56,083 matches
-
pe care l-a urmat îndeaproape în principiile lui, consacrîndu-i mai multe cărți, și înainte cu o generație de G. Călinescu, unul dintre cei trei mari critici de care se leagă literatura română din epoca modernă. Maiorescu a fost ctitorul genului, protagonistul celei dintîi bătălii canonice prin care spiritul critic s-a impus și a deschis calea autonomiei esteticului. Lovinescu a fundamentat modernismul, despărțind definitiv apele, fiind liderul de opinie necontestat al primei vîrste europene a literaturii noastre. în sfîrșit, G.
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
criteriului autonomiei esteticului, fără de care literatura română ar fi rămas un simplu factor cultural și nu și-ar fi dobîndit prestigiul valorii; a fi călinescian înseamnă a ține mai departe pariul cu arta criticii, cu, adică, prestigiul ei artistic, ca gen literar major; a fi lovinescian înseamnă pentru mulți dintre noi a gîndi liber și modern, a fi european, raționalist și umanist. E o lecție triplă de conduită care nu poate fi uitată fără riscuri mortale de care, dintre toți înaintașii
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
iar investițiile (esențiale pentru vitalitatea producției) au crescut în 2000 cu 16% față de anul precedent. Dar, dincolo de cifre, ceea ce trebuie salutat este diversitatea ofertei, remarcată și de spectatorii noștri prin programul Sărbătorii Filmului Francez din această toamnă: de la filmul de gen ("Harry, un prieten devotat"/"Harry, un ami qui vous veut du bien"/, "Cea mai bună speranță feminină"/ "Meilleur espoir feminin"/) la filmul de autor ("Sub nisip"/ "Sous le sable"/, "Mulțumesc pentru ciocolată"/ "Merci pour le chocolat"/), de la filmul de actualitate
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
istorică ("Saint Cyr"). Nu poate trece neobservată nici o anume schimbare de aspect și de tonus a filmului francez - reputat a fi, mai ales, un cinema de autor (intimist și psihologic, adeseori mult prea literar), el cunoaște la ora actuală explozia genurilor spectaculare și de mare succes la public: filme de suspense ("Mulțumesc pentru ciocolată"), filme negre ("Harry, un prieten devotat"), filme horror ("Râuri de purpură"), filme fantastice ("Frăția lupilor", ce se va difuza în curând pe marile noastre ecrane), filme de
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
nu în ultimul rând, afirmarea în forță a unei întregi pleiade de cineaste tinere, fiecare dintre ele cu un stil și un univers foarte personal (Tonie Marshall, Solveig Anspach, Agnes Jaoui etc.). Un cinema vital, care practică fără complexe toate genurile, inclusiv (sau mai ales) cele populare, fără a-și trăda, însă, angajamentul și atașamentul față de un cinema de autor, creator și creativ, totodată - un cinema care, pentru mine, la Sărbătoarea Filmului Francez, s-a numit: *"O chestiune de gust" - de
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
picturii și al vizualității, în general. Creația artistică nu este pentru el doar un demers unilateral, o relație stabilă cu o lume fixată ferm în cadrele ei fizice și simbolice, ci o continuă stare de investigație, itinerariul unei interminabile procesualități. Genurile consacrate ale artelor plastice își dezvăluie mereu precaritatea în fața unei asemenea atitudini și sînt mereu pregătite să-și redefinescă sensul și identitatea. Pe nesimțite, grafica irumpe în pictură, tușa senzuală se resoarbe în grația linearității, bidimensionalul capătă volum și-și
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
N. Manolescu, în epocă, îl considera - spre surprinderea mea - unul din cei mai interesanți eroi literari din ultima vreme. Spun surprinderea mea, deoarece recenzia nu era prea grozavă. Nu știu ce-l făcuse pe reputatul critic să mărească brusc miza: ceva în genul unui arbitru făcând o greșeală și care apoi fluieră în compensație... "Scurta" lui Manolescu în proză a fost totdeauna un inteligent și tenace partipri politic. Mi-e greu să explic. Primul care va înțelege va fi însuși criticul, fluierând în
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
și era electronică, la globalizare, barbarii mileniului trei și Războaiele Punk. Poezia, cu jocul semnificațiilor și al imaginilor, "a rămas la ușă". Mariana Bojan - Arta înfocării, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2001, 130 p., f.p. Ca orice dicționar de acest gen, și acesta se vrea o plasă, care să prindă și să fixeze, principalele vocabule, utilizate "cu valori semantice poetice", ale limbii poetice românești de la Dosoftei la Ștefan Aug. Doinaș. "Ne mărturisim speranța, afirmă autorul, că Dicționarul limbii poetice românești nu
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
