! șopti doctorul Luca. A apărut în viața mea din senin și a găsit modul cel
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ăsta Îi era frică, cerul să rămînă În stăpînirea Îngerilor, găinile să nu zboare mai sus decît casa, dar de ce nu deschideau odată? Șoferul simțea că devine agresiv, Începu să-și facă autocritica: dar ce-i cu tine? de ce te frămînți atîta? doar nu vine maică-ta cu avionul, se Întorc stăpînii și nimic mai mult... Dar de cum văzu că se deschide ușa avionului, Își scoase chipiul, se Întoarce stăpîna și Începu să fredoneze valsuri creole, ca Întotdeauna cînd se Întrista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceva, dar uite că În depărtare, trasat pe nisip, descoperi drumul care se desfăcea din șosea ducînd spre club, ar fi vrut să spună ceva, dar deodată simți că nu mai avea putere. — Ești o prostuță, draga mea, dacă te frămânți atîta... Cum toți erau pe jumătate răzvrătiți În palat, nimeni nu se Împotrivi cînd Carlos folosi Mercedesul pentru a o duce pe Vilma la ea acasă, o odăiță pe o străduță din cartierul Surquillo, la o mătușă. Celso și Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simțire. Așa erau recitalurile. CÎntau cei mai buni elevi, călugărița pistruiată Îi alegea și Îi pregătea pînă În ultima clipă. După ce se Împărțeau premiile, se urcau pe scenă și nu se putea să nu greșească de cîteva ori. Mamele se frămîntau pe scaunele lor, așteptînd cu sufletul la gură să termine și se pregăteau să aplaude, erau gata să intre În pămînt de rușine cînd copilul lor se oprea la jumătatea bucății și atunci aplaudau din toate puterile de parcă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să zîmbească, la fel cum Încercase Nilda cînd Își adusese odorul și Începu să-i povestească despre lecțiile lui de pian. Încerca s-o facă să simtă importanța pe care o avea pentru el măicuța Mary Agnes, pistruiata, care-și frămînta șiragul de mătănii din pricina nervilor, dar povestea se complica din ce În ce mai mult, amestecîndu-se cu visele lui și cu ce voia să viseze În noaptea asta, pe scurt era foarte greu de povestit, mai bine se mulțumea să spună pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Se perindară unul după altul cei mai talentați copii de la Inmaculado Corazón, greșiră notele unul după altul și fură răsplătiți cu aplauze unul după altul cînd se opreau la jumătatea bucății și se uitau la măicuța Mary Agnes care-și frămînta șiragul de mătănii și era un pachet de nervi. CÎnd Julius se Îndreptă spre pian ca să cînte preludiul, măicuța Îl opri Întinzînd brațul, Îi spuse să se Întoarcă cu fața spre public și-l țintui pe podium cîteva clipe ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se va ridica În picioare... „Nu te deranja, tinere, nu te deranja, tinere“, Îl opri premierul, care În realitate nu era cu mult mai bătrîn ca să-i spună tinere. Se uită la Julius, deseoperindu-l abia atunci și Începu să-și frămînte mintea, Încercînd să-și dea seama dacă era din căsătoria asta sau din cealaltă, nu voia să facă o gafă punînd o Întrebare În legătură cu el. „E cel mai mic?“, Întrebă, fiindcă socoteala nu-i ieșise, uitase anul În care murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pregătindu-se să-i pună o piedică grozavă. Fernandito se apropie, rotindu-și ochii peste toată clasa, era cu neputință să fi văzut piciorul care-l aștepta, cum naiba și-a dat seama, Întrebarea asta probabil că și azi Îl frămîntă pe de los Heros, fapt e că scoase un au! de durere și-și trase Înăuntru piciorul cu tibia făcută zob, ba trebui să se mai și prefacă atunci cînd măicuța Mary Joan se Întoarse să Întrebe ce se Întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
oră azi. — Cum așa? Atunci de ce-ai venit? Explicația era foarte lungă și În afară de asta Julius făcea tot felul de planuri care nu sufereau amînare și nici nu-i trecea prin cap că bătrînelul Înțelept cu țeasta pleșuvă era frămîntat de o mulțime de idei aproape paralele cu ale lui. Nu uitase că nu-l primise la recital. Era numai pentru cei mai buni și el trebuia să stea acasă Învățîndu-și exercițiile, dar loviturile simbolic-morale date cu rigla Îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rapid...” „Dar aveți și probleme pe linie de tineret, nu?” „Întocmai” „Și, de ce n-ați trecut pe la noi, suntem doar în aceeași clădire cu Inspectoratul” „Păi,...” „În plus, puteam rezolva mai rapid și mai eficient problema urgentă care, presupun, vă frământă acum.” „Nu știu nici eu de ce n-am dat pe la județul UTC, probabil... că... nu... mi-a dat prin cap că...” „Da, înțeleg. Despre ce-i vorba tovarășă...” „Știți”, i se ia vorba din gură de la celălalt capăt al firului
