3,251 matches
-
în banii ei, o dădu ea pe glumă, dar nici banii ei și nici ai mei puși la un loc nu ne ajung. Tu nu vezi, serviciul nostru e uscat! Toate plicurile pacienților merg în buzunarele doctorilor. Și au niște halate dragă, cu buzunare parcă anume croite, căscate ca o genune... Pacienții aleargă după ei, le strecoară discret, și toată lumea e mulțumită. A devenit o practică. Ei se prefac a nu vedea, deși îl fotografiază pe cel care și-a depus
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
însă abilitatea de a-i zâmbi afabil pacientului atent și, dacă are puțin timp, îi mai pune și câte o întrebare de complezență, apoi pleacă. - Mi-a venit o idee, spuse Olga. Ce-ar fi să cos toate buzunarele de la halatele medicilor? - Ce minte și la tine, spuse cu dezinvoltură Ina. De ce nu iei în calcul că doctorii nu au un singur halat!?... - Ai dreptate, și continuă: noi suntem cele care stăm toată ziua în preajma paturilor ca proastele în ploaie, le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
complezență, apoi pleacă. - Mi-a venit o idee, spuse Olga. Ce-ar fi să cos toate buzunarele de la halatele medicilor? - Ce minte și la tine, spuse cu dezinvoltură Ina. De ce nu iei în calcul că doctorii nu au un singur halat!?... - Ai dreptate, și continuă: noi suntem cele care stăm toată ziua în preajma paturilor ca proastele în ploaie, le ducem plosca, le schimbăm feșele, le dăm apă, le administrăm tratamentul prescris, și... vrând, nevrând, suportăm toate capriciile bolnavilor care, ca să fiu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în ploaie, le ducem plosca, le schimbăm feșele, le dăm apă, le administrăm tratamentul prescris, și... vrând, nevrând, suportăm toate capriciile bolnavilor care, ca să fiu sinceră, nu sunt vinovați. - Și plicul? glumi Ina... - Nici un plic n-a învățat drumul spre halatul nostru! - Tu să fii sănătoasă, Olga, să ai noroc de un băiat bun, să poți face o casă de piatră, cum se spune, lasă-le încolo de plicuri... - Nici cei de pe Titanic nu se plângeau de sănătate, dar parcă n-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o mai văd nici odată pe Irina. Ea dispăruse la veceu pentru chestii intime și s-a-ntors, mare, țâțoasă, cu mult păr pubian (îmi imaginasem femeile cu totul altfel), cu șol duri musculoase, în aerul cenușiu al camerei. Și-a pus halatul și și-a aprins o țigară. Aici tonul povestirii mele ar trebui să se schim be dintr-un fel de scherzo patetic („pathetic“, mai bine zis) în ceva grav sau lugubru, ceva foarte în cruntat. Dar după-amiaza aceea n-a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
C. a închis ușa. A simțit. Puțin îmi pasă. E C. geloasă *, o servesc și pe dânsa, căci sunt în stare a servi pe două. În orice caz iau odaie în oraș în care-mi mut încet, încet cărțile. Mini: halat, papuci, fes, pantaloni de casă - comme il faut. Vorbesc la casa unde-a locuit moșneagul, să-mi așez fetița acolo, daca în această noapte se va dovedi bună *** *** Mă duc să-i cumpăr haine și cămeși, plătesc odaia și-i
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
parfumează. și pleacă 2292 [8] Să iau * numai grabnic * mireasa * cu mine Aține-te băiete *! [9] Cabala*** acid fenic cimbistra bumbac perie de dinți pânză scobitori lămâie 402 {EminescuOpXV 403} unt de uns pe cap pieptene cameșa de noapte *** papuci halat [REPROȘURI] 2292 [1] Nu ți-i rușine madam S.? Am arătat * servitoarei c-ai spart oglinda din cauza ei, din gelozie în contra ei. Bine-ți stă una ca aceasta d-tale, femeie serioasă? [2] D-ta știi foarte bine că eu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de smegmă și mucus vaginal de pe mâini unindu-se cu freonul împroșcat în neașteptate accidente de mașină? Am lăsat câteva fuioare de bilă verde să se scurgă în vas, conștient de contururile calde ale coapsei tinerei femei. Un tiv al halatului ei cadrilat fusese reparat cu câteva bucle de bumbac negru. M-am holbat la ochiurile desprinse ce-i stăteau lipite de suprafața rotundă a fesei stângi. Curburile lor păreau la fel de arbitrare și de însemnate ca și rănile de pe pieptul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ștergeau la gură cu mâinile lor dure - femeile acestea rigide, în toate rolurile lor, îmi aminteau de cei care mă îngrijiseră în copilărie, gardieni ce-mi păzeau orificiile. O infirmieră studentă dădu ocol patului meu, cu coapsele malițioase ascunse sub halat, neluându-și ochii de la figura fermecătoare a lui Catherine. Calcula ea oare câți amanți avusese Catherine de la accident încoace, excitată de postura ciudată a soțului ei în acest pat sau - mai banal - de prețul costumului și al bijuteriilor scumpe? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
