KorAP: Find »[drukola/base=glumi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...166 >

4,147 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

aștept la nesfârșit. Nu neg, îmi place marea, îmi place să fac câte o escapadă în cătun, dar... dacă vreau să rup o floare de scaieți o rup, nu-mi pasă de ghimpii ei...” Și ca să-i dovedesc că nu glumeam, am întins mâna, am strâns din dinți pentru că ghimpii scaieților mi s-au înfipt în carne ca niște cuțite și nu m-am lăsat până nu i-am arătat, ruptă, o floare violetă, pe care după câțiva pași am aruncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
un sacrilegiu afirmația Călugărului care, fiind în vervă, ca totdeauna când era amețit, nu s-a lăsat bătut. „De ce sacrilegiu? a strigat el. Nu e dragostea cel mai sfânt și mai omenesc lucru pe care-l avem?” Eu n-am glumit niciodată cu asemenea lucruri. Pe deasupra nu mi-au plăcut niciodată cei care se revoltă prin cârciumi și, ieșind de-acolo, trezindu-se, devin mielușei. Mai degrabă îl înțelegeam pe Domnul Andrei care întrebat odată dacă el, ca pilot, crezuse în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
simtă sau să se creadă pilot, adică să știe că și de el depindea să se prăbușească: „Eu am învățat ceva când am fost pilot: poți să sfidezi cerul, dar nu e bine să-ți bați joc de el”. Am glumit doar cu lucruri mai simple. Ziceam, de pildă, ca să-l epatez pe Dinu: „N-am nici o pretenție să mă duc în rai. Poarta raiului e construită astfel încât nimeni nu poate intra fofilându-se și nu mi-ar plăcea să fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
mă mir că n-ați auzit de el. Dar ce pretenție să am de la niște capete seci ca ale voastre... Procesele tale, Antoane, n-au fost decât maimuțăreli în comparație cu el, pricepi? Mai-mu-ță-reli. Nu te uita la mine urât, că nu glumesc. Ai fost tu judecător, dar n-ai cunoscut ce-am visat eu azi noapte. Și proptindu-se bine pe picioare, Călugărul se dezlănțui: — Ascultați-mă, găgăuților, un tribunal care judecă un mort s-a mai văzut, dar un mort care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
vreți să înțelegeți? Nu râdeți, vă rog”, am continuat cu ochii la Mopsul. „Nu vă simțiți bine, domnule sculptor?” zise în sfârșit Domnul Andrei. „Poate ați stat prea mult la soare”, își dădu cu părerea Siminel. Dar mă răcorisem. „Am glumit”, le-am spus și toți s-au liniștit, după care mi-am reluat obișnuitele istorii zilnice, fără să-mi mai pese de Mopsul; îmi era de ajuns încântarea din privirile celorlalți. Nu-i silea nimeni să stea în soare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
cât tânăr, în ciuda anilor, e slab în fața dorințelor. N-are puterea să renunțe, cedează în fața lor. Se apleacă spre izvor fiindcă nu-și poate stăpâni setea. Când face pe înțeleptul, gata. S-a terminat. Vedeți prin urmare că n-am glumit spunând că bolile ne deschid ochii. Ascultați-mă pe mine, viața e un miracol ticălos de scurt”. Și zicând asta, „Taifunul Victoria” întoarse brusc căruciorul și dispăru. Am luat din această întâlnire ceea ce mi-a convenit. Dorințele clocoteau în mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Dinu și-a continuat drumul, lăsându-ne singuri. Aș fi preferat să discut cu Laura a doua zi, dar nu găseam nici un pretext ca să plec. Avea fața urâțită de lacrimile care, ștergându-i fardul, lăsau urme și am încercat să glumesc: „Nu mai plânge, te urâțește”. Am simțit-o cum se încordează și credeam că va urma un gest violent, că-mi va da o palmă, oferindu-mi astfel pretextul de care aveam nevoie; dar nu se întâmplă nimic. Laura se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Nu vezi că azilul trăiește în minciună? Aș prefera, te rog să mă crezi, să plecăm de aici”. Am mai făcut o încercare să strâng cioburile, să le lipesc la loc: „Cum poți să fii atât de prozaică? Sper că glumești”. Fatală încercare! „Ba nu glumesc deloc”, izbucni Laura într-un acces de râs sănătos. După care deveni serioasă și pe un ton grav, de care n-aș fi crezut-o capabilă, m-a întrebat: „Tu chiar nu-ți dai seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
în minciună? Aș prefera, te rog să mă crezi, să plecăm de aici”. Am mai făcut o încercare să strâng cioburile, să le lipesc la loc: „Cum poți să fii atât de prozaică? Sper că glumești”. Fatală încercare! „Ba nu glumesc deloc”, izbucni Laura într-un acces de râs sănătos. După care deveni serioasă și pe un ton grav, de care n-aș fi crezut-o capabilă, m-a întrebat: „Tu chiar nu-ți dai seama?” „Nu”, i-am răspuns. S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
aspru, scurt, și mă cerceta bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna, ca totdeauna, până aproape de pământ. Până și Victor ieșise din absența lui și se apropiase. Siminel i-a făcut loc între ei. Filip a rupt primul tăcerea. „Glumiți, domnule scluptor”. „Ba nu glumesc deloc”, i-am răspuns. Așteptam să-i aud reproșându-mi: „Bine, domnule sculptor, se poate? Dar ce suntem noi, copii?” După care în mod normal trebuiau să vină alte întrebări, alte curiozități: „Totuși sala există

