3,294 matches
-
Pentru șoferul aproape decapitat de rama parbrizului nu mai poate face nimic. Printre vâlvătăile puternice, vede trupul căpitanului neamț aplecat peste portiera mașinii. Cu mare greutate îl trage afară, cât mai departe de mașina transformată într-un rug incandescent. Rănitul geme ușor printre buzele întredeschise. Pometele drept este zdrobit și pierde sânge prin nenumărate răni. Nu trebuie să fii expert ca să-ți dai seama că trebuie să ajungă în scurt timp la un spital, altfel nu are nici o șansă. Se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
grav rănit. Cunoaște îndeajuns fanatismul acestor tineri discipoli naziști. Îi desface uniforma cu grijă, mare parte din ea fiind una cu rana. Din trusa de prim ajutor a neamțului, scoate o fașă septică. Acoperă rana cât poate de bine. Muribundul geme slab în continuare: Wasser...wasser 125... E ultimul lucru care trebuie dat unui rănit la burtă, dar oricum e pe moarte. Cu o mână sub ceafă, sprijină capul tânărului în timp ce cu cealaltă îi duce către buze bidonul cu apă. Soarbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în urmă, de-a lungul drumului pe care-l străbătuse. Plutoane stau cu fața la pământ, împrăștiate peste povârnișurile parcă nesfârșite. Cu o sonoritate aproape apocaliptică, nenumărate fulgere taie cerul. Acolo unde se prăbușesc, zăpadă murdară, stânci sparte și crengi retezate răbufnesc, gemând. Un mal uriaș de pământ îngroapă cu totul pe sublocotenentul Novăceanu. O mitralieră bate într-o cadență leneșă, dar precisă și nu dă voie companiilor să înainteze. Gloanțele mătură totul. Un vânător de munte răsare dintr-un morman de cadavre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Și răspopitul funcționar; Vizionarii sânt diplomați Și ceaslovarii mari literați; Toți intriganții alegători, Toți patentarii legiuitori, Toți veneticii mari patrioți, Toți fanfaronii Mircii nepoți, Toți desfrânații mari moraliști Și toți bancherii mari publiciști. Toate veniră cu susu-n jos Și lumea geme de mult folos. Aceste toate nu sânt dovezi De-naintare?... Și-ncă să vezi! Ioan Eliad (sau, după cum se numea mai târziu, Heliade-Rădulescu) a fost într-adevăr un om însemnat, dar poezia aceasta n-a făcut-o el. Ea e
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
întîmpină asemenea memorabila frază: La început tot pământul țării era pământ domnesc. În țările slave lucrul e acelaș, deși poate sub altă formă... c-un cuvânt originea proprietății imobiliare e pretutindeni posesiunea conferită de stat, pentru servicii anumite, mai cu geamă însă rîzboinice. În acelaș spirit se aplica la noi bunăoară până mai ieri alaltăieri, adecă până la introducerea orbească a Codului Napoleon, împărțeala de pământ între membrii unei comunități răzășești care descindea adesea de-a dreptul dintr-o singură familie. Precum
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pentru cauze și interese străine; acum România e menită a intra în cuibul de viespi pregătit în Dobrogea, unde tot după zisa fanariotului se vor vărsa milioanele noastre pentru a face șosele pe apă și poduri pe uscat, căci visteria geme de bani, birnicul nostru nu mai știe ce să-și facă capului de mulțimea bogăției și nu mai avem altă treabă decât de a răspândi civilizația, reprezentată prin vestitul Chițu sau prin Pseudo-Ureche, plagiatorul, și prin alte multe celebrități de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noi - văzând cu ochii apropiindu-se relele - noi să fim politicoși. Și pe când o extremă mizerie se pregătește acestei țări, o mizerie care a început a se manifesta deja, noi să aplaudăm spusele organului fanariot din Strada Doamnei, că visteria geme de bani, că poporul nu mai știe ce să facă de fericire. Pentru a ilustra extrema fericire a poporului și metodul dumnealor de a-l administra, vom reproduce raportul către Domn al ministrului de finanțe, în care se expune prin
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
spunem că șeful diviziei școalelor în Ministeriul Învățăturilor Publice este un funcționar care nu va putea să dovedească mai multe studii decât un țăran sau un lucrător. Acest caz nu-l cităm pentru că ar fi rar - toate ramurile administrației publice gem de asemenea înțelepți - ci numai pentru că e caracteristic, căci în orice caz e foarte ciudat ca școala și învățăturile publice - de la universitate începînd și până la școala rurală - să fie administrate de oameni cari nici la școală au îmblat, nici vro
