58,766 matches
-
noștri că "Avocatul cel mai bun al României pe lângă organismele internaționale e chiar România", dl. Jospin a dat o lecție de luciditate, de realism și, mai ales, de curaj și de onestitate. Oricât de amară e pastila servită de premierul francez, trebuie să admitem că singura cale a integrării presupune enorme eforturi și enorme sacrificii ale românilor. A sosit momentul să renunțăm la imagini prefabricate privind datoriile altora față de soarta noastră. Trebuie, totodată, să renunțăm și la contrarul iluziilor deșarte. Să
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
de către cine! Oricum, sper că măcar gras! în plus, insinuarea e cel puțin grotescă la un jurnalist atât de sagace, ani de zile angajat al "Europei Libere"!) După cum văd eu lucrurile, dl. Jospin ne-a făcut un bine enorm. Premierul francez n-a spus că de-acum înainte vom fi mai singuri. Dimpotrivă. Interesele Europei față de noi sunt mai mari decât e dispusă chiar Europa să admită. Cu o Rusie tot mai agresivă și mai setoasă de revanșă, cu o Iugoslavie
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
așteaptă Europa de la noi. Epoca vorbăriei sterile a apus, și ea a apus, slavă Domnului, cu ajutorul unui politician ce vine dintr-o țară care, în ciuda indiscutabilelor bune intenții, ne-a cam ținut în șah. Departe de a-i purta premierului francez ranchiună, ar trebui să-i fim recunoscători că ne-a dat cifrul acțiunilor ce trebuie întreprinse de noi, și nu alții. Merci, Monsieur Jospin!
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
actuală și la noi (avem destule indicii): e vorba de a apăra "formalismul estetic" de adversarii săi. Conceptul mai familiar nouă este estetismul sau pur și simplu esteticul. La défense de l'esthétique ar fi un titlu potrivit, în manieră franceză, pentru paginile polemice profunde și sclipitoare ale eseului d-lui Nemoianu. Atacat de la stînga, ca și de la dreapta, dacă privim problema politic, dinspre științe, umane ori pozitive, dacă o discutăm epistemologic, învinuit a fi fascist, conservator, extremist, antipopular etc., formalismul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
Dora Pavel DORA PAVEL: În preambulul uneia dintre cărțile dvs., Ore franceze, dorind să justificați dialogurile pe care le-ați realizat cu personalități franceze sau de expresie franceză, spuneați, la un moment dat, că �un public din ce în ce mai larg așteaptă și ascultă și cealaltă voce, de dinainte sau de după carte. Poate pentru că, dincolo de
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
Dora Pavel DORA PAVEL: În preambulul uneia dintre cărțile dvs., Ore franceze, dorind să justificați dialogurile pe care le-ați realizat cu personalități franceze sau de expresie franceză, spuneați, la un moment dat, că �un public din ce în ce mai larg așteaptă și ascultă și cealaltă voce, de dinainte sau de după carte. Poate pentru că, dincolo de presupusa ei perfecțiune, opera lasă întotdeauna un spațiu de umbră, nerostit, pe
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
Dora Pavel DORA PAVEL: În preambulul uneia dintre cărțile dvs., Ore franceze, dorind să justificați dialogurile pe care le-ați realizat cu personalități franceze sau de expresie franceză, spuneați, la un moment dat, că �un public din ce în ce mai larg așteaptă și ascultă și cealaltă voce, de dinainte sau de după carte. Poate pentru că, dincolo de presupusa ei perfecțiune, opera lasă întotdeauna un spațiu de umbră, nerostit, pe care foamea noastră de
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
de peste 400 de pagini, care se cheamă Avangarda în literatura română. Ați fost, o vreme, profesor în capitala Franței, apoi director al Centrului Cultural Român din Paris, nescăpînd prilejul de a comprima pentru noi acel timp magic în cîteva �ore franceze". Cum ați ajuns la celebrii dvs. interlocutori? Au fost anii unei foarte vii curiozități. Cînd am ajuns la Paris, între 1973-1976, eram încă tînăr, aveam în jur de 30-32 de ani, eram plin de energie, lacom să cunosc cărți, oameni
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
Într-adevăr, dialogurile se citesc și se recitesc cu mare plăcere, ele creează o atmosferă evocatoare specială, aidoma unei proze... Da, pentru că toată această atmosferă este rodul unei emoții. Este emoția pe care am avut-o și în Biblioteca Națională Franceză, este emoția unor colțuri de Paris care au trecut evocate și în unele dintre articolele mele despre Parisul suprarealiștilor, de exemplu, este poezia unor străzi, a unor piețe, și, în fond, poezia unei singurătăți. Eram atunci singur și fiecare întîlnire
