KorAP: Find »[drukola/base=fuma & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...281 >

7,001 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

să le fac: comandam două, uneori chiar trei deserturi, și nu mâncam niciodată salate. Eram liber acum să fac carii sau să-mi pun picioarele pe spătarul scaunului din față. Uneori, când făceam autostopul, vedeam alți fugari. Se adunau și fumau sub pasarele sau prin canale, cu glugile hanoracelor ridicate pe cap. Erau mai duri și mai jerpeliți decât mine. Mă feream de găștile lor. Veneau din familii dezbinate, fuseseră abuzați fizic, iar acum Îi agresau pe alții. N-aveam nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
scaunele de piele și crom care Înconjurau perimetrul. Și scaunele sunt făcute tot de Mies. Există imitații peste tot, dar acestea sunt originale, deja uzate, cu pielea neagră devenită maronie pe margini. Mi-am aprins un trabuc și l-am fumat, Încercând să mă simt mai bine. Mulțimea sporovăia, umblând printre figurile lui Mao și ale lui Marilyn. Tavanul Înalt făcea ca acustica să fie tulbure. Bărbați slabi, cu capetele rase, treceau grăbiți. Femei cărunte, drapate În șaluri naturale, Își arătau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
bătu cu mâna pe spate. ― Mania trabucurilor, spuse o voce de femeie. În geamul fumuriu al lui Mies am recunoscut-o pe Julie Kikuchi. ― Hei, aici suntem În Europa! i-am parat-o eu. Aici trabucurile nu sunt o manie. ― Fumez trabucuri din liceu. ― Da? am provocat-o. Atunci fumează unul. S-a așezat În scaunul de lângă mine și a Întins mâna. Am scos Încă un trabuc din haină și i l-am Înmânat, o dată cu chibriturile și cuțitul de tăiat trabucuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
voce de femeie. În geamul fumuriu al lui Mies am recunoscut-o pe Julie Kikuchi. ― Hei, aici suntem În Europa! i-am parat-o eu. Aici trabucurile nu sunt o manie. ― Fumez trabucuri din liceu. ― Da? am provocat-o. Atunci fumează unul. S-a așezat În scaunul de lângă mine și a Întins mâna. Am scos Încă un trabuc din haină și i l-am Înmânat, o dată cu chibriturile și cuțitul de tăiat trabucuri. Julie Își duse trabucul la nas și Îl adulmecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
tăiat trabucuri. Julie Își duse trabucul la nas și Îl adulmecă. Îl rulă Între degete ca să vadă cât era de umed. Tăindu-i capătul, Îl băgă În gură, luă un chibrit și aprinse trabucul, pufăind succesiv. ― Mies van der Rohe fuma trabucuri, am spus, ca s-o stimulez. ― Ai văzut vreo fotografie cu Mies van der Rohe? Întrebă Julie. ― Bună observație. Am stat unul lângă altul fără să vorbim, doar fumând, cu fața spre interiorul muzeului. Julie Își bâțâia genunchiul drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
chibrit și aprinse trabucul, pufăind succesiv. ― Mies van der Rohe fuma trabucuri, am spus, ca s-o stimulez. ― Ai văzut vreo fotografie cu Mies van der Rohe? Întrebă Julie. ― Bună observație. Am stat unul lângă altul fără să vorbim, doar fumând, cu fața spre interiorul muzeului. Julie Își bâțâia genunchiul drept. După un timp, m-am răsucit cu fața spre ea. Ea și-a Întors chipul spre mine. ― Bun trabuc, a recunoscut. M-am aplecat spre ea. Julie s-a aplecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

care au început revoluția sunt bine și teferi în acest tren. Era uimitor! Mulți, totuși, sufereau de dorul de casă. Le era dor de părinți și de prietenii de la bloc. Le era dor de serile petrecute bând bere ieftină și fumând țigări la colț de stradă. Altora le era dor de fotbalul pe care-l jucau pe terenul cartierului. Minorității, căci exista una, îi era dor de bătăile care se încingeau pe aleile întunecate dintre blocuri. Și le era dor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
făcu ce știa el mai bine și ocoli câteva protocoale de securitate, facilitând intrarea în interior. Sergheiov fu primul care aruncă o privire. Își puse pușca la umăr și elimină un soldat de-al Armatei care era în pauză și fuma o țigară. Necrezând că fusese împușcat, se dădu în spate uimit până când întâlni un perete și se prelinse în josul său murind. Împușcătura alarmă restul oamenilor din clădire. Știau că nu-i nici o grabă și că aveau tot timpul din lume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380

