70,946 matches
-
ca sursă suplimentară de pângărire și chiar ele tind spre abstinență, ca soluție de purificare capabilă să le facă mai apte pentru rolul de mamă. Fetele mame se află într-un conflict simbolic, undeva la mijlocul distanței între cele două posibilități fundamentale ale naturii feminine 15: arhetipul afrodic, având ca suport mitologic imaginea Afroditei, zeița frumuseții, și cel demetric, cu trimitere la zeița fertilității, zeița maternă a pământului, Demeter (J. Evola, 1994, p. 24). Totul se complică însă foarte tare dacă asocierile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
natalității ar conduce doar la satisfacerea unor criterii cantitative, iar nu calitative privind populația. De aceea, creșterea natalității ar trebui corelată cu creșterea calității vieții. Politicile publice referitoare la copii privesc, în primul rând, aspecte care țin de respectarea drepturilor fundamentale ale acestora ca oameni și apoi cele specifice, referitoare la educație și sănătate, odihnă și socializare, protecție împotriva violenței, abuzului, neglijării și exploatării, protecție împotriva torturii și tratamentelor crude, inumane sau degradante, dreptul la identitate 59. Ca tipuri de suport
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a lucrurilor făcute de mâna omului, a disciplinei, a călătoriei și aventurii (E. Fromm, 1995, p. 43). Acest tip de descriere are o marjă de valabilitate marcată în timp de evoluția familiei, a societății în general. Din perspectiva experiențelor umane fundamentale, s-a acreditat ideea că oamenii nu s-au născut liberi, ci într-o stare de subordonare față de părinții lor, mai precis a tatălui. În teoria patriarhală clasică, dreptul politic era o extindere a puterii tatălui. Așa cum tatăl își exercita
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
descendență biologică, măsura în care nelegitimitatea unui copil conduce la ignorarea legală a relațiilor părinte-copil. Viețile oamenilor sunt concordante cu modelele culturale. Drepturile nu mai sunt privite ca aparținând indivizilor și ca rezultat al autoconservării, ci, mai degrabă, ca revendicări fundamentale, decurgând din relațiile umane de diferite grade de privatitate. Drepturile și responsabilitățile relaționale ar remarca gama de responsabilități care decurg din relațiile umane, din interdependențe. Se pot evidenția influențele relațiilor față de viața personală a celor implicați, dimensiunea continuității relațiilor. Relațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
comportă și valențe pozitive, persoanele își pot contura identitatea de gen: fetele își accentuează trăsăturile feminine, iar băieții pe cele masculine. Socializarea de gen adecvată a fost considerată ca fiind foarte importantă privind emanciparea femeilor. Socializarea este una dintre structurile fundamentale care pot face viața femeilor mai bună, alături de producția de bunuri, reproducere și sexualitate. Dependența fetelor era tradițional văzută față de tată, apoi față de soț. În paralel, bărbații deveneau posesivi, își arogau drepturi asupra persoanelor de sex feminin din familia lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dependenței. Poate fi un deziderat al indivizilor care se doresc liberi, cât și al unei societăți care nu se vrea paternalistă și creează mecanismele prin care cetățenii să se bucure de drepturi într-un mod responsabil. Autonomia este o ipoteză fundamentală privind moralitatea faptelor oamenilor. Aceștia nu pot fi apreciați ca subiecți morali, recompensați sau pedepsiți dacă faptele lor nu sunt rezultatul exercitării conștiente, avizate și asumate a liberului arbitru al lor. În opinia Mihaelei Miroiu 73, pentru ca autonomia să poată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și de interdependență. Pe de altă parte, este o iubire cu urmări dezastruoase dacă din partea părintelui nu există disponibilitatea de a recunoaște și de a aprecia diferențele dintre copil și ea însăși sau el însuși. Acest fel de iubire este fundamental pentru viața și relațiile umane, din moment ce este primul fel de iubire a cărui experiență o avem (dacă împrejurările sunt favorizante), indiferent de sexul nostru, și care de-a lungul istoriei a constituit, bineînțeles, o parte mult mai mare a experienței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
care de-a lungul istoriei a constituit, bineînțeles, o parte mult mai mare a experienței femeilor decât a bărbaților. (Susan Moller Okin, „Rațiune și sentiment în înțelegerea dreptății”, apud A. Miroiu, coord., 1996, p. 201) Afectivitatea are un rol formator fundamental pentru copii. În paradigma clasică de abordare a acestui subiect, se consideră că determinantă pentru dezvoltarea normală a copilului este iubirea maternă (E. Fromm, 1995, p. 49). Maternitatea apare ca „obiect de înflăcărare socială”, „imaginea mamei este ridicată în slăvi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ar trebui să presupună, în fapt, politici ale egalității de șanse pentru femeile părinți singuri. Prioritar ar fi vizată egalitatea de șanse în sfera privată. Acest aspect comportă anumite dificultăți, decurgând din respectul datorat respectivei sfere care reprezintă un drept fundamental al omului. Dar, tocmai din perspectiva aceasta, există pentru femei nu numai