6,255 matches
-
icrele. Apele Dunării, trăgându-se pe neașteptate În albia lor, lăsau o grămadă de pești Închiși În bălțile ce aveau să sece Într-o lună-două. Sătenii năvăleau, atunci, cu plase și luau apele noroioase la răsfirat picătură cu picătură. Scoteau grămezi de pește, Îl curățau și-l sărau pe loc, ca să nu se strice. Tot satul mirosea a crap fript și a borș. Cei trei băieți mergeau cu plasa În nădejdea că oamenii nu luaseră chiar tot de prin jăpși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încălțată cu șosetuțe albe și pantofi negri, cu catarame aurii. Poartă veșminte țărănești de sărbătoare: ie, fotă, betelie cu fire groase, să se vadă, de aur și de argint. Pe degetele cu unghii lungi, de cântăreață la nunți, apar o grămadă de ghiuluri cu cataroaie lucitoare. În părul creț, lung și blond e Înfiptă o margaretă. Femeia asta țeapănă le cântă dulce dobitoacelor. Dar nu oricum: În mâna dreaptă ține delicat o ditamai măciuca de microfon, iar În iarbă, printre animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Început pregătirile de nuntă. I-am cumpărat rochie de mireasă, am tocmit cu Tatapopii (pe care lumea Îl știa atunci după numele lui adevărat, nu după poreclă) cele de cuviință, În sfârșit, știți și voi, ne-am ocupat de o grămadă de treburi. A venit și ziua cea mare. Mi-am dus mireasa la primărie, am semnat actele, după care am format alaiul cu nașul și lăutarii În frunte și am luat-o către biserică. Acolo am dănțuit și noi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
O jumătate de an Îi rămăsese până să termine. Șase luni Întregi și lungi. Într-un fel, asta era perioada cea mai ușoară a armatei. Scăpase de instrucție, de cazarmă, de umilințele din partea caporalilor și sergenților. Tatăl său dăduse o grămadă de bani, păsări, carne de porc și sticle de tărie făcută, pe furiș, la cazanul ascuns meșteșugit Într-un fund de grajd, ca ăi de la centrul militar să-l trimită pe tânărul recrut la o unitate de transporturi auto. Foloasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de proptele zdravene ca să faci școala de șoferi pe cheltuiala statului. Câteodată, pe la câte o aplicație de noapte, infanteriștii cu petlițe roșii nu se mai cotonogeau, după tradiție, cu „negrii” de la Artilerie și Tancuri: făceau armistițiu și săreau, cu toții, la grămadă, să le umfle ochii și să le jupoaie spinările cu centura ălora de la Auto. Trecuseră și bătăile. De-acuma soldatul Cătănuță ajunsese veteran și nu trezea prea multora chef de păruială: asta era pentru bibănașii din ciclul Întâi. De o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oprea ori nimerea Într-un șleau mai adânc ce-i zgâlțâia pe adormiți. Șoferul făcea ochi, trăgea de volan și se Întorcea pe drum. Cele mai periculoase erau canalele de irigații. Pe fundul vechii Bălți, trase cu echerul, era o grămadă de canale săpate adânc, pline cu apă sorbită din Dunăre de o stație uriașă și răspândită, apoi, pe câmpuri de multe altele, mai mititele. O singură dată un soldat care dormea la volan Își mânase, fără să vrea, camionul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stare mașinăria justiției militare, scrisese că militarii ce-și frânseseră ciolanele plecaseră din dormitoare noaptea, cu găleți În mână, după apă rece. Nefiind Încă obișnuiți cu locurile, căzuseră Într-o fostă groapă de var, pe fundul căreia era depozitată o grămadă de fier vechi. Desigur, locul fusese imediat Împrejmuit și se luaseră toate măsurile ca asemenea accidente să nu se repete. După opinia sa, cei trei dăduseră dovadă de neglijență și propunea ca, după ieșirea din spital, fiecare dintre ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un ceas-două Începură să se Încingă și să vorbească tare. Mâncau mult și beau și mai mult. Soldații trăgeau cu ochiul pe la ferestre, printre draperiile improvizate. „Bem și noi!” zise unul dintre ei. Aveau Îngropate Într-un loc dosnic o grămadă de sticle cu vin bine astupate, cu gâturile scufundate În smoală fierbinte. Făcuseră rost de ele tot timpul cât căraseră grâu pe coastă În sus. Oamenii din sat nu aveau grâu nici de pâine (pe care o cumpărau de la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de Înalte, că soarele apuca să o vadă numai vreo oră, În timpul dimineții, după care se pierdea dincolo de culmea malului dinspre Miazăzi. Nici În acel singur ceas