6,593 matches
-
iar statuile grecești spun numai ceea ce sîntem În stare să spunem singuri. Fără o sete proprie de zbor, În zadar am scruta cerul. În locul aripilor, Icar ar avea două răni. Însă pe nisipul Înfiorat de vîntul toamnei urmele lăsate de gheara sfinxului se abat uneori spre un ținut de nicăieri, fără noapte și fără greșeli, scăldat Într-o lumină primejdioasă, unde nu mai are sens să pui mii de Întrebări mîinii care se Întinde spre bucuriile vieții, e de ajuns să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
atrăgea ca un magnet, iar căsătoria, vroia să-i fie lungă și frumoasă. Trebuia să reflecteze și să hotărască singură totul. Considera căsătoria ca pe o afacere. Odată încheiate și semnate actele, avea să schimbe definitiv totul. Simți cum o gheară de oțel incandescent îi trece pe șira spinării inundând-o cu o căldură ce-i afecta pe cei șapte centri energetici. Sufletul îi ardea ca un rug așteptând salvare de undeva. Era ca un pom care aștepta binecuvântarea Celui de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Celălalt copil mai mare era căsătorit, avea familia lui, o avea pe Victoria, fetița de câțiva anișori și se străduia să trăiască după regulile lui. Alin era un adolescent, un tânăr ce promitea multe și era destul de înțelept. Urmărită de ghearele ascuțite ale deznădejdii, Carlina își propuse să găsească prin cotloanele sufletului sâmburele puterii de a merge mai departe, crezând totodată că Dumnezeu era mult mai aproape decât își putea imagina. Cerul era în acel moment pe alocuri înnourat, iar norii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
infinit. Ochii i se umeziseră. Putea să renunțe chiar în clipa aceea, dar dorința ei era mai mare. Vroia să salveze un om care căzuse mai jos decât ea. Știa exact ce dorea să facă. Dorea să-l salveze din ghearele alcoolului, a lașității lui. Era un suflet destul de cald și bun și merita cu prisosință această încercare. Dar avea ea mai multă putere decât el? Mulți ar fi spus: „Dă-l dracului de alcoolist!” Acești oameni trebuie studiați pentru a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
viciu umilitor, pentru a trece un prag greu, nu ai nevoie de bani, de dragoste sau alte mărunțișuri. Ai nevoie doar de forța și voința ta. Ai nevoie să renaști. Carlina vroia să fie picătura care încearcă săl salveze din ghearele lașității. Îl duse la cel mai bun doctor dermatolog. În scurt timp piciorul se reabilitase așa cum sperase ea, dar din cauza regimului alimentar pe care Leon nu-l respectase și din cauza alcoolului parșiv, în mai puțin de un an boala recidivase
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
puternică decât mânia o făcuse să înghită în sec, conducând-o către o stare mai calmă. Brațele lui puternice vroiau să o cuprindă pe Carlina cu intenția de a trage-o mai aproape de el. Mâinile lui i se părură niște gheare reci, iar fața lui deformată de medicamente era plină de dezgust. - Te rog să nu mă atingi. Să nu pui nici în glumă mâna pe mine. Ești ca un hoit. Pleacă de lângă mine și cât mai departe! Lacrimile acestui bărbat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
căzuse ca într-un fel de transă, într-o deprimare ucigătoare în care și trupul și sufletul erau concentrate numai la sfârșitul lui. Erorile vieții intrau în acțiune rapid ca un vârtej în mintea lui, devenind o pradă prinsă în ghearele deznădejdii. Ochii îi erau mult mai triști și mult mai tulburi ca de obicei. Într-o zi Carlina îi reproșă: - Leon, e un egoism din partea ta ceea ce faci! Nu ești deloc cooperant! - Știu, știu! Am primit atât de multe din partea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în situația de a cădea victime unei iluzii semantice. Dacă am înțeles bine, ai spus că nu incitarea la dezbateri face din 4, 3, 2 un film de excepție, ci talentul lui Cristian Mungiu de a ne ține captivi în ghearele propriilor spaime. Că teza e fatală pentru artă s-a văzut chiar în reacțiile ostile față de succesul internațional al filmului. Multe voci au susținut și susțin în continuare că premiile se datorează sensibilizării juriilor prin subiectul abordat, și nicidecum meritelor
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la o adică, eu aleg, nu aștept să fiu ales... Ha-ha! exclamă doamna Petrache. Săracii de voi! Cînd credeți mai bine că ați vînat, vă dați seama că de fapt voi ați fost vînați și vă vine să vă puneți gheara în gît, ca pițigoiul... Așa face domnul Petrache? o întreb. Întreabă-l tu, că eu nu risc, vine răspunsul însoțit de-un oftat. Chiar nu vrei o cafea? mă întreabă Lidia. Nu, sigur nu. Să nu mă uitați cu coeficienții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
