3,503 matches
-
a zis, cu aerul cel mai natural din lume - așa, ca între oameni "civilizați", adăugă cu o nuanță sarcastică în glas, observând în sfârșit că în patul meu era o femeie... Am crezut că ne aștepți, șuieră de astă dată furioasă, dar mereu stăpânită de aceeași euforie exaltată, deși te înțeleg, adăugă cu înțelegere, dar trebuia să ne spui..." " Ce să spun, strigai, nu m-a anunțat nimeni că ai să vii!" Nu ți-a spus gazda ta?" "Mi-a spus
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
simții în secunda aceea simpatie, bine făcea că îi toca cu clămpănitul ei casant nervii lui prea groși... era ea pisăloagă, dar, vorba lui Caragiale, nu era groabă, ca bărbatu-său. Silvia simți pesemne că ușa trântită și expresia mea furioasă nu îi erau adresate ei, ci maică-sii, și avu un surâs divin: tata o înveselea. "Ah, zisei, ia vino tu încoace!" Și o luai în brațe și clipe lungi durară până mă desprinsei de roua ochilor ei inocenți. "Tataaa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trîntindu-se. Nu tresării, știam că Matilda plecase și o luase și pe Silvia cu ea... Astfel începu pentru mine noul an, da, chiar anul de-acum, când scriu toate acestea; cel fatal... PARTEA A ZECEA I Închisei cu o mișcare furioasă șifonierul căscat, din care Suzy "sburase ca o lașă" (cum s-ar fi exprimat despre noi Caragiale, luîndu-ne peste picior), și îi trăsei cu însumi dulapului o lovitură zdravănă, fiindcă așa era, Suzy părăsise vertiginos cuibul nostru ca și când ar fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ultimă instanță rudele se apără între ele, chiar dacă o vreme încearcă (cu părtinire însă) să împiedice destrămarea unei familii. Parcă ai mei nu mă sfătuiseră atunci, când cu botezul Silviei, s-o las pe "smintita aia"? Adică ce, era acum furioasă Tasia că Matilda trăia rău cu Mircea al ei? Ei na! Mare lucru! Nu era de treabă Mircea? Și ce, așa era el, era firesc... Matilda nu se mai considera și ea "firească"? Și eu fusesem firesc, îmi plăcuse mie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fî vrut să-mi spună că totul era trucat și nu trebuia s-o cred. Și drept dovadă se răsuci și îmi întoarse spatele și își trase și pledul peste cap, acompaniind hohotele mele nereținute de triumf cu mișcări furioasă... VIII Coborârăm la micul dejun stăpâniți toți de acea stare de prospețime a senzațiilor care parcă singură dă farmec tuturor excursiilor: ușoară exaltare, când totul ni se pare curat și sărbătoresc, vagă beție a spiritului, eliberat de orice preocupări practice
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de vină, răcnii după ce într-adevăr nimerii într-o groapă din care abia mă smulsei, asemeni baronului Münchausen din mlaștină, trăgîndu-mă de propriile mele schiuri... Dacă n-ai fi simulat rătăcirea, acum am fi fost sus..." " Da! strigă și ea furioasă, te pregătești sufletește să mă mănânci de vie la noapte, ca să nu mori tu de foame... Uite, nu mai merg!" și țipă cuvintele uite nu mai merg fără pauzele misterioase ale limbajului: ca și când ar fi vrut să fie fulgere, nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ăsta? zisei. Îl cunoști?" Ea nu raspunse. Avui o fulgerare de gînd: îl cunoaște și fuge de el, în același timp nu vrea să fie văzută că o țin de braț. Bine! Și mă îndepărtai de ea cu o ostentație furioasă, care încerca zadarnic să alunge din sufletul meu neliniștea bănuielii: "Iată deci, gândii, că ieșirea noastră în lume a și adus în preajma ei un individ în fața căruia ea nu are curajul să arate că sîntem împreună. Iată deci că temerile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pară rău de tot ce mi-ai spus și gîndești", îmi șopti cu vechea ei umilință și în aceeași clipă un potop de lacrimi îi inundă obrajii, pe care și-i șterse imediat cu o stranie disperare, ai fi zis furioasă că prin aceste lacrimi eu ași fi putut ghici o desvăluire. Chiar și ghicii: nu mă mai iubea, dar nu se așteptase ca nici eu să n-o mai iubesc. Îi apăruse poate în suflet vechea și secreta ei panică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de ceea ce spui? Crezi într-adevăr că ne poți face să înghițim o asemenea poveste? Se întâmplă ca hipersomnul prelungit să aibă unele consecințe asupra sănătății mentale ale individului și poate crezi că spui adevărul. Ripley o fulgeră cu privirea, furioasă din cauza neputinței ei. ― Vreți să știți ce cred eu? Van Leuwen consideră că era preferabil să intervină. ― Capsula a fost studiată de o echipă, centimetru cu centimetru, și nu s-a găsit nimic care să permită stabilirea faptului că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