soarele nu atingea fundul Văii: oamenii lăsaseră să crească acolo În neorânduială o grămadă de tufe dese și țepoase, tecari cu spini cât degetul, cuiburi de cucută rău mirositoare, bozii și lipani. Mulți Își azvârleau acolo gunoaiele, Împuțiciunile și mortăciunile de prin curte. Se prăsiseră fel de fel de jigănii: șerpi, broaște, șobolani, gâze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăsa să doarmă pe cei din casa de lângă stâlp. Pe de altă parte, oamenii mai văzură că li se umpleau curțile de tot soiul de jigănii. Lumina atrăgea fluturi de noapte, albine zăpăcite, țânțari, gândaci zbârnâitori cu carapace lucitoare, o grămadă de târâtoare despre care nici măcar nu știam că există. După insecte, altă plagă: ispitite de asemenea bogăție de vânat, broaștele râioase se strângeau și ele la lumină, leneșe și scârboase. Asta oamenii n-au mai Îndurat: să iasă dimineața din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Măcar ălora li se dădea să mănânce la prânz pe de-a moaca. Noi trebuia să ne aducem de-acasă. De fapt, jumătatea de ceas În care luam prânzul era momentul În care ne lăsam cu toții cuprinși de Încântare, la grămadă: meșteri, profesori, elevi. La umbra zidurilor În care nici nu se uscase bine mortarul, Întindeam mese care ni se păreau de o bogăție fără seamăn, deși nu erau deloc așa. Dar te cuprindea fericirea când, mort de oboseală și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
licență. Lucrau mână În mână cu secretarele de prin facultăți, care scormoneau prin arhive după teze din anii trecuți. Fabricanții le combinau, luau de ici, puneau de colo și Într-o săptămână Înmânau plătitorilor lucrările gata scrise la mașină (o grămadă de dactilografe făceau parte din rețea) și strânse Între coperți cartonate. Nu ăsta ar fi fost, zic, necazul. Se zvonește, Însă, că, după ce mi-am cumpărat lucrarea, n-am avut nici măcar bunul-simț s-o citesc; mai mult, m-am prezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au avut Încotro și m-au trântit de nu m-am văzut. Adevărul este cu totul altul. După cum știți, eu din rațiuni de filozofie personală nu am dorit să obțin acel nenorocit de carton. Însă am făcut pentru alții o grămadă de teze, fără ajutorul arhivelor, toate izvorâte din multele mele cunoștințe și din talentul pe care mi le recunoșteau până și cei mai severi profesori. E posibil să fi ajuns, vreodată, din pricina bolii, cumva Într-o stare de suferință prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
baloți de paie În camionul lui Oaie. Ne zgâlțâia de ne amețise și aveam grijă, când vorbeam, să nu ne mușcăm limbile. La tuspatru ne era gândul la merindele din cabină. Într-o traistă cu băieri lungi se Înghesuiseră o grămadă de bunătăți și stomacele noastre, hărtănite de gropile și pietroaiele drumului, Începuseră să suspine dureros după cuvenita hrană. Mai mult, gurile pline de praf ne Îndemnau cugetele către damigeana de zece litri pe care Directorul o luase ca plocon pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și vezi cam cât de tare ți-ai umplut pantalonii? Să-ți spun pe-a dreaptă, cam vine miros urât de-afară. Dacă ești drăguț, fii bun și du-te să dai șuturi mai spre curul mașinii, că suntem aici o grămadă de persoane sensibile și ne muți nasurile din loc!”. Oaie Înnebunise și izbea cu un levier. Îi promitea lui Hristu că o să-i rupă oscioarele și oasele unul câte unul, Începând cu degetele mici de la picioare. Dinții ar fi urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din zilele noastre, luau de la bogați și dădeau la săraci - asta ca să vedeți ce Încărcătură istorică și morală poate avea acel sipet Încrustat cu motive simple, dar ancestrale, ferecat În cercuri de fier, cu Încuietoare și balamale forjate acum o grămadă de secole de un necunoscut care-și făcea cumsecade meseria) -, toiagul lustruit În care tata s-a sprijinit În ultimul an de viață, ferestrele cu tot cu mușcate, coșul cu zdrențe În care fătase pisica - cu tot cu pisică și patru pisoi -, patul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În domeniul geneticii, că, În urma Însoțirilor dintre bărbați și femei numai În cadrul tribului, se nășteau prea mulți copii tâmpiți, schilozi ori amândouă. De multă vreme avea relații comerciale cu unele triburi de la care, de pildă, cumpăra unelte În schimbul a câteva grămezi de pește uscat. În