îndatoriri, ci și drepturi. În primul rând, dreptul la demnitate personală. În sensul urmărit, egalitatea de șanse ar trebui să se regăsească în calitate de subiect al educației formale. Apoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este stabilit prin naștere - sexul. Autorul se întreabă cum este posibilă existența acestei inegalități (ce ar trebui respinsă drept nelegitimă, ca toate inegalitățile prin naștere), în condițiile în care societatea legitimează doar inegalitățile dobândite 52. Înțeleg prin aceasta o inegalitate fundamentală, nu numai inițială, ci permanentă (în sensul că este prezentă cu prioritate în fiecare situație). O primă cauză a inegalității sociale cu care se confruntă familia monoparentală este sărăcia. Aceasta duce la marginalizare. Indivizii săraci și familiile lor nu au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Dreptul familiei, Editura Lumina Lex, București, 1997. Fraser, Nancy, Unruly Practices: Power, Discourse and Gender in Contemporary Social Theory, University of Minnesota Press, Minneapolis, 1989. Fraser, Nancy; Gordon, Linda, „O analiză a «dependenței». Amprente ale puterii asupra unuia dintre termenii fundamentali ai protecției sociale în SUA”, în Mary Lyndon Shanley; Uma Narayan (coord.), Reconstrucția teoriei politice, Editura Polirom, Iași, 2001. Freud, Sigmund, „Totem și tabu”, în Opere, vol. I, Editura Științifică, București, 1991. Friedan, Betty, The Feminine Mystique, Victor Gollancz Ltd
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Perspective asupra diferenței și egalității, traducere de Olivia Rusu-Toderean, Editura Polirom, Iași, 2001). Gellner, Ernest, Condițiile libertății. Societatea civilă și rivalii ei, Editura Polirom, Iași, 1998. Gheauș, Anca, „Carole Pateman. Contractul sexual”, în Laurențiu Ștefan-Scarlat (coord.), Dicționar de scrieri politice fundamentale, Editura Humanitas, București, 2000. Ghebrea, Georgeta, Regim social-politic și viață privată, Editura Universității București, 2000. Gheerbrant, Alain; Chevalier, Jean, Dicționar de simboluri, vol. II, Editura Artemis, București, 1995. Gheonea, Elena Simona; Gheonea, Valentin, „Statutul femeilor în legislația României comuniste (1948-1989
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Editura Polirom, Iași, 2002. Șoitu, Laurențiu-Conțiu, „Copilul instituționalizat - perspective psihosociale”, în George Neamțu (coord.), Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași, 2003. Ștefan, Cristina, Datoria de existență. Aspecte privind maternitatea, Editura Arefeană, București, 1999. Ștefan-Scarlat, Laurențiu, Dicționar de scrieri politice fundamentale, Editura Humanitas, București, 2000. Ștefănescu, Doina Olga, Dilema de gen a educației, Editura Polirom, Iași, 2003. Ștefănescu, Doina Olga; Miroiu, Mihaela (coord.), Gen și politici educaționale, Institute for Human Sciences, București, 2001. Teșliuc, Cornelia Mihaela; Pop, Lucian; Teșliuc, Emil D.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
totul altă instituție. într-un spital de boli nervoase. Nu educația mea este uimitoare, am spus, ci memoria mea. Și des, tot mai des, învăluiți în plasa celor două fuioare de fum de pipă, ne întorceam la una din ideile fundamentale ale lui Pascal: Baza incontestabilă a înțelegerii noastre despre lume stă în cifre, nu în litere. Pornind de la numerele clare și simple și de la cifre, putem încerca, poate nesiguri și ezitanți, să ajungem la o existență construită din alte semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
când metalele sunt transformate în oxizi, când sunt create metalele noi, precum aurul și argintul, când fosforul începe să lumineze, când carbonul se albește de căldură, atunci flogistonul se arată în întreaga lui forță și autoritate. Flogistonul este materia paternă fundamentală din lume, creînd și distrugând născând și nimicind, unind și zdrobind în același timp. Cel care nu a văzut flogistonul nu l-a văzut pe Tatăl. în ceea ce privește eternitatea, ea este în mod firesc una și nu poate fi despărțită. Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
șantierului, în care erau denunțați cu mânie proletară tinerii chiulangii de la hei-rupul socialist, iar Toni Vardaru se distinsese la rându-i drept cel mai zelos lector în cadrul orelor obligatorii de învățământ politic, unde la loc de cinste stăteau neclintit teme fundamentale precum tinerețea revoluționară a celui mai iubit fiu al poporului și isprăvile pe tarâm științific ale ilustrei sale soții. Spre finele anilor nouăzeci, Lumânărescu își sporise considerabil dimensiunile mediatice ale prețioasei sale personalități. Putea fi admirat la mai toate talk-show-urile
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în multe țări, să perpetueze un aparat funcționăresc hipertrofiat, care-și caută de lucru blocînd exporturi, anulînd vînzări, acordînd licențe, tot soiul de avize și aprobări, făcînd controale, birocratizînd, corupînd, sufocînd afacerile. Ei bine, acest "rol" al Statului trebuie schimbat fundamental. Într-o economie capitalistă, Statul poate exercita diferite grade de intervenție. Chestiunea delicată este proporția optimă a sectorului public (recomandată la 25% din P.I.B. de către Colin Clark, la începutul anilor 1940), care variază, desigur, după specificul fiecărei țări, după timp