conversația cu ea, contrastul dintre vederile ei idealiste asupra filmului comercial și felul degajat în care-și manevra aparatura aceea bizară. Ca la toți tehnicienii de laborator, era ceva sexual în sens clinic legat de corpul său durduliu îmbrăcat în halat alb. Brațele ei puternice mă răsuceau, aranjându-mi picioarele de parcă aș fi fost o uriașă păpușă de lemn, una dintre momâile ale umanoide complicate, dotate cu toate orificiile imaginabile și cu reacții la durere. Am stat pe spate cât timp ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
umanoide complicate, dotate cu toate orificiile imaginabile și cu reacții la durere. Am stat pe spate cât timp ea s-a concentrat asupra obiectivului mașinăriei. Când i se umfla capul pieptului sub clavicule, sânul stâng i se ridica înăuntrul jachetei halatului alb. Undeva înăuntrul acelei combinații de nailon și bumbac scrobit se afla un sfârc mare, cu fața-i roz zdrobită de țesăturile înmiresmate. Pe când îmi aranja brațele într-o nouă poziție, i-am privit gura, aflată la mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nici un vizitator, era umilită cu plosca și ignorată cu nerușinare de cele două infirmiere care croșetau în camera personalului. Sora renunță la dojeni și se întoarse pe călcâie. O femeie tânără îmbrăcată în capot de casă și-un doctor în halat alb intrară pe ușa unui salon privat rezervat pentru „prietenii“ spitalului: membri ai personalului de îngrijire, doctorii și familiile lor. Îl văzusem deseori înainte, întotdeauna cu pieptul gol sub halatul alb, plimbându-se de colo-colo și îndeletnicindu-se cu treburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tânără îmbrăcată în capot de casă și-un doctor în halat alb intrară pe ușa unui salon privat rezervat pentru „prietenii“ spitalului: membri ai personalului de îngrijire, doctorii și familiile lor. Îl văzusem deseori înainte, întotdeauna cu pieptul gol sub halatul alb, plimbându-se de colo-colo și îndeletnicindu-se cu treburi nu cu mult mai nobile ca ale mele. Bănuiam că era un absolvent care se specializa la spitalul aeroportului în chirurgia cazurilor rezultate din accidente. Mâinile lui puternice duceau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
metri, un bărbat ședea cu un aparat de fotografiat pe capota unei mașini parcate lângă balconul de ciment. L-am recunoscut pe bărbatul înalt cu fruntea plină de cicatrice care mă privise lângă locul accidentului sub podul rutier, doctorul în halat alb de la spital. Desprinse becul opac din bliț și-l trimise cu o lovitură de picior sub mașini. În timp ce trăgea filmul prin partea din spate a aparatului polaroid, mă privi fără vreun interes aparte, obișnuit parcă prea bine să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
următoare de la casa pe care o închiriase în Northolt sau când o așteptam în salonul de recepție de la birourile de imigrare ale aeroportului, mi se părea incredibil că puteam avea relații sexuale de orice fel cu doctorița aceea sensibilă, în halat alb, care asculta cu indulgență argumentele autodenunțătoare ale vreunul pakistanez tuberculos. În mod ciudat, actele noastre sexuale aveau loc numai în mașina mea. În dormitorul mare al casei sale luate cu chirie nu reușeam nici măcar să ajung la erecție, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
brazdă, sub brazda enormă a muncii, a exploatării, fără noimă, din partea criminalei patroane,asupra angajaților. A fost dusă, rapid, la spital,în comă profundă. În comă profundă, a stat, aproape o sută de ore. Sub intensive intervenții ale specialiștilor în halate albe. Zadarnice, până în urmă cu câteva ore, au fost, toate eforturile! Zadarnice, și iar zadarnice! Acum, fericirea a plecat în cer. După ce marea nenorocire a survenit, s-au instituit comisii de anchetă, se pun întrebări, dintre care, una, este mai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