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
în adevăratul sens al cuvîntului, ci ar trebui să fie criticul care trăiește textul, care reușește să intre cu un fel de participare umană, cu emoție, în mecanismele aparent cele mai reci, mai rigide, ale textului literar. Astfel că Orele franceze au fost un fel de omagiu adus acestor oameni pe care am avut bucuria să-i cunosc și pe care mi s-a părut firesc să îi și traduc. Speranța mea acum este să public un al doilea volum din
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
un fel de omagiu adus acestor oameni pe care am avut bucuria să-i cunosc și pe care mi s-a părut firesc să îi și traduc. Speranța mea acum este să public un al doilea volum din aceste Ore franceze, cu revederea unor oameni după douăzeci de ani și cu alte nume noi. Aș vrea, totodată, să închei un nou volum de poezii, care se află într-un stadiu destul de avansat, și aș vrea să pot publica marele meu proiect
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
de cultură, dacă în plan economic și administrativ au loc naționalizările, începînd cu 1948 și colectivizarea agriculturii, începînd cu anul 1949, în planul cultural propriu-zis începe o luptă acerbă contra valorilor ,,burgheze și imperialiste". Reluînd practicile experimentate deja de revoluția franceză de la 1789 și desăvîrșite cu o furie paroxistică de revoluția bolșevică din Rusia, ,,revoluția,, comunistă din România se luptă nu numai cu instituțiile și cu oamenii, ci și cu imaginile și cu reprezentările vechiului sistem. Cărțile sunt arse cu o
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
va fi și el trimis acasă, să-și trateze amneziile, dacă e cazul, ori ca să învețe cum arată miniștrii din România, în centrală, dacă în București n-a fost în stare. Mai mult ca sigur că cele întîmplate la Ambasada franceză va fi făcut să tresară cîteva piepturi de aramă din Ministerul de Interne român, de satisfacție că au și francezii pe Garcea al lor, care n-a fost în stare să-l recunoască pe "inubliabilul" Pașcu. * Potrivit ideii dragă autorităților
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
noastre. Iată o însemnare din 9 mai 1915, semn că saloanele Marthei Bibescu erau un efectiv loc în care se încrucișau știrile de pe front: "Telegramă de la Birdwood, Marele Cartier rus, Moghilev. Un rus mi-a scris de la Marele Cartier General francez. Un englez mi-a scris de la Marele Cartier General rus iar prințul imperial mi-a scris de la Marele Cartier General german. Război... Am fost la Buftea. Barbu (Știrbei, n.m.) și cu mine avem ideea că austro-germanii vor ataca Italia, pentru că
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
Groșan: "Măi, băiete, măi! - spuse îngrijorat și surprins Metodiu. Măi băiete, măi, bag seama că ție-ți place maieutica, măi!..." Pentru că într-adevăr se face uz și abuz de un anume tip de maieutică în aceste tablete, alcătuite după rețetă franceză iluministă, cu toate ingredientele de aluzii culturale puse într-un aparent derizoriu și mixate pe un ritm de vorbire neaoșă, cu perfect simplu și lejerități de vorbire familiară. în Barbarius aveam un caz de schizofrenie reală, tradusă literar în dialogul
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
de contingențe, e sortită să rămînă în afara canonului. Reamintesc cititorului de un alt articol publicat relativ recent în "România literară", însemnările de jurnal ale lui Ilie Constantin, în care la un moment dat autorul comentează scrisoarea primită de la un editor francez, care îi cerea să scrie un roman despre soarta intelectualului într-o țară comunistă, argumentînd că un asemenea subiect, venind de la un asemenea autor (adică emigrant dintr-o țară comunistă) ar interesa publicul francez. Admițînd că un criteriu estetic sau
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
comentează scrisoarea primită de la un editor francez, care îi cerea să scrie un roman despre soarta intelectualului într-o țară comunistă, argumentînd că un asemenea subiect, venind de la un asemenea autor (adică emigrant dintr-o țară comunistă) ar interesa publicul francez. Admițînd că un criteriu estetic sau de valoare trebuie aplicat și concepției unui text literar, nu doar în procesul de receptare, cum putem interpreta un episod de genul acesta? Există cu adevărat o autonomie a literaturii, sau un criteriu estetic
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