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ale pieței și intervenții limitate ale Statului (venit minim garantat, drept de învățămînt gratuit, asistență sanitară etc.). Întrebarea este în ce proporții trebuie realizată mixtura respectivă, iar răspunsul nu poate fi dat decît în funcție de conjunctura spațio-temporală specifică. Respectul valorilor umane fundamentale atrage și eficiența eco-nomică, premisă necesarmente indiscutabilă, pe calea către o repartiție socială mai justă a bunurilor și serviciilor. Aici recte pentru realizarea distribuirii sau redistribuirii necesare în favoarea celor cu adevărat năpăstuiți trebuie să intervină și societatea civilă (cetățeni, grupuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
publică. Piața reglează, în bună măsură, jocurile economice, în timp ce guvernul joacă un rol major în redistribuirea avuției, inclusiv prin intermediul sistemului de asigurări sociale. În tranziția pe care o parcurgem, rolul Statului în activitățile de natură economică trebuie schimbat în mod fundamental, dar lipsa unui sistem bine articulat și a unui aparat de stat eficient, care să acționeze în sensul schimbării, reprezintă una dintre piedicile majore în țările aflate în tranziție. Microeconomia furnizează reguli clare de evaluare a performanței economice. Evaluarea eficienței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
asupra rezultatelor. Distincția între pozitiv și normativ este importantă pentru sectoarele economiei publice. Analiza lumii reale, prin intermediul metodei pozitive, duce la decizii politice bazate pe evaluări normative ale sistemului politic și economic. 2.1.2.2. Criterii efective 1) Criteriul fundamental de evaluare a economiei de piață este reprezentat de eficienta alocare a resurselor. Dacă în realitate, piața ar realiza această alocare, nu ar mai fi nevoie de intervenția guvernului. Dar cum nu este cazul, putem evalua acțiunile guvernului prin prisma
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
definitiv de venit național (militare, administrative etc.), cheltuieli econo-mice, care contribuie la creșterea avuției (construcții de drumuri, aeroporturi, magistrale electrice etc.) și cheltuieli așa-zis neutre, care nu au o influență directă asupra venitului național, cel puțin în aparență (cercetarea fundamentală, învățămîntul etc.). După modul în care se repercutează în activitatea economică, cheltuielile publice pot fi grupate în: a) cheltuieli care se autolichidează, se recuperează de la beneficiarii bunurilor și serviciilor finanțate cu bani publici (Ex.: cheltuieli pentru întreținerea imobilelor închiriate); b
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și va asigura astfel o credibilitate durabilă. Chiar dacă elementare, sau tocmai pentru că sunt elementare, cele trei comportamente-tip constituie o reînnoire majoră a viziunii asupra funcționării concrete a economiei de piață. Ceea ce spune O. Williamson este într-adevăr simplu și fundamental: piața și contractele pe care le implică ea nu reprezintă decît un mod, printre altele, de a a organiza și coordona relațiile dintre actorii economici. Contractelor li se pot substitui în mod util, în anumite situații, constrîngerea încrederii. Aparent, într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
care optimul lui Pareto este atins în toate activitățile). Trebuie deci căutate condițiile unui optimum de rang secund, care limitează cel mai bine efectele perverse ale acestor distorsiuni. În 1956, Richard Lipsey și Kelvin Lancaster au enunțat în legătură cu acesta teorema fundamentală a optimului de rang secund (second best). Ea se prezintă astfel: dacă condițiile optimului paretian nu pot fi respectate în anumite activități, optimul de rang secund nu este în general atins dacă se respectă aceste condiții în celelalte activități. Altfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
lor astfel de imobile. Toate acestea îngreunează cheltuielile cu ajutoarele sociale și suscită reacții de respingere din partea electorilor. Regăsim deci intranzivitatea alegerilor publice și imposibilitatea unanimității. De aceea, în măsura în care nivelurile cele mai ambițioase ale evaluării se lovesc de contradicții sociale fundamentale, mulți se mulțumesc adesea cu niveluri inferioare. Încercarea este, oricum, delicată. Simpla comparație între realizări și obiective reprezintă deja o muncă indispensabilă pentru a verifica buna funcționare a administrațiilor. Într-adevăr, învățăturile de economia birocrației obligă ca un control eficient
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
entități de dezvoltare sunt piețele și firmele integrate, ordonate relațional și credibile comportamental, ca și instituțiile și relațiile interumane bazate pe coduri morale și standarde etice bine definite și eficiente în planul care ne interesează aici cel economic. Un element fundamental în promovarea dezvoltării este, cum susține Schumpeter, inovația, sub toate aspectele sale, care poate modifica în bine inclusiv atitudinile populației și funcționarea instituțiilor. Alături de nivelul inovațional specific, alți factori explicativi în privința disparităților de dezvoltare regională sunt: asigurarea inputurilor și outputurilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]