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lipitori veninoase cari, cu gura lor fără de lege, ofilesc și discompun tot ce ating. [2 februarie 1879] ["ȘEDINȚA DE IERI A SENATULUI... "] Ședința de ieri a Senatului a fost una din cele mai interesante și mai instructive. Galerii și tribune gemeau de public, căci se știa cumcă era la ordinea zilei dezvoltarea a două interpelații una, anunțată de d. Carp, cu privire la un ciudat comunicat al guvernului, publicat în Monitoru care se renunța la dreptul de-a scădea rubla la adevărata ei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
7 era o piedecă absolută, care oprea încetățenirea chiar a evreilor ce au ferma voință de-a deveni români, înțelegem asemenea că o piedecă absolută, care nu permitea nici o concesie, trebuie înlăturată, cu sau fără art. 44, dar nu înțele gem a declara deodată de români sau de asimilabili o masă de oameni care înafară pretextează a fi română, iar înlăuntru continuă a cultiva un dialect barbar, care-n familii nu vorbește românește, care-n creștin și-n român vede un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
profesiilor de credință, a articolelor de fond, a discuțiilor parlamentare, a pledoariilor la tribunale. Vlad Țepeș, Lăpușneauu, Mihnea cel Rău sau Aron Vodă erau asupritori stăpâni, dar stăpânirea lor era tiranică, nu rușinoasă. Acum însă România are rușinea de-a geme sub jugul cârciocarilor, a oamenilor a căror breaslă, meșteșug, meserie este ca să prefacă negrul în alb și albul în negru, de-a arăta că ce-i strâmb e drept și ce-i drept, strâmb; România e prada minciunii disciplinate, și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
atunci când avea mai întîi a cere o esplicațiune pe care și fără acele cuvinte violente ne-am fi grăbit a i-o da. Red. [2 decembrie 1877] [""ROMÎNUL" ESTE ADÎNC ÎNTRISTAT... "] Romînul" este adânc întristat; "Romînul" plânge cu amar; "Romînul" geme și se vaită că înfrățirea nu s-a făcut! În ziua de 26 ianuarie, zice sibila radicală în numărul din 1 fevruarie, toate partidele s-au întrunit la un vot unanim; și în aceeași zi "Timpul", după 24 de ceasuri
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
zise, imbecilul ăla păros nu știu ce mi-a făcut, dar cred că o să mor!" Spusese aceste cuvinte parcă ar fi avut o revelație: astfel, deci, se moare? Se agăță cu amândouă mâinile de marginea de fier a somierei și începu să geamă în timp ce acum și gâtul și pieptul și subsuorile i se umpluseră de transpirație rece. "Victoraș, iartă-mă, mai bine ași fi născut, n-ași fi suferit mai mult... sânt pedepsită..." Gura i se învinețise, sdrobită de mușcătura dinților, iar degetele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sunt conștiente de nimic. La intervale regulate, totuși, o amintire tragică și înspăimântătoare se ridica la suprafața spiritului, precum apa din canale deasupra nivelului străzilor unui oraș. Și, când aceste imagini apăreau pentru a-i deranja repaosul, ea începea să geamă, iar inima se ambala. Ordinatorul însărcinat să vegheze asupră-i aidoma unui înger electronic, înregistra accelerarea activității cardiace și cobora temperatura corporală cu un grad, fără a mări debitul de tranchilizante în sistemul sangin. Gemetele se întrerupeau. Visătorul se calma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
bord urlând: ― Mayday! Mayday! Aici Alpha Kilo doi patru nouă și chem Controlul din Hardley. Repet. Aici Alpha Kil... Newt abia o auzea. Își ținea mâinile lipite de gură pentru a se apăra de atmosfera viciată. Îndărătul ei, filtrele tractorului gemeau încercând în zadar să purifice aerul saturat de praf. Era în fața sasului și nu reușea să-și ia ochii de pe corpul tatălui ei care zăcea pe solul acestei planete. Mama lor izbutise să-l târască înăuntru. Și Newt vedea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ferro, să-i ducă fără incidente pe colegii săi pe suprafața oricărei lumi unde intervenția lor era dorită și apoi să-i aducă înapoi întregi până la nava principală. Și aceasta foarte rapid, dacă împrejurările o impun. Se frecă la ochi, gemu și, clipind, se uită prin sala de hipersomn.. ― Sunt prea bătrân pentru viața asta de câine. Nimeni nu-i luă în seamă comentariul. Era de notorietate publică faptul că Spunkmeyer se înrolase înainte de vârsta necesară. Totuși, nimeni nu glumea pe seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
