2,937 matches
-
orbită paralelă cu tricicleta. Comandantul Felix S 23 trase hubloul și scoase capul în cosmos: — Hei, puștiule! strigă el. De unde ești, mă? Puștiul întoarse capul cu greutate și-atunci văzură cu toții că suspina și-avea ochii roșii de plâns. — Din galaxia Alpha, răspunse el. — De-al cui din galaxia Alpha? întrebă Felix S 23. La întrebarea asta, puștiul se porni să plângă și mai tare. Fără a mai sta pe gânduri, roboata Getta 2 deschise ușa navei, ieși în spațiu, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
trase hubloul și scoase capul în cosmos: — Hei, puștiule! strigă el. De unde ești, mă? Puștiul întoarse capul cu greutate și-atunci văzură cu toții că suspina și-avea ochii roșii de plâns. — Din galaxia Alpha, răspunse el. — De-al cui din galaxia Alpha? întrebă Felix S 23. La întrebarea asta, puștiul se porni să plângă și mai tare. Fără a mai sta pe gânduri, roboata Getta 2 deschise ușa navei, ieși în spațiu, îl luă pe băiețel pe după umeri și-l aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
S 23. — Nici eu n-am auzit până nu mi-a spus tata. Zicea că trăia singur cu mama, adică nu cu mama mea, ci cu mama lui din 1943, când deodată s-a trezit de pe vas din Philadelphia în galaxia Alpha. — Și tu unde te-ai născut? — În Alpha. — Da’ mamă ai? — Am. — Și cum o cheamă? — Betta. Da’ cum arată mama ta? Băiatului i se umeziră din nou ochii. — Nu știu cum arată, răspunse el în șoaptă. — De ce? A murit? — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
te-ai născut? — În Alpha. — Da’ mamă ai? — Am. — Și cum o cheamă? — Betta. Da’ cum arată mama ta? Băiatului i se umeziră din nou ochii. — Nu știu cum arată, răspunse el în șoaptă. — De ce? A murit? — N-a murit, dar în galaxia Alpha toate sunt la fel: înalte, blonde și cu ochi albaștri. Și taică-tău cum le deosebește? — Nici el nu le mai deosebește, le confundă - zise suspinând micul Benga - și din cauza asta am vreo șapte sute de frați mai mici. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mai mici. De mine nu se mai ocupă nimeni. De-aia am fugit. Vreau să mă duc la bunica din 1943. — Bine - zise uluit Felix S 23 -, dar ceilalți bărbați din Alpha ce fac? — Care bărbați? făcu micul Benga. În galaxia Alpha nu sunt decât femei. Roboții pământeni tresăriră puternic. — Și e departe galaxia asta, băiețaș? întrebă părintește comandantul Felix S 23. Episodul 31 Mărturisirile micului Benga La întrebarea aceasta, micul Benga răspunse că nu știe exact. Păi tu cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Vreau să mă duc la bunica din 1943. — Bine - zise uluit Felix S 23 -, dar ceilalți bărbați din Alpha ce fac? — Care bărbați? făcu micul Benga. În galaxia Alpha nu sunt decât femei. Roboții pământeni tresăriră puternic. — Și e departe galaxia asta, băiețaș? întrebă părintește comandantul Felix S 23. Episodul 31 Mărturisirile micului Benga La întrebarea aceasta, micul Benga răspunse că nu știe exact. Păi tu cum ai venit din Alpha? întrebă Felix S 23. După ce am ieșit din galaxie - răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
departe galaxia asta, băiețaș? întrebă părintește comandantul Felix S 23. Episodul 31 Mărturisirile micului Benga La întrebarea aceasta, micul Benga răspunse că nu știe exact. Păi tu cum ai venit din Alpha? întrebă Felix S 23. După ce am ieșit din galaxie - răspunse suspinând Benga -, m-a mai ajutat un alt echipaj, dar ei ziceau că nu merg la Philadelphia, ci la Proxima Centauri, unde aveau o înmormântare. — Mda, făcu gânditor Felix S 23. Acum să știi, băiețaș, că nici noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mic grup de asteroizi plutind în jurul navei. — De când n-am mâncat noi prune, Pavka? zise bărbosul către blond. — De mici, boss, răspunse Pavka. De când am intrat în grădina aia de lângă Andromeda. —Așa e, își aminti bărbosul. Ce vremuri! Nu era galaxie fără prune. — Nu vă supărați - zise robotul Felix S 23 -, dumneavoastră nu v-ați născut pe Terra? — Nu, băiete, răspunse bărbosul. Suntem copii din spori. N-avem mamă, n-avem tată. Nu-l avem decât pe ăsta, și-și mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Lauserul” și-și trase în față balalaica. — Cântați și voi? se întoarse bărbosul spre roboți. Hai că-mi sunteți simpatici! Ce știți să cântați? — „Șoferul de la O.N.T.”, zise Felix S 23. — Ei, șoferu’! făcu dezamăgit bărbosul. „Vino mândră-n galaxie” știți? — Nu prea, răspunse Felix. — Ia zi-le melodia, Pavka! făcu bărbosul și mai trase un gât. — „Vino mândră-n galaxie să-ți arăt stele o mie, măi, măi”, începu cu foc Pavka, zdrăngănindu-și obiectul. Avea o voce plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
