4,781 matches
-
culcat cu fața în sus, repeta cu grijă tot ce avea de făcut a doua zi. Sărmanii cimitirului îl cunosc pentru inima lui bună, îi dau binețe cum îl văd, de la distanță. Dar, cel mai mult îl așteaptă bătrânica fără grai... De ea, Iorgu are cea mai mare grijă. -Mâine-i Duminică... mâine-i Sfânta Maria, și ziua Vasilicăi, să nu uit nimic... să nu uit!.. repetă el în gând, și alunecă în somn, într-un somn dulce cu vise... Se făcea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
În scenă a unor reprezentanții de teatru pentru serbările școlare, pentru Festivalul național «Cântarea României», pentru diferite alte concursuri trebuie subordonată acelorași scopuri formative.” (tot la pagina 147). „Cu deosebire trebuie culese piesele de folclor nou, care descriu, cu farmecul graiului popular, munca Însuflețită a poporului pentru construirea vieții socialiste, fericirea de a vedea roadele acestei munci, hotărârea de a le Îmbogăți an de an.” (pagina 154). Am lăsat intenționat la urmă pasajul cel mai murdar și cel mai condamnabil: „Este
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
puberi veniți din așezări de la sud de Dunăre, Îndeosebi din Pind, toți macedoromâni (aromâni). Din rândul absolvenților acestei școli dintâi au ieșit Învățători care aveau să deschidă școli românești În Macedonia, și preoți care vor sluji, tot În Macedonia, În grai aromân și În limba română literară. Contribuind la trezirea spiritului național prin cultivarea, În scriere, a limbii strămoșești, În pofida nenumăratelor obstacole cvasiinsurmontabile, pe care le-au avut de biruit, toți acești luminători ai unor sate din Macedonia au rămas În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
averilor mănăstirești din România, măcar a acelora ce aparțineau locașului său monahal, ieromonahul Averchie Valahul, pindean din Avdela, fu puternic impresionat, mai cu seamă când urmări ca simplu spectator o paradă a oștirii române, la Cotroceni, de similitudinea izbitoare a graiului său matern cu cel pe care Îl vorbeau bucureștenii. Iar acea defilare Îi făcu inima să tresalte de bucurie Într-atât Încât să exclame prin mulțime, În gura mare „Și io hiu armân.” Această exaltare de bucurie și de mândrie
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
un scurticel popas, tot putem beneficia. Tot, rosti, el, cu voce plină. Așa te vreau, domnule! Așa să fie, admise el. Îi deschise portița, făcu un pas-doi, dincoace de ea, pe trotuar, și-l invită Înlăuntru, nu Însă prin viu grai, ci, printr-un gest mai original. Anume, arcuindu-și mâna dreaptă, cu multă drăgăleșenie, pe după mijlocul său. El Îi răspunse cu același gest, arcuindu-și mâna stângă, pe după mijlocul ei, și simți, cum, Întregu-i trup, miroase a mirodenii de grădină
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
batu cineva. Deschise. Cine era? Păi, cine, altcineva, decât, câteva prietene și, totodată, colege, care avuseseră fericirea de a ști ce se pregătește, aici, pentru ziua de mâine. Da. Ele erau. Când au văzut cum arăta, totul, au rămas fără grai. Șiau dus palmele În sus, una În alta, până sub bărbie, ca pentru a fi gata de a se Închina, și a-i mulțumi, celui de sus, pentru minune. Cum stăteau, așa, păreau Într-o rarisimă și dumnezeiască frescă, de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
da! Eu, Îți spun drept, mam Îndrăgostit de ea. Să-ți spun drept, și eu, că mam Îndrăgostit, și eu, de ea. În cazul ăsta, ce facem? Păi, ce-o să facem: o să-i aducem, fenomenul, la cunoștință. Cum? Prin viu grai, cum, altfel, ai vrea?! Adică, să-i spunem. Da, mă, să alegem un moment potrivit; o zi, ori, mai degrabă, o după amiază, poate chiar o seară, În care, vom vedea noi cum vom face, și, pe neveste, io spunem
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pe undeva, cum se zicea -, să bage În capetele lor țuguiate sau pătrate că un altfel de păcat nu rămîne fără pedeapsă, chiar de-ar fi să se petreacă Între necuvîntătoare. Pentru că s-ar fi putut, vreodată, acestea să capete grai și minte și să ia lucrurile de la capăt, conștient, ceea ce l-ar fi făcut pe Domnul să pornească un alt pîrjol și acolo. Pretutindeni unde ar fi fost stricăciune. Și tot așa, astru locuibil după astru, galaxie după galaxie, Întreg