poate, numai mă dorește. Poate... De ce nu?!... Dacă doamna Teona mă iubește, n-ar fi păcat să dau cu piciorul în dragoste?!... Dar dacă, ceea ce-i mai de crezut, ea vrea să se amuze, de ce să mă las prins în gheara ei de felină?!... Soluția cea mai bună pentru această dilemă ar fi să mă ridic și să ies, la fel de politicos cum am intrat. Poate că timpul "timpul rezolvă totul" îmi va arăta adevărul. Ori poate că nu voi afla niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acum, cînd am auzit întrebarea, să-mi amintesc cuvintele inginerei Petrache, de la Serviciul dezvoltare: "Săracii de voi! Cînd credeți mai bine că ați vînat, vă dați seama că de fapt voi ați fost vînați și vă vine să vă puneți gheara în gît, ca pițigoiul..." Cuvîntul "vînat" nu mă sperie, pentru că în dragoste nu există vînat și vînători; există doi care se iubesc. Dar de iubire e vorba acum?!... De ce doamna Teona, pe care, cu vreun an-doi în urmă, am încercat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din America tot mă șochează. Cât înseamnă asta în viața reală? 42. Ei, așa mai merge. — Becky! Ridic privirea și o văd pe Robyn, care pare ușor fâstâcită. Bună! Văd c-ai reușit s-ajungi. — Robyn. Mi se înfige o gheară în stomac. Fii atentă. Trebuie neapărat să vorbesc ceva cu tine. Am încercat să o sun pe Elinor, dar era... Oricum. Trebuie neapărat să... îți spun ceva. Sigur, spune Robyn ușor aeriană. Antoine și cu mine venim imediat la tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
înlocuirea tuturor persoanelor masonice iudaizate din guvern. Cerem guvern legionar”604. A fost mobilizată muncitorimea sub conducerea lui Dumitru Groza, care a publicat un Apel, în care cereau „pedepsirea tuturor slugilor masonice care încearcă să predea țara din nou în gheara jidoviților; vrem guvern legionar, vrem o Românie legionară”605. Corpurile legionarilor au primit ordinul să se adune pentru manifestații de stradă. Scandau „vrem guvern legionar”, „moarte masonilor și jidanilor”. La 21 ianuarie 1941 accentul este pus pe acțiuni cu caracter
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
milioane de lei proveniți exclusiv din fondurile aproape fără număr puse la dispoziția evreilor români de către coreligionarii lor de peste Oceanul Atlantic prin societatea de caritate numită „Joint” care nu Înseamnă altceva decât „solidar” sau „comun”. Faptul că bolșevicii din CDE puseseră gheara definitiv pe vechea și tradiționala Comunitate evreiască din Huși, este atestat Încă o dată de următorul text: „Munca În Comunitatea evreilor a fost luată efectiv În mâinile noastre, cât și instituțiile ce depind de dânsa ca: dispensar, azil de bătrâni
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Moș Crăciun. Armadillo-ul este un fel de bursuc gri lung de aproape jumătate de metru, din care coada are cam 20 de centimetri, acoperit parcă cu zale din cap până în picioare și cu niște ochișori mici, negri și speriați. Are gheare lungi, aproape cât niște degete, ascuțite, care îl fac foarte talentat la săpat și care, explică Pere, înseamnă că un armadillo nu poate fi ținut niciodată în captivitate deoarece își poate săpa un tunel de evadare doar în câteva minute
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a-l convinge să nu fugă. Încărcăm un morman de crengi (pereții căsuței mele), ne urcăm cu toții, plus armadillo, în camionetă și pornim către casă, noi în spate, încercând să mângâiem animăluțul speriat de moarte, chircit într-un colț cu ghearele înfipte în podeaua (de metal!) a camionetei. Odată ajunși, începem cu toții să construim un țărculeț pe fundul căruia bătucim bine crengi și frunze ca să-l transformăm într un obstacol de netrecut. Depunem armadillo-ul în țărculeț și, după maximum zece minute