de vacanță. Cum te simți dimineața cînd te trezești? — Morocănos... Asta Îl făcu pe Pardon să rîdă. — Dormi bine? Soția mea spune că mă agit și că mi se Întîmplă să vorbesc În somn. Nu-ți umpli pipa? — Încerc să fumez mai puțin. — De ce? Nu știu... Încerc și să beau mai puțin. — Stai jos. Pardon se așeză și el și, la birou, arăta a medic mai mult decît În sufragerie sau În salon. — Ascultă-mă cu atenție. Nu ești bolnav și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
Îngrijoreze de-a binelea, dar era ceva neplăcut. Noroc că totul dura doar cîteva minute. O dată, Îl apucase tocmai cînd voia să traverseze bulevardul Palatului de Justiție și așteptase să-și revină. — Înțeleg... Înțeleg... Ce Înțelegea? Că era bolnav? Că fuma și bea prea mult? Că, la vîrsta lui, era timpul să țină regim? Maigret nu se simțea copleșit. ZÎmbea — același zîmbet pe care soția lui Îl observase de cînd se aflau la Vichy. Părea că se ia singur peste picior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
Nu te plictisești? Îl Întrebase ea a doua zi. — De ce? făcuse el, mirat. Pentru că nu se plictisea. Adoptase treptat un alt ritm, alte obiceiuri. Astfel, observă cu uimire că umplea mașinal o pipă cînd ajungea la podul Bellerive. Acolo Își fuma pipa de la Yacht Club, unde, de pe mal, priveau tineri și tinere făcînd schi nautic. — Nu crezi că-i un sport periculos? — De ce? În sfîrșit, parcul, paharele cu apă, umplute la izvor de un angajat și băute de fiecare cu Înghițituri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
grăbeau spre teatrul cazinoului unde se juca o comedie. Patul de fier... Timpul trecea cu o viteză surprinzătoare cînd nu avea nimic de făcut. Cornurile, cafeaua, bucățelele de zahăr Împachetate În hîrtie, ziarul de la Clermont-Ferrand... Maigret, În fotoliu, lîngă fereastră, fuma prima pipă, Îmbrăcat În pijama, bînd cafeaua cît putea de Încet. CÎnd Îi auzi exclamația, doamna Maigret ieși imediat din baie, În capot cu flori albastre și periuța de dinți În mînă. Ce s-a Întîmplat? — Uite... Pe prima pagină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
spre Paris. La Orly, am urcat În mașina noastră, pe care o lăsasem acolo la plecare. Presupun că e vorba de sora dumneavoastră? Ea dădu din cap, fără cea mai mică emoție. — Nu vreți să luați loc? — Mulțumesc. Pot să fumez? Se uită la fumul care ieșea din pipa lui Maigret și părea să spună: „Dacă ăla poate să tragă din lulea, am și eu dreptul să pipez o țigară!” — Vă rog. Presupun că această crimă vă surprinde la fel de mult ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
urmărește cineva. Ați văzut ceva? — Ceva mișca În spatele unui copac. În același timp, mi-am spus că era inutil. — De ce? Nu răspunse. Își ținea mâinile pe genunchi, cu palmele În jos; niște mâini grăsuțe, albe și Îngrijite. Dacă doriți să fumați... Nu fumez. Nu vă deranjează fumul? — Soția mea fumează mult. Prea mult... — Bănuiați că Francine Lange că nu vă va răspunde? Bărbatul nu spuse nimic, dar nici nu negă. — I-ați telefonat ieri-seară. Ați anunțat-o că o veți suna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
Ați văzut ceva? — Ceva mișca În spatele unui copac. În același timp, mi-am spus că era inutil. — De ce? Nu răspunse. Își ținea mâinile pe genunchi, cu palmele În jos; niște mâini grăsuțe, albe și Îngrijite. Dacă doriți să fumați... Nu fumez. Nu vă deranjează fumul? — Soția mea fumează mult. Prea mult... — Bănuiați că Francine Lange că nu vă va răspunde? Bărbatul nu spuse nimic, dar nici nu negă. — I-ați telefonat ieri-seară. Ați anunțat-o că o veți suna din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
copac. În același timp, mi-am spus că era inutil. — De ce? Nu răspunse. Își ținea mâinile pe genunchi, cu palmele În jos; niște mâini grăsuțe, albe și Îngrijite. Dacă doriți să fumați... Nu fumez. Nu vă deranjează fumul? — Soția mea fumează mult. Prea mult... — Bănuiați că Francine Lange că nu vă va răspunde? Bărbatul nu spuse nimic, dar nici nu negă. — I-ați telefonat ieri-seară. Ați anunțat-o că o veți suna din nou să-i dați Întâlnire. Am toate motivele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

