5,266 matches
-
sfinția ta. Așa o ispită merită să fie luată în seamă. Spune-mi dacă bănuiești despre ce ctitor și mănăstire ar putea fi vorba? Dacă voi spune că este vorba de Petru Șchiopu voievod, ctitorul mănăstirilor Galata, am ghicit? Ai ghicit, dar nu putem vorbi de cele două mănăstiri Galata la prezent, ci numai despre una din ele și anume despre Galata din Deal. E drept că el este ctitorul celor două mănăstiri cu numele de Galata. S-o luăm pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-ți dea ție idei... Dacă și sfinția ta se gândește la același lucru ca și mine, atunci gând la gând cu bucurie... Pe când rosteam aceste cuvinte, mă întrebam: „De unde știe el la ce m-am gândit eu? Numai că îmi ghicește gândurile. Și asta nu se întâmplă pentru prima oară...” Călugărul a tușit și mi-a zâmbit ghiduș... Apoi din întâmplare mă gândeam la același lucru ca și tine... Adică la... la Trei Ierarhi, ctitoria lui Vasile Lupu voievod. Ridicată între
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
care a existat în târgul Iașilor. Spune-mi care ar fi aceea? Sunt tare curios spre care mănăstire te-a dus gândul. Întâi aș spune că acea mănăstire a fost la începuturi biserică de mir... Să știi că am cam ghicit la ce te gândești. Nu cumva o fi biserica la care, cu prilejul unei restaurări, s-a găsit o piatră pe care erau înscrise date privitoare la ctitor și anul săvârșirii bisericii? O inscripție greu descifrată de episcopul Melchisedec? N-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
teribil de amuzată. Vorbești serios? — Da, mi-a răspuns Mike privindu-mă ciudat. Oricât am încercat, n-am reușit să descifrez privirea aia. —Și CA? —Cartoforii Anonimi. —Și BA1? Nu mă puteam abține să nu râd. Nu, lasă-mă să ghicesc - Bătătorii Anonimi - pentru cei care nu se pot opri din bătutul la mașina de scris! —Bulimicii Anonimi, a răspuns Mike deloc amuzat. Fața lui urâtă arăta ca un bloc de granit. —Am înțeles. Am încercat să mă opresc din chicotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în grabă. Asta am vrut să spun: că nu vreau să ajung aici! Eram devastată. Complet devastată. Nici măcar Luke nu mă făcuse să sufăr în halul ăla. Am încercat să-mi compun o mască degajată, ca Anna să nu-mi ghicească suferința. Dar eram terminată. —îmi pare rău, mi-a spus ea nenorocită. Nu vreau să te fac să suferi, dar când am auzit că ai fost la un pas de moarte, m-am speriat îngrozitor... —E în regulă, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
avea să devină o prietenie profundă. — O să-mi mulțumești fiindcă te-am târât afară din casă în seara asta, mi-a șoptit Bea, înșfăcându-mi cotul cu putere ca să-mi atragă toată atenția. Încheieturile degetelor i se albiseră. — N-o să ghicești cine e aici. Ghicește! Am privit împrejur, dar n-am văzut pe nimeni care să merite gradul acela de încântare al lui Bea. — Pabst Blue Ribbon, a pronunțat rar și solemn Bea. Ochii mi s-au lărgit la fel de tare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
prietenie profundă. — O să-mi mulțumești fiindcă te-am târât afară din casă în seara asta, mi-a șoptit Bea, înșfăcându-mi cotul cu putere ca să-mi atragă toată atenția. Încheieturile degetelor i se albiseră. — N-o să ghicești cine e aici. Ghicește! Am privit împrejur, dar n-am văzut pe nimeni care să merite gradul acela de încântare al lui Bea. — Pabst Blue Ribbon, a pronunțat rar și solemn Bea. Ochii mi s-au lărgit la fel de tare ca și ai ei. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
manuscrisele trimise și, în general, ca să se poată realiza o verificare a activității tuturor secțiunilor angrenajului publicistic. Întotdeauna îmi plăcuseră ședințele noastre săptămânale. În principal, datorită umorului ireverențios al lui Gordon. Judecând după scurtul tur de prezentare al lui Dawn, ghicisem deja că ședințele editoriale de la Grant Books aveau să fie diferite. În primul rând, noii mei colegi nu mi s-au părut ca formând un grup mult prea sociabil - sau poate că doar se apropiau mai încet de noii veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