Luminița Marcu " Nu fac o proză de reconstituire istorică sau etnografică. Eu sunt acum mai mult un hagiograf decât un istoric. ș...ț Nu fac evocare, ci revelare. Adică acest gen de proză mi-ar plăcea, genul revelatoriu. ș...ț Specialitatea scriitorului, obiectul său, este tragedia și taina." Așa spune naratorul lui Vasile Andru într-una din prozele volumului Cel mai îndepărtat paradis. Și avem temeiuri să credem că această declarație
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
Luminița Marcu " Nu fac o proză de reconstituire istorică sau etnografică. Eu sunt acum mai mult un hagiograf decât un istoric. ș...ț Nu fac evocare, ci revelare. Adică acest gen de proză mi-ar plăcea, genul revelatoriu. ș...ț Specialitatea scriitorului, obiectul său, este tragedia și taina." Așa spune naratorul lui Vasile Andru într-una din prozele volumului Cel mai îndepărtat paradis. Și avem temeiuri să credem că această declarație rămîne valabilă pentru tot ce scrie
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
Interesant e cum sînt inserate aceste interpretări în narațiunea de bază, alături de considerații auctoriale, balade și descîntece. Montajul e simplu, simplist chiar, cu toate lipiturile la vedere. Nimic din trecerile insesizabile de la Mircea Eliade, nici o preocupare pentru tehnicile literaturii de gen. Vasile Andru își prezintă povestea sec, într-un stil copilăresc, brutal în directețea lui. La fel și interpretările. Vocea bătrînului a fost prorocire sau jelire, se întreabă naratorul, făcînd speculații despre influența psihică theta sau despre descîntecul care atinge diencefalul
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
enervant" etc. etc. De fapt, toate aceste remarci nu făceau decât să reproducă în mic virulentele polemici iscate la Cannes 1998 de prezentarea filmului fraților Luc și Jean-Pierre Darddenne, toate centrate pe ideea de valoare în cinema și, mai ales, genul de cinema - cinema de autor sau cinema comercial?! Cu această ocazie, David Cronenberg - președintele juriului ce a acordat filmului Rosetta trofeul suprem: Palme d'Or, și Premiul de interpretare feminină debutantei Emilie Duquenne - arăta că aceste dispute l-au făcut
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
sa cu ontoteologia (mai exact, comentează viziunea acestuia asupra romanului, privit ca vehiculul, prin excelență, al revoltei împotriva dominației culturale a preoților asceți). În fine, Dickens este ales ca exemplu paradigmatic pentru a ilustra sugestia lui Kundera că romanul e genul caracteristic democrației. Așadar, nu uitați, literatura este unul din modurile cele mai la îndemînă de a umple singurătatea noastră zilnică. Richard Rorty - Obiectivitate, relativism și adevăr (Eseuri filozofice I) , traducere de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000, 390 pag., f.p.
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
Titlul cărții, Cronica unei mari dezamăgiri, se referă tocmai la acest trist deznodământ. Laboriosul montaj de texte îl aduce în prim-plan pe George Pruteanu ca polemist. El duelează simultan cu mai mulți adversari, având o remarcabilă atenție distributivă (în genul lui Adrian Păunescu) și dovedindu-se rapid în reacții. În plus, știe să folosească prompt orice intervenție în favoarea sa, citând-o în mod repetat și creând impresia că o întreagă armată de susținători îl urmează. Până la urmă, chiar așa se
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
peste 350 de filme) Ennio Morricone: iată cum arată o superproducție europeană ce vrea să concureze (prin grandoarea reconstituirii unei epoci) superproducțiile hollywoodiene, dar, mai ales, vrea să dea lecții de rafinament, bun gust, cultură și probitate profesională într-un gen cinematografic care, prea adeseori, este invadat de excese, diletantism și kitsch. Chiar dacă la nivelul construcției dramaturgice filmul "Vatel" este destul de convențional -, plictisitor uneori, tezist alteori, cu frecvente căderi de ritm și tonus - el devine captivant, tocmai prin această "știință" a
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
profesori care te-au îndrumat în direcția dorită? Fiind, structural, un nărăvaș, reperele, modelele mele s-au conturat mai tîrziu, atunci cînd am conștientizat că fără ele nu se poate face nimic. Mi-aș fi dorit, desigur, o ucenicie de genul celei practicate în atelierele Renașterii, pe lîngă marele meșter, dar n-a fost să fie. Am rămas toată viața - o spun fără emfază nătîngă - un autodidact, dar unul înverșunat și sistematic. Studii libere de pictură, cum sună în dicționare. Ai
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