amărăciune.) Binevoiți a ne scuza, master principal Ripley? ― Sigur că nu. Se întoarse tremurând de indignare, pentru a părăsi sala. Văzu în treacăt ecranul cu imaginea lui Dallas. Căpitanul Dallas. Dallas, prietenul ei. Dallas, iubitul ei. Dallas care murise. Ieși furioasă. Spusese, încercase totul, dar o declaraseră vinovată și făceau acum cele necesare pentru ca judecarea ei să pară imparțială. Simple formalități. Compania și aliații ei erau specialiști în asemenea proceduri. Pierderile umane nu erau grave, dacă era posibil să fie golite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și celelalte funcții vitale. Totul este foarte lent, dar uniform. Trăiește. Ai putea chiar zice că doarme, deși nu-i cazul. Cred că e paralizat. Vasquez îi dădu în lături și-l apucă de guler pe ofițerul inconștient. Era prea furioasă ca să plângă. ― E mort de frică, ce mai! (Îl ridică pe Gorman cu o mână și strânse pumnul pentru a-i urla în față:) Trezește-te, speriatule! Trezește-te, dracu'! Te belesc, mișelule! Hicks se strecură între Vasquez și locotenentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să se agațe de ceva și să găsească fața vulnerabilă care dispăruse. Cu un gest dement, Ripley își vârî degetele între lamele somierei și împinse patul. Monstrul fu prins doar la câțiva centimetri de fața ei. Picioarele creaturii se zbăteau furioase în timp ce coada sa musculoasă se lovea de arcuri și perete ca un piton exasperat. Ființa scoase un sunet ascuțit și asurzitor, aducând și cu un urlet și cu un șuierat. Ripley o împinse în față pe Newt și se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la auzul unui foșnet. Newt începu să geamă contaminată de spaima adultului. Deznădăjduită, Ripley înaintă în câmpul unui securicam și agită brațele. ― Hicks! Hicks! Nimic. Camera nu se mișca pentru a o cadra și difuzo-lul ei rămase tăcut. Femeia apucă furioasă un scaun metalic și-l izbi de geamul de observare. Scaunul sări înapoi fără măcar să zgârie materialul transparent. O luă de la început. Își irosea energia. Panoul nu se va sparge, iar nimeni nu era martor al eforturilor ei frenetice. Lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
gheata îi alunecă. Piciorul se eliberă brusc. Cu prețul unui efort de care nu s-ar fi crezut capabilă, se cocoță în sfârșit pe punte; o clipă mai apoi ușile interne ale sasului clămpăniră. În puț regina scoase un șuierat furios și-și folosi și ea ultimele resurse de energie. Încărcătoarea scrâșni, scârțâi, împinsă de creatură. Ființa se degajase în parte, când ușile externe mâncate de acid cedară în totalitate. Bucăți de metal, bule de acid, regina și încărcătoarea, fură proiectate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
reacțiile individului aceluia solid. Pe fața aceea Gosseyn aproape că putu citi felul în care individul evalua dedesubtul incredibil al spuselor sale. Lua în considerare toate datele. Ajunse, în final, la enigme. - Da - tonul era plin de îndoială, dar nu furios - dar acela ar fi factorul de legătură între acel punct din spațiu în care noi eram angajați într-o luptă decisivă cu flota dușmanului nostru de moarte și această zonă din spațiu unde te aflai tu în capsulă? Fără-ndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
felul ei, ținând cont de cele întâmplate, era o acțiune curajoasă. Și ochii lui exprimau tot curajul atunci când îl fixă pe prizonier. Brusc, fața i se contorsionă. - Ce ai făcut? Ce mi-ai făcut? Era un atac. Vocea era pițigăiată, furioasă, îndrăzneață. Totuși, după un moment, Gosseyn simți că această îndrăzneală era de altă factură; și pe loc. situația păru mai puțin amenințătoare decât... mai devreme... În sala tronului. ...Ca și cum scurta ședere a băiatului - rege în întunericul din capsulă - i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
încă." Gosseyn Trei răspunse: "În sfârșit pot să recapitulez situația ta. Am remarcat că singura navă dușmană discută încă despre pace, dar nici un străin n-a venit la bord. Și ceea ce se poate întâmpla pe nava Dzan din pricina acelor indivizi furioși nu a izbucnit încă. Și că planurile lui Enro îi pot afecta rezultatul final. Dar va mai trece ceva timp până ce problemele să devină acute." Eul său îndepărtat spuse: "Atunci, hai să ne concentrăm asupra ta. Am discutat cu Enro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
