99,031 matches
-
din Romînia. Să încep cu Culmea furiei. Am avut o discuție mai demult cu Alex Leo Șerban, el menționînd că Gwyneth Paltrow ar fi meritat un Oscar de interpretare feminină anul acesta, eu nevăzînd filmul despre care vorbea și neputîndu-mă gîndi la o actriță căreia i-aș atribui trofeul. Ei, nici acum n-am văzut pelicula de care vorbea Leo, dar i-aș da un Oscar lui Joan Allen pentru rolul din Culmea furiei. Ca și în Da al lui Sally
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
matematica ar putea fi utilizată ca un limbaj metaforic sau simbolic, pentru a facilita gîndirea. Dar matematica tocmai aceasta face, în primul rînd." (p. 83) Să încercăm să spunem în alt fel ceea ce fragmentul spune deja: matematicianul nu calculează, ci gîndește, dar, întrucît gîndește, el este silit să calculeze. Calculul nu este o manie contabilicească a conțopiștilor mînuitori de cifre, ci forma cea mai eficientă de generalizare a valabilității unui gînd. Calculul nu înseamnă operațiuni elementare repetate la infinit, a căror
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
fi utilizată ca un limbaj metaforic sau simbolic, pentru a facilita gîndirea. Dar matematica tocmai aceasta face, în primul rînd." (p. 83) Să încercăm să spunem în alt fel ceea ce fragmentul spune deja: matematicianul nu calculează, ci gîndește, dar, întrucît gîndește, el este silit să calculeze. Calculul nu este o manie contabilicească a conțopiștilor mînuitori de cifre, ci forma cea mai eficientă de generalizare a valabilității unui gînd. Calculul nu înseamnă operațiuni elementare repetate la infinit, a căror legătură cu realitatea
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
de comportament greu de descris în cuvinte poate fi înțeles doar la fața locului. Se confesează Darie: "Că european îmi spuneam că ar trebui să mă retrag discret, ca să nu o pun pe femeia de acolo într-o situație jenantă. Gîndind astfel, ignorăm mereu faptul că mă aflam într-o țară în care la originea expresiei comportamentului social se află ecuația unei ierarhii stricte, în care primează poziția superiorului față de inferior, după caz, a adultului față de copil, a bărbatului față de femeie
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
manifestările cele mai recente a avut loc la Palatul Béhague din Paris, sediu în prezent al Ambasadei României din capitala Franței și monument istoric ce dispune de propriul său teatru, aflat acum în condiții precare, pentru care Mariana Nicolesco se gândește să elaboreze un program de restaurare. Concertul i-a oferit Marianei Nicolesco ocazia nu numai de a prezenta publicului francez tinere voci de valoare ale României, dar și de a face cunoscute pagini inedite de George Enescu, liedurile sale, - omagiu
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
clasificări, să colecționăm experiențe", se mobilizează Andrei Pleșu, moralist veritabil, atent la cusăturile societății și la pliurile psihologiei umane. Obscenitate, da (,nerușinare în politică, nerușinare în publicistică, nerușinare în moravuri, în comportamentul public, în discurs, în modul de a (nu) gândi", vituperează autorul într-o Notă introductivă, pe linia retorică a indignării maioresciene În contra direcției de astăzi în cultura română), însă numirea și circumscrierea ei nu prezintă decât arareori acreală justițiară, aroganță etică, inflexibilitate judecătoare. Lăsând altora modelul profetului național, neobosit
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
grijă pentru istoria care trebuia să fie accesibilă consumatorilor de epic. Firul narativ a tiranizat - din fericire - textul. Chiar și poemele cele mai lirice aveau în miezul lor o mică fabulă, o povestioară cu care poetul își momea cititorii (mă gândesc, de pildă, la sonetele lui Shakespeare ori poemele lui John Donne, printre foarte mulți alții). Este deci o lege de bază a autorilor din toate timpurile că publicul dorește "circ și pâine" - spectacol, convenție, adică poveste. Ar mai fi ceva
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
cunoscut tuturor și care e de fapt un instinct al minții omenești de a pune ordine în experiență. Încurcăturile încep cu Modernismul, moment care pune ordinea/ accesibilitatea (în limbaj, în cronologie, în comunicarea însăși) sub semnul întrebării. Pre-moderniștii comunicau ce gândeau și puneau mare preț pe această comunicare, fiindcă ei respectau comunitatea și convențiile ei. Modernismul e o mare interiorizare și o mare grabă. Dintr-odată autorul descoperă că gândește prea mult, prea năvalnic pentru a mai avea timp să pună
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