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că undeva, În Danemarca, aveau o străbunică. Nu Îi legănase, nu ea le spusese primul basm, poate aceștia nici nu știau vreunul scris de Andersen. Aveau mame din alte țări, crescuseră de mici cu poveștile altor popoare, toți vorbeau alte graiuri, aveau, de-ar fi fost nevoie, de apărat alte patrii, chiar dacă ei erau nițel apatrizi. Sau, de ce nu, puteau fi socotiți un fel de cetățeni ai lumii; dislocați dintr-un spațiu, exilați, ocupau, de fapt, teritorii. Puteau să ceară, dacă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
limbă ? În engleză; ajunsese, de o vreme, un fel de esperanto. Thomas ar fi Întrebat de mama lor, ar fi cerut-o la aparat. Eu sînt cel care... Imposibil, femeia ar fi Închis imediat, dacă și ea ar fi cunoscut graiul În care i se vorbea. Sau acesteia i s-ar fi făcut rău. CÎnd și-ar fi revenit, mama nevăzută a fiului sau fiicei lui ar fi cerut centralei numărul de la care fusese apelată, apoi s-ar fi adresat poliției
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
televizor, distrugeau Încet, dar mai sigur decît Flota a 6-a sau decît avioanele invizibile; omorau mai ales ado lescenți; nu mureau pe loc, unii mai trăiau chiar zeci de ani, dar America Îi mancurtiza lent, persuasiv; unii uitau și graiul matern, engleza americană devenea limbă aproape obligatorie. Cam așa vedea Berg pericolul yankeu, dar nu făcea nimic pentru izbăvirea Europei: asta Însemna că nu era capabil să stabilească o serie distrugătoare de numere, cum spunea că e În stare. Să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
doar ne prefăceam chinuit că luăm cina, când dorul nostru era cu totul altul. Cina fusese doar un pretext pentru a ne alătura... Ne-am privit lung, ne-am zâmbit și ne-am ridicat amândoi odată, fără cuvinte, doar cu graiul ochilor. S-a apropiat de mine, mi-a prins mâna și mi-a îndrumat pașii după ai lui, apropiindu-ne încet-încet de șemineu. Flăcărilelimbi de foc ridicate din bușteni - ne fulgerau fețele în vii culori și ochii noștri nu se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
strigă doctorul. Ia ridică-te. Simion se ridică puțin, zâmbi prostește, mișcă puțin buzele și tăcu. - Probabil afazie, vorbi doctorul, ca pentru el. - Ce este aia? întrebă Aglae. G. Călinescu Doctorul o privi cu dispreț și zise: - Și-a pierdut graiul, deocamdată, așa cred. - Cum așa? E grav? întrebă Aglae, scandalizată și plictisită. - Depinde de cauză. Asta n-o putem ști acum. Să stealiniștit în pat și mai ales să-l păzească cineva, asta e esențial. Și să mă chemați. Doctorul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
E nebun? zise Aglae, supărată. N-are ce mânca și facepe independentul? Ori a dat de bani? De la Stănică veni un fel de scrisoare-notificare, în tonul acesta: "Stimată doamnă, Vă comunic și în scris ceea ce v-am notificat prin viu grai, că orice legături între noi au încetat, urmând ca să recurgem la despărțirea legală. Motivul este imposibilitatea în care mă aflu de a avea copii, care să-mi păstreze numele, imposibilitatea, probabil fiziologică, întrucît un copil s-a născut neviabil, agravată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că avea de-a face cu doi proști. Poetul impunător bău multă votcă, amestecată cu quik-cola, pe care, spre sfârșit, jumătate nu pregetă să o verse pe el. Nu se știa cum, dar, tupeist, din prima, le luase el, lor, graiul. Și nu se mai dovediră în stare să se apere, întreaga perioadă, cu absolut nimic. Ieșiră fierți, cu coada între picioare, din cârciuma aglomerată și îmbîcsită. - Ia cercetează-mi, te rog, ce-i și cu nemernica asta!... o imploră, tremurând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a descolăcit din ghem și-a 368 DANIEL BĂNULESCU Doamna Iosif Petrică, doldora de temperament. Doamna Vinea, plicticoasă. Doamna Ion Pillat, nici n-o simțeai. Doamna Vasile Voiculescu, evlavioasă. Doamna Gellu Naum, fistichie, de te amorțea și te lăsa fără grai. Doamna Nichita Stănescu, pe numele său Dora, era într-atît de frumoasă, încît, observînd-o la cumpărături prin Piața Amzei și cîntărind-o cât era de chipoasă, din invidie, madam Nicolici nici nu i-o mai cără în cămăruță și, pentru multă vreme
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui o servesc! zise Flora indignată și scurt către Laur, - Să mergem! Încheind disputa pentru amândoi. Marinică dispare iritat și îndârjit prin oraș. După acest incident Flora, tristă, îi mărturisește sfârșită: - Bărbatul meu vine mâine! Laur a rămas uluit, fără grai, simțea cum îi bubuie creierul care-l prevenea repetat atenție, primejdie! Trebuia să ia o decizie care întârzia să îi vină în ajutor el aproape uitase de celelalte existențe și tot ea rupse tăcerea: - În această seară vreau să mergem