știți să cântați? — „Șoferul de la O.N.T.”, zise Felix S 23. — Ei, șoferu’! făcu dezamăgit bărbosul. „Vino mândră-n galaxie” știți? — Nu prea, răspunse Felix. — Ia zi-le melodia, Pavka! făcu bărbosul și mai trase un gât. — „Vino mândră-n galaxie să-ți arăt stele o mie, măi, măi”, începu cu foc Pavka, zdrăngănindu-și obiectul. Avea o voce plăcută, baritonală. Cântecul urca încet, ieșea pe hublourile deschise și se pierdea ca o dâră incoloră în urma navei. La sfârșitul melodiei, bărbosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
că se gândește puțin. — E gratis sau cu taxe? făcu el. — Cu taxe, răspunse Dromiket. Taxe mari. Dar se zice că e ultimul răcnet. Au o utilare ceva de groază, nu le lipsește nimic, plus cei mai buni meditatori din galaxie. — Mă gândeam - continuă Felix S 23 - c-am fi putut să-l lăsăm o vreme pe Benga aici. Dar dacă e cu taxe... — Nu-i nimic - interveni Getta 2 -, plătesc eu. În ce se plătește? — În uraniu forte, răspunse Dromiket
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dumneavoastră în discuție, sau învârtitul în neștire pe aceeași orbită, care, analizate băbește, până la capăt, sunt inexplicabile. Cum se-nvârt sateliții, știu. De ce, cu ce scop, cui folosește asta, mie-mi scapă. Plus că mai există cazul acela ciudat din Galaxia Gutenberg, unde, în jurul unui satelit pitic, nenorocit, se-nvârte o întreagă planetă. Da, dom’le - se-nsufleți comandantul -, sunt atâtea probleme nesoluționate, că dacă stai să cauți mereu la ele, te apucă damblaua! Drept să-ți spun, nu știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Aciobăniței, întinzând mâna. El e tovarășul meu, pilotul Amărășteanu Vasile. — K.M. 273, răspunse tractoristul, dând mâna. — Am fost luați de un câmp de accelerație spontană incontrolabilă - spuse Aciobăniței - și ne-am rătăcit, nimerind aici. Din ce sistem solar, din ce galaxie face parte planeta dumneavoastră? — Nu știu, sincer să vă spun. Eu mai mult cu... făcu tractoristul, arătând orzul. — Frumos orz! zise comandantul. — Da, anul ăsta a ieșit ca lumea, spuse K.M. 273. — Cu cât dați kilogramul? întrebă Aciobăniței. — Nici asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pot accepta să mă cred buricul universului. Ajungem la dogmele religiilor dacă suntem așa de prudenți ca dumneata. De ce starea de om, chiar de homo sapiens, să fie privilegiul numai al uneia din cele mai mici planete ale uriașei noastre galaxii care nu e nici cea mai mare printre galaxiile existente în număr infinit. Vrei totuși să ne întoarcem la religie? - De ce la ea! Religia își trăiește ultimele clipe agonice și nici un om rațional și cinstit n-o mai ia în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dogmele religiilor dacă suntem așa de prudenți ca dumneata. De ce starea de om, chiar de homo sapiens, să fie privilegiul numai al uneia din cele mai mici planete ale uriașei noastre galaxii care nu e nici cea mai mare printre galaxiile existente în număr infinit. Vrei totuși să ne întoarcem la religie? - De ce la ea! Religia își trăiește ultimele clipe agonice și nici un om rațional și cinstit n-o mai ia în serios. Eu admit că în cosmos sunt planete cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lumea tânără bună îl vizitează frecvent și pentru că se poate mânca și noaptea. Pe cerul înstelat și pe străzile din city-ul intens luminat se văd fotoni mici radiind strânși. Și stelele se plimbă unele pe lângă celelalte. Sorii privesc cerul. Spiralate galaxii se întretăiau. Calea Lactee dispare într-un roi de sori. Stele negre înghit sisteme de sori. Feerie de lumină. Luminițe fac paradă, circulă la infinit. Spectacolul e indescriptibil. Lucia privește cerul. Când toate se vor fi evaporat, numai Lucia va rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pană în creștet, o pană țopăind alături de melon, înaintau, urcând pe cărările năpădite de buruieni, urmărindu-i cu privirea și așteptând, stătea un gorf. OPTSPREZECE Planeta gorfică e numită uneori Thera. Ea își urmează traiectoria unduitoare în jurul stelei Nus, în galaxia Yawy Klim din Nirveesu gorfic. Această regiune este componenta majoră a zonei numite câteodată Endimiunse Gorfică. Obsesia gorfică pentru anagrame merge de la simple rearanjări ale formelor cuvintelor până la nivelul superior al Jocului Divin al Ordonării. Jocul depășește cu mult simpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