prezența ei. Într-un final, Dawn și-a regăsit calmul. — Bună, Vivian! a spus ea cu voce tare. Avem multe de discutat în după-amiaza asta. Dac-ai fi urmărit scena fără sonor, după care ți s-ar fi cerut să ghicești ce spusese Dawn, judecând după reacția facială a lui Vivian, ai fi presupus că îi aruncase în față o insultă gravă. Vivian nu i-a răspuns nimic lui Dawn, însă fața i s-a schimonosit de parc-ar fi miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai târziu. Nu am un răspuns format dintr-un singur cuvânt. — Hei, Claire, am uitat să-ți transmit o mică bârfă de săptămâna trecută, a zis Harry, intrând în sufragerie cu două pahare de vin pentru noi. N-ai să ghicești pe cine am văzut giugiulindu-se într-un restăurănțel discret de lângă serviciul meu. — Giugiulindu-se? Iar ai citit Page Six, așa-i? — Ghicește! a râs Harry. — OK. Dă-mi un indiciu - celebritate, politician sau cineva din trecutul nostru? — Politician și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trecută, a zis Harry, intrând în sufragerie cu două pahare de vin pentru noi. N-ai să ghicești pe cine am văzut giugiulindu-se într-un restăurănțel discret de lângă serviciul meu. — Giugiulindu-se? Iar ai citit Page Six, așa-i? — Ghicește! a râs Harry. — OK. Dă-mi un indiciu - celebritate, politician sau cineva din trecutul nostru? — Politician și... nu știu, și un soi de celebritate. Mă rog, măcar am recunoscut-o. Se țineau de mână și se uitau unul în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
inspectorul Flint. Ce fel de carte? O carte de versuri sau un roman polițist? — Un roman polițist, zise Wilt, recunoscător pentru sugestia făcută. — Așa, mormăi inspectorul. Așadar, aveai de gând să scrii un thriller. Ei bine, acum lasă-mă să ghicesc eu schema poveștii. Avem un profesor care predă la Colegiul Tehnic și profesorul ăsta are o nevastă pe care o urăște, așa că se hotărăște să o omoare... — Continuați, îl încurajă Wilt. Până acum vă descurcați foarte bine. — Așa mă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fără să i se opună mai serios, zise el gânditor. — Mie mi se pare incredibil, întări domnul Morris. Mai mult, sugerează un grad de vitejie nebunească pe care comportamentul lui Henry în cadrul catedrei nu m-ar fi făcut să-l ghicesc vreodată. Singurul lucru pe care-l pot lua în considerare este acela că în momentul faptei era într-o stare de nebunie. Sergentul Yates se agăță de idee. — Prin urmare, în opinia dumneavoastră, socotiți că nu era întreg la minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aburite. Ochi albaștri, rotunzi, mari, în care nu se citea nimic. Costum cu batistă albă la rever,cravată, gâtul lung, ridat, ochii holbați. Scaunele vibrează ușor, neliniștea trece, subțire, prin pasageri. Se întorc cu toții spre domnul elegant și occidental, să ghicească, pe importanta sa figură, primejdia. Turistul e calm, nici o grijă. Avionul se leagănă lin, domnul se apleacă spre stânga, spre mica fereastră. Scaunele vibrează din nou, scurt curent de alarmă prin pântecul de știucă metalică al avionului. Pasagerii privesc iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cod. Vizitatorul se foi pe scaun, jenat. Funcționarul din fața sa nu i se mai părea atât de obosit. Nici atât de nepotrivit în rol, de vreme ce rolul îi păru, dintr-odată, neclar, ca și privirea aceea bănuitoare, atentă la mimica lecturii, să ghicească dacă străinul merita sau nu încrederea sectei. Numărul a sporit, murmură, stins, ca pentru sine.. Intrusul coborî privirea spre Statut.. — Raportăm o creștere cu peste 30%, în ultimul cincinal. Prevederile pentru deceniul următor arată că vom realiza o creștere... Voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
urmărea cu mare atenție fața impasibilă a profesorului, tabloul de bord cu cheile camerelor de păcătuire spre care acesta se întorcea, din când în când, ca și cum n-ar fi văzut spectaculosul obiect de pe masă. Tare ar mai fi vrut să ghicească dacă pezevenghiul pierdut în reverie meditează, de fapt, la mesajul din importantul plic decorat cu atâtea mărci și ștampile sau nici nu are habar de ceea ce, imprudent, a lăsat la vedere, în calea oricui. Reverie, strategie, somnolență, cine sa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Doar o deducție. Poate una tâmpită, dar, dacă nu sunteți pictoriță sau sculptoriță sau vreun alt fel de artist plastic, înseamnă că e prima oară