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
gâtul unei sticle, răsturna damigeana grea și pântecoasă până o umplea și așeza triftărul la locul lui, pe un raft. Oamenii o priveau. Nu îndrăznea nici unul s-o atingă cu vreun cuvânt. Simțeau ochii cârciumarului urmărindu-i și le pierea graiul. Zilele treceau repede. Seara, Lina aprindea lămpile. Stere cumpărase vreo trei. Fitilul lor lat și înalt dădea o lumină blândă. - Bună seara! își urau mesenii unul altuia și beau mai departe. Știuse bărbatu-său ce știuse: vadul era bun. Soseau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-mi merge bine. Cristos nu s.e mai văzuse, și pe Marin Pisică îl înconjurase o gloată de vitișoare care suflau cu boturile lor pe mâinile sale. O mie de ochi, negri și buni, îl priveau, și parlagiul înțelegea graiul lor mut. Le mângâia grumazurile și le simțea nădușeala cu miros plăcut. Bine mai era așa... La capătul Griviței s-a trezit din visări. Vântul umfla firmele negustorilor și s-auzea un muget de tablă zgâlțâită. A grăbit pașii, scuipând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ținîndu-l pe genunchi, povești fantastice despre zâne îmbrăcăte în aur și lumină, care duc limpedea lor viață în palate de cristal - și pare c-a fost ieri, ieri pare că-și încîlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțelept și șoptitor, la cuminția trecutului, la acele vești din bătrâni. El nu se mai îndoia... de o mână nevăzută el era tras în trecut. Vedea răsărind domni în haine de aur și samur, îi asculta de pe tronurile lor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
am stat lângă ele; am stat la leagănul, voi sta la mormântul tău. Sufletul tău, fără ca azi să și-o aducă aminte, a fost odată în pieptul lui Zoroastru, care făcea ca stelele să se mute din loc cu adâncul grai și socoteala combinată a cifrelor lui. Acea carte a lui Zoroastru, care cuprinde toate tainele științei lui, stă deschisă înaintea ta. Veacuri au stat s-o deslege și n-au putut pe deplin, numai eu pot s-o desleg, pentru că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
despre zâne îmbrăcate în aur și lumină, cari cântă senina lor viață în palate de cristal. Au trecut ani d-atunci - și parc-a fost ieri - ieri pare - că - mi încîlceam degețelele în barba lor cea albă și ascultam la graiul lor cel înțelept și șoptitor, la înțelepciunea trecutului, la acele vești din bătrâni. Mi-ar fi plăcut mult să trăiesc în trecut. Să fi trăit pe timpii aceia când Domni îmbracați în haine de aur și samur ascultau, de pe tronurile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai fericit. Tata m-a dat la școală. Ce-oi fi învățat nu știu, dar știu că zilele mele treceau ca o iarnă pustie, ca un vis fără înțeles. Între copiii aceia lipsiți, cari ascultă cu sete de pe băncile școalei graiul învățăturei, între aceia cărora studiul nu li-i o silă, ci chemare, destin, în capul și inima cărora se frământă câte puțin foc ceresc, sunt cu deosebire două clase - cu toate că amândouă au un punt în care nu diferesc: lipsa. {EminescuOpVII
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Tarde. Judecata își are obîrșia într-un individ care a scris-o ori a rostit-o, difuzînd-o apoi puțin cîte puțin în toată societatea. În acest fel, ea a devenit un bun comun. Tot în acest mod comunicarea prin viu grai dar astăzi în special prin presă produce curente de opinie. Acest tip de difuzare e menit să asigure indivizii că împărtășesc una și aceeași judecată cu mai mulți dintre semenii lor. De altfel, evoluția mijloacelor de comunicare este paralelă cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
deosebit, scrie Freud, că fiecare părticică ieșită din uitare se afirmă cu o putere aparte, exercită o influență cu nimic comparabilă asupra oamenilor din mulțime și-și afirmă în mod irezistibil pretenția la adevăr, împotriva căreia obiecțiile logice rămîn fără grai: un fel de credo quia absurdum"514. Ca orice altă masă, cea a evreilor rezistă cu atît mai puțin cu cît este roasă de amintiri neplăcute, acest virus periculos care lasă sufletul fără puteri. Cedează fără a crîcni și primește
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]