urcă pe scară și luă loc. Dintr-o privire peste comenzi se convinse că încărcătoarea era un pic diferită de cele pe care le condusese la Portside, pe Pământ. Era desigur un model mai nou. Mișcă niște întrerupătoare și motoarele gemură: un sunet grav ieși din burta mașinii, transformându-se într-un bâzâit regulat. Își vârî mâinile și picioarele în mănușile și încălțările care transmiteau mișcările membrelor ei încărcătoarei. Precum un dinozaur înghețat care se trezea la viață, monstrul de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sergent. Porni să repare circuitele. Apone și ceilalți așteptau, observând degetele agile care se mișcau repede și precis în ciuda vântului și a frigului. ― Prima echipă, ordonă sec sergentul în microfonul individual. Veniți în sasul principal. Un panou indicator pârâi și gemu pe deasupra capetelor lor. Vântul urla și le șfichiuia și nervii ca și corpul, Hudson efectua o matisare și două semnalizatoare porniră să clipească neregulat. Gemând datorită efortului cerut de degajarea nisipului strâns pe șina de ghidaj inferior, ușa cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ordonă sec sergentul în microfonul individual. Veniți în sasul principal. Un panou indicator pârâi și gemu pe deasupra capetelor lor. Vântul urla și le șfichiuia și nervii ca și corpul, Hudson efectua o matisare și două semnalizatoare porniră să clipească neregulat. Gemând datorită efortului cerut de degajarea nisipului strâns pe șina de ghidaj inferior, ușa cea mare lunecă smucindu-se, în ritmul semnalizatoarelor. La jumătatea parcursului se blocă. Dar trecerea era mai mult decât suficientă pentru a putea intra. Apone făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lăcrimeze în timp ce alerga către panoul de comandă al ușii. Neștiind combinația folosită, apăsă la întâmplare un buton, apoi altul. Fără efect. Poate că acum nu se putea deschide decât din interior? Ripley încercă alt cod. Oftă ușurată când auzi motoarele gemând înăuntru și văzu ușa clătinându-se. Femeia se mai uită o dată la VTT. Și urlă când descoperi o umbră, exact în spatele ei. Sări înapoi, se lovi tare de zidul în care era încastrat panoul de comandă și constată că figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în orbita geostaționară, la verticala coloniei. O sirenă mugi, cu toate că nu era nimeni să o audă. În compartimentul de îmbarcare se aprinseră girofarurile, unde nimeni nu putea să le admire jocurile de lumini multicolore: roșii, albastre și verzi. Pistoane hidraulice gemură. Elevatoare mârâiră pe șinele lor, timp în care cea de a doua navetă era împinsă pe dispozitivul de arimare superior. Niște roți se blocară. Scripete și leviere purceseră la coborârea navetei în tubul de lansare. Când aparatul ajunse în poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
adâncul sistemului de aerisire și a tunelurilor de întreținere care străbăteau subsolurile coloniei, descoperise valoarea tăcerii ca mijloc de supraviețuire. Ripley întinse un deget pentru a indica tuburile de stază. Newt le văzu și dădu iar din cap, fără să geamă măcar. Stăteau lipite una de alta ciulind urechile și scrutând tenebrele. Pândeau foșnete, mici forme redutabile care poate că alergau spre ele pe podea. Nu auzeau decât bâzâitul caloriferului. Ripley trase aer în piept, înghiți, se îndreptă de spate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în culoarul principal. Încumetându-se să-și ridice privirea de la sol, se întoarse și strigă: ― Hei!... hei! Izbea cu disperare în geam, dar nu apărea nimeni dincolo de sticla triplă. Să răsuci la loc la auzul unui foșnet. Newt începu să geamă contaminată de spaima adultului. Deznădăjduită, Ripley înaintă în câmpul unui securicam și agită brațele. ― Hicks! Hicks! Nimic. Camera nu se mișca pentru a o cadra și difuzo-lul ei rămase tăcut. Femeia apucă furioasă un scaun metalic și-l izbi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cea a detectoarelor roboților-santinelă. Se răsuci și, cu forțele dezlănțuite de teroare, trânti mobila de perete. Înțepenită, creatura se contorsiona nebunește. Își folosea picioarele și coada pentru a se degaja, timp în care fetița împingea cu toată greutatea ei pupitrul, gemând: ― Ripley! Mobila zvâcnea și se ridica datorită sforțărilor monstrului care-și degaja picioarele unul câte unul. ― Ripley! Dincolo de geamul de observare își făcu apariția o umbră, indistinctă din cauza aburirii. O mână deschise o lucarnă și se ivi figura lui Hicks
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
jet de bale vâscoase împroșcă podeaua. "Calm, calm, nu te pierde cu firea", își zise Ripley. Verifică arma. Siguranța. Era deblocată. Încărcătorul? Constată dintr-o privire că era plin. Newt se agăța cu disperare de piciorul ei și începuse să geamă. Mâinile femeii tremurau așa de tare că era să scape arma. Creatura era foarte aproape și ea își aminti că trebuia să armeze manual pentru primul cartuș. Așa făcu și apăsă pe trăgaci. Glontele vibrant atinse creatura în față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]