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că sunt un lăudăros, am plecat cu ceva de-acolo. Munca aia dură m-a călit, m-a oțelit. De multe ori, mă bătea gândul să plec, să las dracului totu’, că n o să-mi facă nimeni statuie. Da’ mă frământa întrebarea: ce-or să spună ceilalți, cum au să mă privească? Unii au plecat, s-au dus fără să se mai uite-napoi. Treaba lor! Eu, și mulți alții ca mine, am rămas și am văzut că, după ce-am
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
gândise la ceva care să mă facă să-mi joc rolul cât mai natural cu putință. “Rolul îl știi dumnzeiește?” m-a întrebat el. “Îl visez și noaptea” “Foarte bine! Mâine, înainte de repetiție, treci pe la mine. Mergem împreună”... M-am frământat toată noaptea, dar n-am putut să pricep cam în ce-ar consta planul lui Stelică. Repetiția era pe la ora șase după-amiaza. Pe la cinci, cinci și ceva, am fost acasă la Stelică. Stătea destul de aproape atât de liceu, cât și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o actriță talentată sau un spion deosebit de înzestrat. Numai o prostituată s-ar fi putut comporta cum s-a comportat ea. Scrisorile ei nu fuseseră decât niște minciuni, niște falsuri grosolane. Prăpastia în care căzusem era deosebit de adâncă și mă frământam acolo în abisul de dincolo de realitate. Am citit cu atenție ultima ei scrisoare, căutând vreun indiciu, dar totul a fost zadarnic. Viața mea nu era nimic altceva decât un complot sinistru, înspăimântător. Dincolo de puterea mea de a iubi, se trezise
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
schit Stau pe prispa unui schit lângă al tăcerii lacăt și mă uit în infinit poate îi voi da de capăt. Ziua s-a oprit din treabă, liniștea-i atât de sfântă! Un bătrân monah mă-ntreabă ce probleme mă frământă... din adâncuri de istorii, munții cu păduri pe ei, grei, sunt încărcați de glorii, de legende și de zmei. Oala văii dă în clocot, seara-n munți e sferică, bate toaca și un clopot, intru în biserică. Mă închin și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
-l cuprinde când scrie: După luni de ezitare, jurnalul lui Fred este trimis doamnei T., care află cu surprindere că fusese iubită la fel de tare cum ea însăși iubise. Din discuția doamnei T. cu naratorul, reiese că ea fusese tot timpul frământată de incertitudinea iubirii: ; Ea se destăinuie spunând că l-a iubit pe Fred cu pasiune, cu voluptate și nu a înțeles niciodată de ce el întrerupsese această relație. Naratorul renunță definitiv la aflarea unor eventuale răspunsuri privind iubirea ciudată dintre cei
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
strădaniilor de învățătură și credință păstrate cu grijă pentru cei ce sunt și vor veni după noi, pentru care trebuie să aducem toată mulțumirea și cinstirea celor ce trăiesc și fac cunoscute toate acestea, din acest colț de țară românească, frământat de istorie. Cu mulțumiri deosebite pentru cele arătate, spuse și pentru primirea făcută. Crăciulescu Angela Ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare 9 iulie 1976 Credința nestrămutată și iscusința celor ce au cultivat viața spirituală, din care s-a împărtășit întreg poporul
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Are mai mult... Fac prinsoare!... Nuuu! Nici gînd!... Are mai mult de doi metri!... Lasă-mă-n pace!... Fac prinsoare... Bine, fie!... Du-te și-ntreabă-l!... Dar are mai mult! Fac prinsoare! Unul din ei se desprinde din grupul frămîntat de controverse și, cu paharul de bere În mînă, se apropie de oaspetele cel singuratic. Un chip fără urme de răutate, de vicii, de dușmănie: chipul omului de aproape cincizeci de ani, trăit la oraș - trăsături de personaj de desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-mi amintesc cum m-au luat de mînă și m-au dus jos, În vale - Bob Patton și unchiu-tu George - și aici făcuseră, din joacă, chipurile lui Willy și Lucindy Patton din clisa neagră de acolo, pe care-o puteai frămînta În mîini ca pe-o cocă... și cum am țipat... căci eu știam, știam, Îi văzusem pe amîndoi și-i țineam minte... vezi tu, Willy și Lucindy erau doi sclavi ai căpitanului Patton... Doamne! cei mai negri negri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
făcut așa ceva“ - a zis. „Măcar ai ce mînca“ - a zis - „iar seara, cînd te duci acasă, te sui În pat și dormi liniștit.“ „Ia ascultă, Mel!“ - a zis taică-tu - „Ce-ai pățit? Un lucru văd eu bine: că te frămîntă ceva.“ „Vai, Will“ - a zis el dînd din cap - „numai oamenii ăia sînt de vină. Nu pot să dorm din pricina lor!“ Vezi tu, n-a zis care oameni, nu le-a spus pe nume, dar taică-tu a priceput imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]