mă simt o năroadă mătăhăloasă, așa că mă îngrămădesc în mașina ei și doar ce-mi pun centura - Geraldine, în paranteză fie spus, nu și-a pus-o - că-mi și oferă o țigară, pe care o iau. Nu știați că fumez? Sigur că da, pentru că mai demult, în anii întunecoși ai adolescenței mele, toate persoanele cool fumau, iar eu îmi doream foarte tare să fiu cool, chiar și atunci. Ce-i drept, din ce în ce mai mult fumatul a devenit acum o mare bătaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
centura - Geraldine, în paranteză fie spus, nu și-a pus-o - că-mi și oferă o țigară, pe care o iau. Nu știați că fumez? Sigur că da, pentru că mai demult, în anii întunecoși ai adolescenței mele, toate persoanele cool fumau, iar eu îmi doream foarte tare să fiu cool, chiar și atunci. Ce-i drept, din ce în ce mai mult fumatul a devenit acum o mare bătaie de cap, pentru că oriunde m-aș duce, sunt înconjurată de nefumători înrăiți. Cu toate astea, fumatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
devenit acum o mare bătaie de cap, pentru că oriunde m-aș duce, sunt înconjurată de nefumători înrăiți. Cu toate astea, fumatul încă mă face să mă simt... ei bine, nu tocmai cool, dar cu siguranță mai puțin aiurea. Mi-am fumat prima țigară în ultimul rând dintr-o sală de cinema, în vremurile când oricine avea voie să fumeze în ultimul rând. Aveam paisprezece ani, și eram cu un grup de fete și băieți de la școală. Deși nu m-am prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
toate astea, fumatul încă mă face să mă simt... ei bine, nu tocmai cool, dar cu siguranță mai puțin aiurea. Mi-am fumat prima țigară în ultimul rând dintr-o sală de cinema, în vremurile când oricine avea voie să fumeze în ultimul rând. Aveam paisprezece ani, și eram cu un grup de fete și băieți de la școală. Deși nu m-am prea integrat vreodată, lor nu le păsa dacă mă țineam după ei pentru că eram un bun motiv de râs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
cinema, pe când ceilalți se sărutau zgomotos și prelung, neștiind prea bine ce anume înseamnă dorința, dar încercând cu orice chip să o mimeze (am aflat asta mult mai târziu, pe atunci nici unul dintre noi n-o știa) eu stăteam și fumam. Îmi amintesc cum mi-am desfăcut pachetul cu zece bucăți de Silk Cut, primul pachet de țigări pe care mi l-am cumpărat vreodată, și cum mi-am scos din el prima mea țigară. Am aprins-o cu un chibrit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
mi l-am cumpărat vreodată, și cum mi-am scos din el prima mea țigară. Am aprins-o cu un chibrit și m-am lăsat pe spate să mă uit la film, simțindu-mă imposibil de cool și de matură. ― Fumezi! a spus atunci cu voce tare unul dintre prietenii mei, cu groază și respect în același timp, după care toți ceilalți s-au oprit din sărutat și s-au întors să mă privească. ― Și? am zis eu, pufăindu-mi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
din sărutat și s-au întors să mă privească. ― Și? am zis eu, pufăindu-mi în continuare țigara. Țineam fumul în gură și apoi îl eliberam dintr-odată. ― Păi de unde le-ai luat? ― Le-am cumpărat, prostule. ― Dar tu nu fumezi. ― Acum fumez, am spus eu. Și am continuat să pufăi, dureros de conștientă de faptul că șase perechi de ochi îmi urmăreau fiecare mișcare. ― Tu nu tragi în piept! a spus atunci unul dintre băieți, suficient de tare, încât o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
și s-au întors să mă privească. ― Și? am zis eu, pufăindu-mi în continuare țigara. Țineam fumul în gură și apoi îl eliberam dintr-odată. ― Păi de unde le-ai luat? ― Le-am cumpărat, prostule. ― Dar tu nu fumezi. ― Acum fumez, am spus eu. Și am continuat să pufăi, dureros de conștientă de faptul că șase perechi de ochi îmi urmăreau fiecare mișcare. ― Tu nu tragi în piept! a spus atunci unul dintre băieți, suficient de tare, încât o femeie din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Sssst! Sssst! Sssst! au îngânat atunci prietenii mei, izbucnind în râs. Mie mi-a părut puțin rău pentru femeie, care nu vroia, până la urmă, decât să vadă filmul. ― Dar n-o faci cum trebuie, a insistat colegul meu. Mama mea fumează, și numai când nu tragi iese așa de mult fum. Pun pariu că nu-l poți sufla pe nas. Am încercat să suflu fumul pe nas, n-am reușit, am strănutat, dar tot nu s-a întâmplat nimic. ―Vezi, ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]