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna, ca totdeauna, până aproape de pământ. Până și Victor ieșise din absența lui și se apropiase. Siminel i-a făcut loc între ei. Filip a rupt primul tăcerea. „Glumiți, domnule scluptor”. „Ba nu glumesc deloc”, i-am răspuns. Așteptam să-i aud reproșându-mi: „Bine, domnule sculptor, se poate? Dar ce suntem noi, copii?” După care în mod normal trebuiau să vină alte întrebări, alte curiozități: „Totuși sala există, nu? Atunci care e rostul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436

a stârni confuzie. Scopul iezuiților fusese, evident, acela de a Împiedica reunirea grupurilor englez și german cu cel francez, și orice lovitură, oricât de josnică, era binevenită. Și Între timp Înregistrau știri, acumulau informații și le puneau... unde? Pe Abulafia, glumea Belbo. Dar Diotallevi, care Între timp se documentase pe cont propriu, zicea că nu era vorba de o glumă. Cu siguranță, iezuiții erau pe cale să construiască uriașul, puternicul calculator electronic care ar fi trebuit să tragă o concluzie din talmeș-balmeșul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
care circula deja În tipăriturile antisemite și care va Împodobi copertele tuturor edițiilor cărții lor) și hotărăsc să abolească studiul clasicilor și al istoriei antice. „Ce mai“, observă Belbo, „Înțelepții din Sion erau o șleahtă de șnapani“. „Nu-i de glumit“, zicea Diotallevi. „Cartea asta a fost luată foarte În serios. Mă mir mai degrabă de-un lucru. Că voind să apară ca un plan evreiesc vechi de secole, toate referirile ei sunt la niște mici polemici franțuzești fin de siècle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Proust: viața e reprezentată mai bine de muzica proastă decât de o Missa Solemnis. Arta ne ia În bătaie de joc și ne dă siguranță, ne face să vedem lumea așa cum ar vrea artiștii să fie. Foiletonul se preface că glumește, Însă lumea ne-o arată așa cum e sau, cel puțin, așa cum va fi. Femeile seamănă mai mult cu Milady decât cu Lucia Mondella, Fu Manchu e mai adevărat decât Nathan Înțeleptul, iar Istoria e mai asemănătoare cu aceea pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-și susțină prietenul, care se ținea de masă și părea că-i pe punctul să leșine. „Scuză-mă, dragă, m-am lăsat furat. Adevărat, nu te simți rău numai pentru c-am spus lucrurile alea? Sunt douăzeci de ani de când glumim Împreună, nu? Dar ție ți-e rău, nu glumă, poate că-i chiar gastrită. Știi, În cazul ăsta e suficientă o pastilă de Merankol. Și o pungă cu apă caldă. Hai, te Însoțesc acasă, dar pe urmă e mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
vreau să se știe că eu nu vreau să aud nimic și nu știu nimic. Am doi copii. Mici. Iar cineva mi-a dat de Înțeles că ar putea să li se Întâmple ceva. Și ca să-mi arate că nu glumea, ieri dimineață soția mea a pornit mașina și capota a sărit În aer. O explozie foarte ușoară, ceva mai puternică decât o petardă, dar suficientă ca să mă facă să pricep că dacă vor ei, pot, m-am dus la chestor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
faci, fiindcă-i o lucrare dumnezeiască, și dacă omiți numai o literă sau scrii o literă În plus, distrugi lumea Întreagă...“ Noi am Încercat să rescriem Tora, dar nu ne-a păsat de literele În plus sau În minus... „Noi glumeam...“ „Nu se glumește cu Tora.“ „Dar noi glumeam cu istoria, cu scrierile altora...“ „Există vreo scriere care să Întemeieze lumea și care să nu fie Cartea? Dă-mi un strop de apă, nu, nu cu paharul, Înmoaie batista aceea. Mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
o lucrare dumnezeiască, și dacă omiți numai o literă sau scrii o literă În plus, distrugi lumea Întreagă...“ Noi am Încercat să rescriem Tora, dar nu ne-a păsat de literele În plus sau În minus... „Noi glumeam...“ „Nu se glumește cu Tora.“ „Dar noi glumeam cu istoria, cu scrierile altora...“ „Există vreo scriere care să Întemeieze lumea și care să nu fie Cartea? Dă-mi un strop de apă, nu, nu cu paharul, Înmoaie batista aceea. Mulțumesc. Acum ascultă. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
omiți numai o literă sau scrii o literă În plus, distrugi lumea Întreagă...“ Noi am Încercat să rescriem Tora, dar nu ne-a păsat de literele În plus sau În minus... „Noi glumeam...“ „Nu se glumește cu Tora.“ „Dar noi glumeam cu istoria, cu scrierile altora...“ „Există vreo scriere care să Întemeieze lumea și care să nu fie Cartea? Dă-mi un strop de apă, nu, nu cu paharul, Înmoaie batista aceea. Mulțumesc. Acum ascultă. Să amesteci literele Cărții Înseamnă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