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să supun atenției dumneavoastră o problemă de psihologie : dacă ați fi o liceană virgină, de familie bună, cu pasiunea muzicii clasice, și ați descoperi că Petre, băiatul ăla drăguț din banca a treia, s-a transformat peste noapte în Nicu Gheară, chiar ar continua să vă facă plăcere să vă pierdeți nopțile cu el și cu briantina lui de neam prost ? Cu mult înainte de viol, briantina aia ar fi fost de-ajuns ca să îndepărteze orice fată cu gust. și acum, o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-se sufocat de religiozitatea înverșunată de la Brideshead, s-a refugiat în îmbrățișarea unei amante, a unei clime mai blînde și a unui catolicism mai relaxat. Povestea e despre cum îi pierde Charles pe acești oameni dragi, unul cîte unul, în ghearele religiei lor, și despre cum ajunge el însuși să se plece în fața glamour-ului ei. Ca și coreligionarul său Greene, Waugh e un foarte abil glamorizator al catolicismului. Dacă reușește în ceea ce-și propune aici și anume să releve desenul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
insinuează în lumea domestică a burghezului tabietard ține de regimul figurat al limbajului, de plastica deformatoare a unei reto- rici de uz gazetăresc. „Reacțiunea” este monstrul ieșit din obscuritate, care asemeni unui animal de pradă „stă la pândă ascuțindu-și ghearele”. Registrul monstruosului se află aici într-o relație simbiotică cu grotescul figurilor terifiante pe care le sculptează retorica jurnalistului. „Nu e revuluție, domnule, e reacțiune ; ascultă : ăcitește tremu‑ rând :Ă «Reacțiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
relație simbiotică cu grotescul figurilor terifiante pe care le sculptează retorica jurnalistului. „Nu e revuluție, domnule, e reacțiune ; ascultă : ăcitește tremu‑ rând :Ă «Reacțiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pândă ascuțindu-și ghearele și aștep- tând momentul oportun pentru poftele ei antinaționale... Națiune, fii deșteaptă !»” Însă violența se dovedește a fi una rituală, o ritualitate a sărbătorii care include excesul și suspendarea ătemporarăă a autorității, cu transgresarea calificată a interdictelor. Ipistatul Nae Ipingescu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
regret) acest lucru, f)r) s) Învinov)teasc) Ins) pe cineva. Mergând dincolo de afirmația lui, Îmi asum responsabilitatea. Este Ins) greu de rostit cuvinte rezonabile la adresa supraviețuitorilor Holocaustului. Lor poate li s-a p)rut c) au sc)pat din ghearele unui duh mai misterios și mai turbat decât ne putem imagina noi, ceilalți, o furie departe de ceea ce Își imagineaz) specialiștii În comentarii istorice sau de „cauzele” de care se ocup) În mod normal studenții la Psihologie și societatea - o
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
compania clovnilor cu masca topeng, care nouă ne aminteau de commedia italiană. În arșița zilei, dansatorii aduceau la viață pe foarte popularul Barong, spiritul bun care e În luptă continuă cu Rangda, monstrul care reprezintă moartea, cu o mască enormă, gheare și ochi ieșiți din orbite. Noaptea, În jurul cercurilor de făclii, zeci de dansatori, Îmbăiați În ulei și goi până la brâu, reproduceau ritmic Într-o incantație hipnotică celebrul dans ketjak al maimuțelor. Ni s-a spus că era un dans de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
elan. În vestibulul cu gratii de fier al casei noastre de la țară erau expuși doi urși extrem de mari, Împușcați de el, stând În picioare cu labele din față ridicate amenințător. În fiecare vară Îmi măsuram Înălțimea, Încercând să ajung la ghearele lor fascinante - Întâi am ajuns la laba de jos, apoi la cea de sus. Am fost dezamăgit să constat cât de tari erau burțile lor, când Îngropam degetele (obișnuite să palpeze câinii vii sau animale de pluș) În blana lor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mine. O vânătaie de pe antebrațul ei delicat, acoperit cu puf, năștea tot felul de bănuieli Îngrozitoare. „M-a ciupit la fel de tare ca mama“ a spus ea referindu-se la un crab. Am ticluit diverse planuri ca s-o salvez din ghearele părinților ei, care erau „des bourgeois de Paris“, după cum am auzit pe cineva spunându-i mamei, ridicând ușor din umeri. Am interpretat În felul meu acel dispreț, știind că oamenii aceia veniseră tocmai de la Paris În limuzina lor albastru cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
juvenile, lipsite de orice merit și n-ar fi trebuit să fie niciodată puse În vânzare. Cartea (mai există din păcate un exemplar din ea În „fondul secret“ al Bibliotecii Lenin din Moscova) a meritat să ajungă o pradă În ghearele celor câțiva cronicari care au consemnat-o În niște periodice obscure. Profesorul meu de literatură din școală, Vladimir Hippius, un poet de prima mână, dar cam esoteric, pentru care aveam o mare admirație (o depășea după părerea mea, ca talent
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]