din acest șantier, odată cu canțarolele de tablă din care mâncam. A venit șeful de șantier la noi să ne ceară părerea; ne-au luat servicii din porțelan, tacâmuri ca la mama acasă, au îmbrăcat bucătăresele cum scrie la carte, în halate. Până atunci ne serveau la masă, cu hainele de pe stradă și ne-au dat din ziua aceea mâncare ca lumea. Trecuse o săptămână și vorbim cu șeful punctului de lucru, un inginer de treabă îi spunem că ne-am plictisit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
-ți închipui că lucrezi la un mare cotidian și că, în Ajunul Crăciunului, editorul te trimite să investighezi un deces. Poliția și ambulanța au ajuns deja la fața locului. Pe coridorul sordid al blocului de la periferie se înghesuie vecinii, în halat și papuci. În apartament e un cuplu de tineri, cu ochii în lacrimi, lângă bradul de Crăciun. Copilul lor s-a înecat cu un globuleț. Afli ce era de aflat, numele copilului, vârsta și așa mai departe, te întorci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
scapă de sub control. Simt căldura pe buze și fumul în ochi. Barmanul strigă: — Alo! Ia potoliți-vă acolo! Și Nash apropie șervețelul în făcări de hârtia cerată și farfuria de carton de pe masă. Și-l apuc de încheietură, de manșeta halatului mânjită cu muștar și de pielea flască și moale, și-i spun bine, zic, potolește-te, bine? Îi zic că trebuie să-mi promită că n-o să spună niciodată. Și, ținând între noi făclia care încă mai arde, Nash zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se tot strigă „Lupul!“. Oamenii ăștia obsedați de dramă... Alergici la calm... Cu unghiile ei negre, Mona apucă paharul gol de vin, cu buza mânjită de rujul roz al lui Helen, și se duce desculță în bucătărie, îmbrăcată într-un halat de baie alb, flaușat. Se aude soneria. Mona se întoarce, traversând salonul. Așezând un alt pahar de vin roșu pe consolă, zice: — Nu mă face de râs de față cu ceilalți vrăjitori! Și deschide ușa. În prag stă o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
știi un descântec. Pula i se termină în stalactita roz pe care o formează prepuțul ridat. Vârful e perforat de un inel de argint. Și Helen îmi aruncă o privire, zâmbind, dar cu dinții încleștați. Puștiul ăsta, Stridie, apucă poalele halatului flaușat al Monei și zice: — Mamă, da’ ce de haine ai pe tine! Se apleacă peste oală și o sărută. — Noi practicăm nuditatea rituală, zice Mona, cu ochii în podea. Roșește și face un semn cu oala, zicând: Stridie, dânsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nume Clopoțel. Sosește Campanulă. Sună la ușă Sticlete. Pe urmă Oposum. Pe urmă sosește cineva pe nume Linte sau cineva aduce niște linte, nu e foarte clar. Helen mai bea o ofrandă. Mona apare din bucătărie, cu Stridie, dar fără halat. Lângă ușa de la intrare e un morman de haine murdare; eu și Helen suntem singurii care mai avem haine pe noi. În adâncurile mormanului sună un telefon, iar Vrabie scormonește după el. Purtând doar ochelarii cu ramă neagră, cu sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
E mai degrabă galben ca o floare de piciorul-cocoșului făurită de Carl Fabergé din aur incrustat cu pietre prețioase galbene. Omul ține în mână o sticlă de bere. E încălțat doar cu niște șosete flaușate, cenușii. E îmbrăcat cu un halat descheiat, pe sub care poartă un tricou alb și niște boxeri imprimați cu mașinuțe de curse. Își înfige sticla în gură. Dă capul pe spate, și berea începe să bolborosească. Mașinuțele de curse au roți ovale, înclinate în față. Râgâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-ți cadă în palme toți fluturi ai fi un copil să crezi că dilara e moartă mărturii din livada cu meri 2 marți ce rost are să-ți mai vorbesc despre existența ființelor vii de ce să-ți mai explic ce caută halatul dilarei pe mine de ce mi-am desenat cu ojă pe buze unghiile ei nu nu e moartă în ea sunt toate punctele cardinale și toate expedițiile se fac de jur împrejur toată viața am făcut ocolul dilarei acum îmi spui
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Nefericirea doctorului Nepoatei mele, doctor Daniela Lepădatu Toți oamenii sunt fericiți și sănătoși, doctorii, asemeni cocorilor, pleacă înainte de lăsarea zăpezii, gata cu rețetele, obligați să le prafeze, cu salariul mai mic decât a omului ce face, mândru, în oraș, curățenie, halatul alb se destrmă o dată cu vremea, n-au loc în spital, bugetul se taie de către parlamentarii ce le au pe toate. Doctorul învață și tace, cui să spună povestea nopților albe? frigul întoarce și ultima carte, telefonul sună de peste hotare, sosește
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]