în cronologie, în comunicarea însăși) sub semnul întrebării. Pre-moderniștii comunicau ce gândeau și puneau mare preț pe această comunicare, fiindcă ei respectau comunitatea și convențiile ei. Modernismul e o mare interiorizare și o mare grabă. Dintr-odată autorul descoperă că gândește prea mult, prea năvalnic pentru a mai avea timp să pună totul în cuvinte, deci convenția limbajului e dărâmată (vezi disperarea pre-verbală a lui Joyce de a găsi un alt fel de limbaj pentru a exprima inexprimabilul, în fond). În
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
întreba în mintea lui de copil "și, mai departe?". A învățat să accepte că nimic nu se termină în fond și că povestea nu contează. Ceea ce contează e "cum" o povestești. Ceea ce nu era tocmai adevărat, dacă e să ne gândim că Virginia Woolf propunea modelul (mai târziu cunoscut ca cel al) fluxului conștiinței ca pe modul de a recupera "viața", realul, verosimilul în textul literar. Schimbarea ei era de fapt una de la epic la liric, fiindcă ea însăși era prea
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
m-am desprins de casă. Erau bătrâni și bolnavi. După ce am rămas singură am început să călătoresc. Trăiesc foarte modest, n-am nici o pretenție materială. Lumina vine dinăuntru. Am fost în excursii organizate, cu ghid. Dacă finalul se amână, mă gândesc la o antologie... Am un singur abonament la România literară. Nu înțeleg de ce primesc numerele în dublu exemplar..." Apoi, în altă epistolă: "Mulțumiri pentru scrisoarea cu floare. M-am recunoscut în gest. Și eu obișnuiesc să culeg flori din locuri
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
ei, iar dincolo de sita protectoare din geam, abia-abia ghiceam o imagine care, poate, nici nu era a Președintelui, ci a vreunui felcer semănând binișor cu o mască? Categoric, nu! Doamne, că mai bine-ar fi fost fără televiziune! (și eu gândesc la fel când văd unele emisiuni jalnic realizate...). Căci, ce vor înțelege acei nevolnici urmași din suferința noastră ? Pricepe-vor ei, oare, că totul era atât de veridic, încât mai-mai să ne prindem de figură că rostul reporterilor tv era
Trăind în cercul nostru... strâmt by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10609_a_11934]
-
despre asta? De ce atîta tăcere românească față de un eveniment cu adevărat remarcabil? De ce superficialitatea și ignoranța ne-au ars reverențele? Nu exista scuza "n-am știut" în plin secol al exploziei informaționale, al accesului la tot ce cu mintea nu gîndești. Și, totuși, de ce nu putem să prețuim valoarea, să-i arătăm strălucirea? Am primit cîteva însemnări, tulburătoare, pe care Ion Marin le-a făcut în seara de 4 mai, seara premierei sala de la Scala. Înainte de începerea spectacolului și după. În
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
cineva citește o carte de-a ta, pe tine te vrea. Fraza este spartă, anume, continuitatea narativă, absentă. Să nu le fie unora cu supărare, ea își prelungește întreprinderea autobiofictivă. Într-o lume în care este de datoria fiecăruia să gîndească și să juiseze la fel, aceste strategii derizorii de a te crede personajul unic al unui scenariu original nu mai pot salva libertatea individuală." "Probabil te gîndești și tu unde vreau să ajung. nicăieri. vreau să văd dacă pot fi
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
prelungește întreprinderea autobiofictivă. Într-o lume în care este de datoria fiecăruia să gîndească și să juiseze la fel, aceste strategii derizorii de a te crede personajul unic al unui scenariu original nu mai pot salva libertatea individuală." "Probabil te gîndești și tu unde vreau să ajung. nicăieri. vreau să văd dacă pot fi dezinhibată pînă la capăt, chiar dacă cele scrise sînt prostioare, cum, mai mult ca sigur, îmi vei spune. totodată, nu îmi voi corecta mesajele, nu mă gîndesc în
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
te gîndești și tu unde vreau să ajung. nicăieri. vreau să văd dacă pot fi dezinhibată pînă la capăt, chiar dacă cele scrise sînt prostioare, cum, mai mult ca sigur, îmi vei spune. totodată, nu îmi voi corecta mesajele, nu mă gîndesc în avanpremieră, mă las în voia inspirației pe care o am în fața ecranului. oricum, ce scriu eu - pun ghilimelele, a scrie este prea mult pentru ceea ce fac eu - știi numai tu, prin urmare nu văd cum ar putea fi afectată
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
în căutarea unui relief de transcendență pozitivă sau negativă. Nu în găsirea accidentală a unei transcendențe pe o atare suprafață mată stă autenticitatea, ci în expresia imediată a căutării ei. Într-o lume în care este de datoria fiecăruia să gîndească și să juiseze la fel, aceste strategii derizorii de a te crede personajul unic al unui scenariu original nu mai pot salva libertatea individuală" semnifică tocmai încercarea subiectului enunțător, sortită eșecului, desigur, în termeni teleologici, de a gîndi și juisa