mișcarea de avangardă. Eu nu cunoșteam mișcarea asta și mișcarea era foarte pretențioasă. Adică acolo se găsea punctul la care ajunsese poezia. Poezia cuprinzînd și proza, și toate legate. Și erau mulți. Făceau parte din niște culturi apropiate de cultura franceză, mai puțin de cultura germană. Și se îngrămădeau toți la Paris atunci, că era și frumos și bine, dar avangardă se făcea peste tot. Uite, îmi scriu niște prieteni, de la Chicago. Și eu nu le-am răspuns de nu țin
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
care repudia disciplina de serviciu și relațiile subalterne. Mai tîrziu va ajunge să se cunoască mai bine, mulțumindu-se să trăiască toată viața fără slujbă și angajamente, ca un naufragiat marginal, în sărăcie efectivă chiar cînd devenise un strălucit cugetător francez. Deocamdată, cu cîteva luni înainte de a părăsi țara, publică această carte tulburătoare, intitulată Lacrimi și sfinți. Să notez că prin această carte eseistică se singulariza, încă o dată, printre colegii de generație trecuți la legionarism. Cu un an înainte, în Schimbarea
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
va mai profita Dumnezeu de atîtea semne de întrebare? Cît ne vor mai plictisi chestiunile ultime?... Și unde-i otrava care, spulberînd amintirile, să-mi ajute să fug din Dumnezeu?" Altădată medita în stilul lui paradoxal care, în faza sa franceză, îi va deveni caracterizant: "Trebuie să te gîndești zi și noapte la Dumnezeu, pentru a-l uza, a-l termina în tine. Atîta vreme cît el va rezista la banalitate, trăiești în imperiul lui fără putință de scăpare. Nu ne
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
din Paris a fost numit Virgil Tănase. Prozator și dramaturg, emigrat la Paris după performanțe literare modeste în România, el s-a făcut cunoscut mai ales cu ocazia unui mult-comentat episod politic din anii '80, cînd a făcut mărturisiri poliției franceze despre un plan al Securității regimului Ceaușescu de asasinare a lui Paul Goma. Conform unor specualții ulterioare, V.T. însuși ar fi făcut jocul Securității.ș...ț Cu puțin înaintea confratelui său V.T., alt Ťmareť scriitor român de la Paris a reușit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15598_a_16923]
-
tulburătoarea Sonata pentru pian, cea de a treia, op. 86, concepută în urmă cu trei ani și prezentată în cadrul ediției din anul 2000 a marelui festival pianistic al Franței, cea mai importanta manifestare pianistică europeană, de la Rocque d'Antheron. Compozitor francez de origine română, Horațiu Rădulescu a părăsit Bucureștiul natal la sfârșitul anilor '60, imediat după terminarea studiilor universitare împlinite la clasele maeștrilor Tiberiu Olah, Ștefan Niculescu, Aurel Stroe. A trăit în Franța, la Versailles, apoi în sudul Germaniei; în vremea
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
Cristina Ionica Romanul Zazie în metrou (1959) al lui Raymond Queneau, cu care Editura Paralela 45 deschide seria de traduceri din cadrul colecției Proză contemporană, cel mai cunoscut al scriitorului francez, este caracterizat (mai în glumă, mai în serios, cum era de așteptat) de Luca Pițu în prefață drept odiseic. Firește că orice călătorie (oarecum) inițiatică de acasă către locuri necunoscute și înapoi acasă amintește Călătoria mitică a grecului de care
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
Ceea ce poate, în fond, reprezenta un motiv în plus pentru a nu le evita... Raymond Queneau ' Sfîntu' Așteaptă, Editura Image, București, 2001, 254 p Timpul (ne)supunerii După Kamouraska, roman din 1970 pentru care Anne Hébert a primit Premiul Librarilor Francezi, Editura Univers publică un alt roman foarte cunoscut al importantei scriitoare canadiene, Copiii Sabatului (1975). Acidă critică la adresa caracterului opresiv al autorității exercitate încă de Biserica catolică romană tradițională la jumătatea secolului XX în Canada ' ca și la adresa caracterului opresiv
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
Mai întîi, spuneam, că am avut și noi grădini. 60 de grădini publice, la 1877, în București, potrivit lui Ulysse de Marsillac... în afară de cele domnești sau boierești, și ele deseori dechise publicului. E adevărat, toate mult mai modeste decît referentul lor francez de secol XVII, magnific descris de studiu. Ne uimește nu doar faptul că am avut grădini, ci și numărul lor, uimire care pare să o stăpînească chiar și pe autoare, din moment ce, pînă și la sfîrșitul cărții, ne asigură că acesta
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]