evenimentele uluitoare care se derulează, așa că adăugă stereotipul - "plecat". Sună telefonul. Dan Lyttle zâmbi și spuse: - Cred că avem răspunsul la întrebarea ta. Acesta este al patrulea telefon de când am venit aici. Primele trei au fost de la oameni de afaceri furioși. Să răspund? - Nu. Lasă-mă pe mine. În timpul cât Gosseyn se îndreptă grăbit spre capătul canapelei, se așeză și ridică receptorul, Enin spuse: - Au mai fost două telefoane cât am fost eu singur aici. Gosseyn rosti "Alo" cu vocea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ucis tocmai pentru comportamentul pe care fiul se străduia acum să-l imite... ...Mersese la bordul navei Troog, unde găsise acea situație încordată, în legătură cu preluarea comenzii. ...Și acum, aici pe Pământ, două aspecte: pe de o parte, oamenii de afaceri, furioși, împotrivindu-se unei filozofii care le ridicase cheltuielile, lipsindu-i de mâna de lucru ieftină; pe de altă parte, indivizi ca aceștia de pe strada asta, încercând să câștige făcând afaceri cu diverse aspecte ale Semanticii. Erau implicate probleme de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
o vreme. Șirul de gânduri îi dădu impulsul să comunice din nou cu alter-ego-ul său. "Ce mai face Regina Mamă Strala?" Avu impresia unui zâmbet fugar. "Așteaptă sosirea lui Enin. Aceasta este singura ei preocupare. Cred că încă mai e furioasă pe tine." Brusc nu mai avu timp să se gândească la asta. Frumoasa mașină tocmai se oprea în fața unei clădiri familiare, uriașe, albe. ...Doctorul Lester Kair își mută privirea la dispozitivul de vizualizare, se îndreptă spre un scaun și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
fundiță colorată, ba niște dresuri negre și lucioase, până la glezne (bănuiam că se lipeau ca prenadezul de picior, altfel nu le-ar fi zis „colanți“), ba jachete scurte, din imitație de blugi, ba fuste trei sferturi, umflate ca un gogoșar furios, ba câte-un tricou de bumbac cu litere sclipicioase (adus de la sârbi), sub care stătea, cuminte și obligatoriu, sutienul, ba niște bentițe împletite, rotunde, strânse șmecherește în jurul părului. Gloria venise cu toate, mai puțin sutienul. Îi vedeam de departe sfârcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
identific proveniența și cantitatea de stări care-l compuneau: nici Lepidopteros, nici algoritmii lui Mihnea, nici cei din laboratoarele Universității din Amsterdam nu mă puteau ajuta. Eu nu eram ca Mona Lisa, 83% fericit, 9% dezgustat, 6% temător și 2% furios. Pur și simplu nu mă regăseam, oscilația stărilor mă smulgea dintr-o proporție și mă purta în cealaltă, într-un balans interminabil. Mă simțeam bine, dar și rău, aproape vinovat. Pierdeam vremea la Tuzla, dar și prin alte părți: în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
intre în contradicție unele cu celelalte. Prezența unei contradicții în text anulează credibilitatea acestuia și îi conferă o probabilitate de acceptare 0. În exemplul următor identificăm argumente acceptabile și, respectiv, inacceptabile, în funcție de tipul de societate la care ne raportăm: "Musulmanii furioși îi amenință pe cei care au publicat caricaturi cu profetul Mohamed în presa europeană. În loc să întoarcă și celalalt obraz, jurnaliștii europeni apără conceptul de libertate a presei și multiplică desenele incriminate în ziarele lor. (...) Mișcari de stradă împotriva presei europene
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
semantic. Există situații în care, în discursul jurnalistic, se abandonează acceptabilitatea, jurnalistul plasându-se, după caz, chiar în afara granițelor raționalității. În exemplul următor avem de-a face cu abandonarea caracterului de acceptabilitate: Fiind vorba despre ele, sunt totodată timid și furios. Simt de-atâtea ori să sar în apărarea lor, să le apăr slăbiciunile și frumusețea, grația și nepriceperea, încât, recunosc, înclin să fiu mai degrabă avocatul lor decât cel care le arată cu degetul! Toate manevrele lor greșite care pot
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
privind-o; când ea izbucni în râs, zâmbi și el, însă tot nu-și putea mișca limba. În prima clipă, când îi deschisese ușa, era palid, însă acum sângele îi năvăli subit în obraji. — Ce-i cu idiotul ăsta? strigă furioasă Nastasia Filippovna, bătând din picior. Hei, unde te duci? Pe cine o să anunți? Pe Nastasia Filippovna, bâigui prințul. — Cum de mă cunoști? îl întrebă ea repede. Nu te-am văzut niciodată! Du-te și anunță... Ce-i cu țipetele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]