Oamenii se miră. Acest schimb de replici nu scapă atenției mesenilor și celelalte conversații din jurul mesei par a se opri. Îmi pare rău, spune Wakefield, nu voiam să te fac de rîs. Farkas rînjește. — Să faci de rîs un bogătaș? Glumești? Eu nu sînt Soros. Îl știu pe George. El e un mare visător, dar preferă să fie un fel de mesia, Îi place riscul și e un jucător la noroc. Face bani, pierde bani și mai și donează ceva bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
trîntește pe spate, cu brațele sub cap. E complet trează, deși ceasul de pe noptieră arată 3:30 a.m. Wakefield memorează o notă mentală către el Însuși: sex oral = alune și sare de mare. — Presupun că somnul nu te interesează. — Somnul? Glumești? Nu prea facem altceva În Typical. CÎnd ne vine vreun oaspete, stăm pe baricade toată noaptea. — Oaspetele de față a stat deja pe baricade de trei ori. Mai trebuie să și vorbim? — Nu. Acum bem din nou. Epuizaseră deja jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
de ajutor, Înțelegînd că ea este puntea. Dilema lui este Înscrisă În psihicul ei. Trupul ei este cel al unui american nouveau, dar creierul ei s-a făurit Între lumi. — Poate că În seara asta o să vorbesc doar despre tine, glumește el. Dacă faci asta, poate că o să fie mai ușor de Înțeles... o să mă Înțeleg pe mine Însămi. — Mă rog, nu sînt psiholog. Cum rămîne cu părinții tăi? Chiar vrei să vorbesc cu ei? Wakefield Își imaginează că discuția cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
de artist și să mă pregătesc pentru diseară. Habar nu am despre ce o să vorbesc. Puloverul lui negru cu guler pe gît este oricînd de ajutor În situații „artistice“. — Ai putea vorbi de ucigași plătiți cu pulovere negre pe gît, glumește Susan, aruncînd mucul țigării pe fereastră. Glumeam. Da, sigur. Dacă există vreun lucru pe care Wakefield știe că poate conta oricînd, acesta este talentul tău de a veni cu tot felul de găselnițe fericite și absolut Întîmplătoare. Aceasta dă Întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
diseară. Habar nu am despre ce o să vorbesc. Puloverul lui negru cu guler pe gît este oricînd de ajutor În situații „artistice“. — Ai putea vorbi de ucigași plătiți cu pulovere negre pe gît, glumește Susan, aruncînd mucul țigării pe fereastră. Glumeam. Da, sigur. Dacă există vreun lucru pe care Wakefield știe că poate conta oricînd, acesta este talentul tău de a veni cu tot felul de găselnițe fericite și absolut Întîmplătoare. Aceasta dă Întotdeauna roade. Se gîndește mai departe la povestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Wakefield nu a fost niciodată, dar știe că se află Într-una din acele clădiri de lîngă autostradă, la jumătatea drumului către aeroport, unde trăiesc oameni care nu sînt niciodată acasă. — Ai luat-o vreodată pe barmaniță la tine acasă? — Glumești? O iau peste tot. În taxi, În spatele barului, odată am luat-o la bibliotecă. O iau oriunde. Chiar și acolo unde stai tu acum am luat-o odată. Wakefield se foiește În loc. Nu avea nevoie să știe asta. Știi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]