legau infinitatea de dimensiuni concepute și de cele de neconceput, includeau întotdeauna un element care trimitea o rază direct pe planeta Thera. Protuberanța de pe Trandafirul de Piatră îndeplinea această funcție. Mă aflam acolo, pe Thera, în spatele stelei Nus, la marginea galaxiei Yawy Klim din Nirveesu gorfic. într-o bulă mică de aer, așezat pe o stâncă întinsă și netedă. Eram analizat. Afară un soare galben lucea pe un cer negru și un număr de monoliți de piatră mă înconjurau. — Arată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că eram dezbrăcat până la piele. Mintea îmi fusese scanată. — Unde sunteți? am strigat, iar eul-Grimus dinăuntrul meu mi-a spus că acești monoliți pântecoși, uriași și înconjurați de un abur ușor erau cele mai inteligente forme de viață din toate galaxiile și că a doua formă de gând fusese cea a marelui gânditor Dota însuși. — Elementul non-Grimus pare să dețină un control limitat, a venit o a treia formă de gând. — Bine. îIarăși Dota.) Ascultă, a gândit el către mine, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mie de lumi frumoase, o mie de universuri de explorat. Trandafirul îți permite să înveți, au spus formele și au dezvăluit o sută de științe noi și o sută de forme de artă noi, tot ce era mai bun în galaxiile infinite. Ai o singură viață, spuneau formele-gând. Cu Trandafirul poți să pătrunzi în mii și mii de alți oameni și să devii mii și mii de alți oameni, poți să trăiești o infinitate de vieți și să dobândești înțelepciunea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ocupații. Pasiunea mea pentru literatura bună mi-a prilejuit contactul direct cu diverși autori ruși din străinătate. Pe atunci eram tânăr și interesul meu față de literatură era mult mai viu. Proza și poezia care circulau pe atunci, planete strălucitoare și galaxii palide, se perindau pe la fereastra mansardei mele, noapte după noapte. Erau autori independenți, de diverse vârste, mai talentați sau mai puțin talentați, și mai erau grupări și găști În care se adunau câțiva scriitori tineri și mai puțin tineri, unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fond, ține atâta la ele. Cu ghiotura ne-a umplut de speranță, pentru ca tortura să fie și mai sofisticată. Și ce dacă aici apa e de băut, ce folos că zmeura este atât de gustoasă, cui prodest că miliardele de galaxii ar purta în ele și alte vieți? Atâta vreme cât ești împiedicat (de chiar nebănuitele posibilități ale într-adevăr fericirii, și în același timp de limitele inadmisibile prin care ți se interzice accesul la un bine intuit, dacă nu chiar cu ochii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu grijă capacul cutiei. Acolo, pe un suport bombat din satin albastru pal, se afla pandantivul din schiță. Era spectaculos: ametistul strălucea magnific, ca și cum ar fi fost luminat din interior, iar diamantele care se Împleteau În juru-i luceau ca o galaxie de stele sclipitoare. Era un cadou foarte romantic. Dar... oare era acesta același pandantiv pe care-l văzusem purtat de Sophia? Nu putea fi! Dar În cazul ăsta, de ce nu mi-l dăruise Hunter de Crăciun? „Să-i spun ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
omenire moare de foame, iar noi nu mișcăm un deget ca să îi ajutăm. Eu nu mai suport, domnilor. Vreau să ies din joc. HARRY: Să ieși? Și unde vrei să te duci? Pe Jupiter? Pe Pluto? Pe vreun asteroid din galaxia vecină? Săracul Tom cel Singuratic, asemenea Micului Prinț, eșuat pe o stâncă, în plin spațiu. TOM: Spune-mi tu unde să mă duc, Harry. Primesc orice fel de propunere. NATHAN: Undeva unde să poți să-ți trăiești viața așa cum vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
soare, de timp, de... noapte... Destinul - un arogant ca toți dictatorii. Destinul bate cu pumnul în masă. El nu negociază. Pe omul drept îl așteaptă multe cotituri în viață. Trăim într-o curbură a spațiului și într-un suspin al galaxiei. Există copii care nu au fost mângâiați decât înainte de a se naște. Hazardul este coautorul fiecărei vieți. Capodoperele apar uneori din supărările destinului. Omul sărman se află la confluența tuturor conjuncturilor. Artiștii trăiesc în miezul conflictelor, pentru că nu au un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]