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
fiecăruia să gîndească și să juiseze la fel, aceste strategii derizorii de a te crede personajul unic al unui scenariu original nu mai pot salva libertatea individuală" semnifică tocmai încercarea subiectului enunțător, sortită eșecului, desigur, în termeni teleologici, de a gîndi și juisa diferit. Obligați rațiunii și supuși dorinței sîntem cu toții. Or, dacă întotdeauna diferența se realizează pe verticală, de la Platon încoace (fie și dacă ne gîndim doar la diferența de altitudine dintre solul peșterii și cel exterior), autoficționarul încearca să
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
individuală" semnifică tocmai încercarea subiectului enunțător, sortită eșecului, desigur, în termeni teleologici, de a gîndi și juisa diferit. Obligați rațiunii și supuși dorinței sîntem cu toții. Or, dacă întotdeauna diferența se realizează pe verticală, de la Platon încoace (fie și dacă ne gîndim doar la diferența de altitudine dintre solul peșterii și cel exterior), autoficționarul încearca să se individualizeze pe orizontală. "Nu pot renunța la pagini, e vorba și despre mine, ai dreptate, trebuie "să-mi găsesc o identitate" scrie una dintre cele
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
meteahna gazetăriei de scandal este un lucru pe care colegii de la Observatorul cultural trebuie să și-l asume în cunoștință de cauză. Iată, de pildă, titlul articolului lui Alexandru Matei din numărul din 18-24 mai 2006: "Casa Lovinescu dă de gîndit". Orice cititor, parcurgînd acest titlu, va tresări speriat la gîndul că în Casa Lovinescu se petrec lucruri a căror natură reprobabilă a început să dea de gîndit. În realitate, citind articolul, se vede prea bine că autorul nu are decît
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
lui Alexandru Matei din numărul din 18-24 mai 2006: "Casa Lovinescu dă de gîndit". Orice cititor, parcurgînd acest titlu, va tresări speriat la gîndul că în Casa Lovinescu se petrec lucruri a căror natură reprobabilă a început să dea de gîndit. În realitate, citind articolul, se vede prea bine că autorul nu are decît lucruri bune de spus despre atmoasfera de emulație culturală din incinta Casei Lovinescu. Și atunci de ce nevoia de a atrage atenția cititorului printr-o tactică inversă a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
Dan Brown sau poate scenaristul neglijase o "știință" care ar fi avut potențial: alchimia, gîndiți-vă ce interesant ar fi fost să aflați că Sfîntul Graal e de fapt piatra filozofală... Oricum, toate aceste discipline - mi-e imposibil să nu mă gîndesc la Eco - utilizate sau mulse, cum vă place, în spiritul conspirației, și, implicit, al intrigii polițiste. Ok, acum la film. Verdictul îl rezumă niște cuvinte de-ale regizoarei Sally Potter: "o adaptare servilă a unui roman, care încearcă să îl
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
să îngurgiteze informații cu polonicul, sutura nu va funcționa și plictisul va interveni. Îmi pare rău de actori, sigur n-a fost plăcut să audă spectatorii prăpădindu-se de rîs în deschiderea de la Cannes. La urma urmei, la ce se gîndeau însă cînd au ales să joace în film? La cîte roluri are la activ, ar fi trebuit să îi sară în ochi lui Tom Hanks că nu ai cum să creezi un personaj viabil dintr-o profesie inexistentă și dintr-
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
premiza inițială generoasă, disipatoare. Cu atât mai mult când o utopie cu pretenții de aplicabilitate își găsește agenții în societăți încleștate în situații limită, pretinzând imperios o salvare grabnică. Bineînțeles, cu acceptarea de sacrificii ce n-ar fi fost de gândit în împrejurări normale. Comunismul, fascismul, nazismul au fost copiii unor războaie pierdute care s-au lăsat cu căderi de coroane, pieiri de imperii și mai cu seamă cu mizerie, pe o asemenea întindere teritorială și o atât de mare durată
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
dă la lumină un set de scrisori ale marelui gînditor dintre care una, adresată lui Bucur Țincu, conține propoziții explicative în chestiune. Cioran îi mărturisește prietenului său gîndurile-sentimente retrospective ce-l bîntuiau în Parisul anului de revoltă 1968: "m-am gîndit la copilăria noastră la Rășinari, singura epocă din viața mea care îmi apare de o extraordinară plenitudine. Faptul acesta îți poate părea ridicul, dar mă simt mai profund legat de satul nostru decît de această metropolă în care mă aflu
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]