când m-am înșelat în privința cuiva. Asta e specialitatea mea. Mă uit la oameni și ghicesc ce sunt. A zâmbit din nou, apoi a izbucnit în râs. Cine e caraghiosul ăsta, trebuie să se fi întrebat, și ce i-a venit să-mi vorbească așa? Am decis că venise momentul să mă prezint. — Apropo, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mea putere de deducție, îmi părea rău că nu suntem doi, ca să mă bat admirativ pe spate. Știu că sună a aroganță, dar cât de des obținem victorii mentale de o asemenea magnitudine? După ce o auzisem rostind doar două cuvinte, ghicisem absolut totul. Dacă Watson ar fi fost de față, ar fi clătinat din cap, murmurând. Între timp, Tom rămăsese pe partea cealaltă a străzii și m-am gândit că venise de mult vremea să îl atrag și pe el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Ni s-au adus cotletele, am trecut la o sticlă de vin roșu și apoi, în sfârșit, a venit și a doua revelație. Harry aproape că îmi spusese că pregătește o surpriză, dar, și dacă m-ar fi pus să ghicesc de o sută de ori care era aceasta, noutatea care i s-a desprins calm de pe buze n-aș fi putut-o anticipa în veci. — S-a întors Gordon, mi-a spus el. — Gordon, am repetat, prea uluit ca să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o facă în timp record. Cinci minute, după socoteala mea, șapte cel mult. Indiferent cât a durat, când s-a întors ea la masă, încă mai așteptam comanda. Dintr-odată, era iar toată numai zâmbet, dar cum aș fi putut ghici de ce era atât de fericită? Dacă m-aș fi ostenit cât de cât să gândesc, aș fi ajuns la concluzia că era pentru că-și golise bine burta. Când am terminat de mâncat și ne-am urcat iar în mașină, motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se întâmplau la capitolul dragoste, cititorul s-ar putea lăsa ademenit să creadă că fericirea generală domnea peste peticul nostru de Brooklyn. Dar vai, nu toate căsniciile sunt menite să dureze. Toată lumea știe asta, dar care dintre noi ar fi ghicit că cea mai puțin fericită persoană din cartier în decursul acestor luni avea să fie fosta iubire a lui Tom, Mama Frumoasă Perfectă? E adevărat că soțul ei îmi făcuse o impresie proastă în păduricea din Prospect Park, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să-l catalogheze repede, ca să-l poată băga în categoria „nu-e-pilot-deci-nu-e-așa-de-interesant“. — Nu e pilot, o informez eu, neobosindu-mă să-i mai explic că Tim lucrează de fapt la o bancă. —O. Și i se stinge licărirea din privire. Dar ghici pe cine-am văzut aseară la restaurant? — Pe cine? Cineva de la serviciu? Parcă i-a revenit parțial interesul. — De fapt nu, spun eu intenționat. L-am văzut pe starul ăla de la televizor, Adam nu știu cum. Mă uit atentă la fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Ai o aventură? întreabă Tania cu ochii mari, trăgându-și mânecile entuziasmată. E cineva de la serviciu? — Desigur, mă hotărăsc eu să intru în joc. Și îl cunoașteți toate. O să vă spun numele lui la sfârșitul călătoriei, dacă nu îl veți ghici până atunci. Sunt sigură că o cunoașteți pe soția lui. Și ea lucrează ca însoțitoare. Doamne, sper că nu e o prietenă de-a voastră! Cele două fete schimbă priviri deranjate. Gluma mea a picat prost. Brusc îmi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
oricât de enervantă ar fi Lydia, nu vreau să-l las pe Adam să îi facă rău. —Lydia? spun deodată. Se uită la mine așteptând. — Unde te duce Adam? Nu poți să vezi asta? mă întreabă naivă. —Lasă-mă să ghicesc. Probabil la un mic hotel din Wicklow, spun eu în silă. — Spune că e o surpriză. — Pun pariu că e. Lydia își roade gânditoare unghiile. Mă întreb ce-o fi în capul ăla al ei. Mă gândeam, zice ea stângaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
comun, cu oamenii din autobuz holbându-se. Nici nu aveți idee cât de prostește se uită oamenii la stewardesele în uniformă. Așa că, dacă vă întrebați cumva cum am ajuns în mașina lui Mike, acum știți. Dacă nu mă înșel, tu ghicești viitorul? mă întreabă Mike pe când trecem pe Griffith Avenue. It’s a Beautiful Day a celor de la U2 se aude de la radioul mașinii. Nu pot să nu mă gândesc ce ironic sună. —Ei, mă străduiesc. Zâmbesc obosită. Sper că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]