imaginație, sunt studiate de Adrian Cioroianu cu atenție. Prin exploatarea inteligentă - și inspirată - a acestui neconvențional material documentar se ajunge la revelații. Așa se întâmplă, de exemplu, în articolul despre banala "eugenie", articol care poate fi considerat o capodoperă a genului: "Poet de-aș fi, i-aș scrie o odă. Ca mulți dintre noi, eugenia s-a născut și și-a trăit tinerețea în socialism; fidelă ca o măicuță îndrăgostită de Hristos, eugenia a servit sistemul cu o devoțiune pe care
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
aici întreită și mai puțin drastică decît prototipul, transformînd doar ipotetic pe unul dintre bărbați, nu într-un porc, ci într-o broască. Există și un minus comun, în aceste jocuri de planuri: preeminența spectaculosului, a efectelor și subtilităților de gen, nu este egalată ca altădată de nonconformismul iconoclast. Prevalează complezențele cu gustul comun și convenabil, în ambele partituri. E unul dintre răspunsurile la întrebarea: de ce privilegiul oferit de cele două filme - a nu lipsi din agenda nici unui cinefil - nu e
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
poeme de tinerețe (Castelul, Niponul, Vasul) și, mai cu seamă, în Rondelurile de porțelan. Reabilitarea formei fixe a sonetului (nu mai puțin de 118 în culegerea herediană) îl va fi ambiționat pe Macedonski care creează, de asemeni, cîteva bijuterii ale genului". Putem vedea lucrurile și mai în profunzime. Datorită parnasienilor, inclusiv a predecesorului lor, Theophile Gautier, se produce în scrisul poetului o disciplinare a materiei romantice informe prin cultul formei, al cizelării și migalei pline de rîvnă. Idealul macedonskian e mărturisit
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
cărțile abia după '90. Așa ia naștere un fel de viață dublă a scriitorului: pe de o parte este recuperat cu experimentele sale literare scrise cu zece ani înainte; pe de altă parte, intră în publicistica buzoiană postrevoluționară, producînd un gen aparte de texte. Pînă și un "supertextuant" și experimentator ca Gheorghe Ene a fost copleșit de o febră extraestetică. Cu binecunoscutele sale arme (jocul de cuvinte, mai ales) autorul s-a "placat" cu ironie pe real, pe cotidian. În prefață
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
Cît de benefică a fost această ieșire în lume? După lectura culegerii de articole Aromanul trandafirului, verdictul nu este ușor de dat. Ca și în cazul lui Gheorghe Iova, este foarte greu de înțeles constanța stilului indiferent de context. Acest gen de experimentaliști (cu o soartă crudă înainte de '90) sînt urmăriți de un blestem: deși condiția experimentului este prin excelență mobilitatea, capacitatea de a modifica discursul în fel și chip, autorii în cauză au rămas fideli unui anumit tip de experiment
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
care vor să fie informați în legătură cu calitatea unor cărți polițiste, a unor S.F.-uri etc. Și aici există serioase ierarhii, există cărți bune sau cărți proaste despre care lectorii amatori nu au de unde afla judecăți credibile. Cărți extraordinare de acest gen a scris și scrie Rodica Ojog-Brașoveanu. În aprecierea valorii volumelor sale criteriul estetic trebuie să piardă locul întîi - și nu pentru că textele sale nu ar suporta astfel de perspective, ci pentru că altele sînt prioritățile. În primul rînd trebuie să înțelegem
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
și numai dacă un film de televiziune are un succes răsunător - un producător se încumetă să investească bani și pentru o translare a filmului de televiziune în sălile de cinema. Război în bucătărie n-a fost un succes de acest gen; nici un producător cu o minimă luciditate nu și-ar putea imagina că un "spectator normal", după ce a văzut o dată filmul la televizor, s-ar mai duce să-l revadă în sală, transpus de pe 16 pe 35 mm! De ce acest ocol
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
dintre cele două percepții e mai aproape de adevăr. Aflăm, din același volum, că, inițial, filmul "era să-l facă" Stere Gulea. În viziunea lui Stere Gulea "învingea patima cărnii sau a simțurilor (...). Ar fi trebuit să iasă un film în genul Poștașul sună întotdeauna de două ori sau Imperiul simțurilor"... A ieșit un film "în genul" Războiului în bucătărie: un film de dragoste ratat, bruiat - insistent - de o melodie politic corectă.
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
era să-l facă" Stere Gulea. În viziunea lui Stere Gulea "învingea patima cărnii sau a simțurilor (...). Ar fi trebuit să iasă un film în genul Poștașul sună întotdeauna de două ori sau Imperiul simțurilor"... A ieșit un film "în genul" Războiului în bucătărie: un film de dragoste ratat, bruiat - insistent - de o melodie politic corectă.
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]