peregrinările sale comerciale, Urmașul nu putuse să nu tragă cu ochiul la femeile ălora pe care Îi vizita. Se bucura văzând pe una mai Înaltă, mai cu țâțe bogate, lată-n cur, cu păr mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai ațâțătoare femele. Într-un timp, ducându-se vestea târgului foarte departe, au apărut unii tocmai dinspre malul mării și au adus cu ei minunea minunilor: zeama de struguri. A fost tămbălău grozav, căci marfa era puțină, iar doritorii o grămadă: nefiind obișnuiți, după numai două-trei guri din licoarea fermecată pășeau Într-o lume a veseliei și a fericirii. Mintoșii era cât pe-aci să scape din mână echilibrul pieței. Dacă beau prea mult, unii se prefăceau În fiare, săreau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu Sfinți se găsise Într-o rană a pământului un ditamai ciolanul de animal uriaș și străvechi, În jocurile copiilor nu intrau și săpăturile după comori. Luni Întregi după Întâmplarea cu giganticul os, În locul cu pricina și-n Împrejurimi o grămadă de oameni de la oraș au căutat, săpat, răscolit, cernut. Copiii mare lucru nu Înțelegeau, dar se țineau deoparte și priveau cu luare-aminte la bucuria pe care căutătorii o strigau În gura mare când dădeau peste vreun amărât de ciob de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acoperișului și plăcile ondulate de azbociment zburau bezmetice și chirăiau asurzitor. Urlete se auzeau și din grajdurile vecine și, În scurtă vreme, tot sectorul zootehnic al Colectivei țipa a foc, a lup, a inundație, a cutremur. În mijlocul țarcului, Înconjurați de grămada rotitoare a vițeilor, cei doi rânjeau tot prostește, ca și cum ar fi fost obișnuiți cu tot ce se Întâmpla În jurul lor și nimic nu li s-ar fi părut nefiresc. Directorul, și el puțin buimăcit de acea zarvă, Încheiase, tot ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nemți care le călcaseră țara cu gând de cotropire. La acea sărbătoare, Colonelul Socol se Îmbrăca Într-o uniformă cam obosită, Își punea pe cap chipiul cu frunze de stejar aurite pe cozoroc, iar pe pieptul vestonului Își Înfigea o grămadă de medalii pe care le obținuse pentru vitejie În fața inamicului. După ce le spunea copiilor să-și iubească țara și să-și dea viața pentru ea, Colonelul mergea până la monumentul din mijlocul satului, punea, Împreună cu primarul, o coroană de flori, saluta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de turist. Cu un an și mai bine În urmă, Socol cel tânăr plecase acolo călare pe motocicleta lui ca să muncească la negru și să facă bani. Fierătania Îi purtase iarăși noroc, niște oameni cu dare de mână Îi oferiseră grămezi de bani ca să i-o cumpere, Însă el se arătase Îndeajuns de deștept să n-o vândă, ci numai s-o Închirieze. Își făcuse, până la urmă, un atelier În care recondiționa rable veterane de război și le Închiria celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de veteran: «Domnule, ce obraz am eu să mă duc În casa lor cu asta În piept și să le cer să-mi dea voie la ei În țară? Insigna asta ar fi o jignire pentru ei: am omorât o grămadă de nemți, domnule. Și-acuma, ca și cum m-aș lăuda cu asta, să mă duc să le cer viză? Ce gafă, domnule! Mi-a slăbit mintea, ce să mai zic...». Și-a scos insigna, după care o jumătate de oră și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aveau altă grijă decât să facă În vreun fel ca să fie lăsați la vatră. Prin smârcurile râului pe care Armata, În urma unui vestit ordin dat de Mareșalul care conducea Întreaga țară, se străduia să-l treacă, Începuseră să apară o grămadă de răniți la picior, mai ales la stângul. Or, În tranșeele săpate la repezeală, picioarele erau cele mai ferite. „I-au bănuit pe răniți de automutilare”, povestise Colonelul, „dar gloanțele scoase de prin ciolanele lor se dovediseră a fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că ideea cu arsul a răsărit cu de la sine putere În mintea-mi sărmană și stearpă. Când l-am dus pe Colonelul Socol la Ambasada Germaniei ca să capete viza și să-și poată, astfel, vedea nepotul, am sporovăit despre o grămadă de lucruri. Ți-am povestit și ție, la una dintre bețiile noastre crâncene, când Încercam să punem, fiecare de capul lui, ordine În univers și chiar În galaxie - cum zicea unul poreclit Odraslă și care-și Închipuia că galaxie sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]