6,564 matches
-
vreun metru pe oră, Îl vedem totuși pe om ca pe posesorul unei performanțe modeste: chiar acum, după un Îndelungat antrenament, al unor aleși, de vreo 15 m/s, adică 40 km/oră, inferioară vitezei oricărui potențial vînat, precum banalul iepure, cu ai săi 70 km/oră... Nu-i - sau n’a fost - bai. C’aveam rațiune găsind ceva mai rapid decât noi Înșine: o suliță care atinge câteva zeci de metri pe secundă, apoi săgeata cu vreo sută. Dar investind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
600 m/s cu care zboară glonțul, dar cu energia acumulată chimic În pulbere. Rămânea să ne zorim pe noi Înșine. Și am Încălecat un cal, grăbindu-ne astfel cu 70 km/oră. À propos: tot atâta atinge și cerbul; iepure, cerb și cal: vânat și „unealtă“ de vânătoare... Și, dacă n’am găsit un „vehicul“ mai rapid, ne-am trimis „mesageri“ În toate mediile, dincolo de bătaia săgeții ori precizia glontelui care, În apă de pildă, nu-i bun de nimic
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tutun - spun eu, Îngălbenit și pe degete și pe gâtlej - „răii“ gândac din Colorado și filoxera care ne-a distrus vechile podgorii, rupându-ne Într’un fel o tradiție de peste 5 milenii... Tot ele, descoperirile geografice, au dus În Australia iepurii și vulpile care au dereglat acel ecosistem care-și păstrase prin izolare individualitatea, esența. Oamenii Înșiși s’au amestecat: albi, galbemi și negri devin, din individualități negentropice, metiși entropici. Adică totul se amestecă, „grație“ legăturilor care Încing tot mai strâns
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acum să detaliez suferințele Naturii, cât se poate de mari. Cine v’a purtat corăbiile, ca să amestecați de-a valma ceea ce Natura a pus, potrivit la locul potrivit, speciile de pe Pământ? Iarăși rămân dator cu detalii, deși vă amintesc doar iepurele scăpat În Australia de sub controlul vulpii, rămasă În Europa, ori gândacul din Colorado, ținut la respect de Natura Americii, dar flagel În Europa. Ocean și pământ? Pe zeul Okeanos Îl văduviți de balene și pești, răsplătindu-l cu gunoaie, inclusiv
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
toate trei, făcându-mi și mie concurență, și chiar din acest motiv, fii și tu atent: am băgat de seamă că arunci de la varză taman ce-i mai bun, adică cotorul. Nu mă ajută dinții, Moti, căci eu nu’s iepure... Deși, după ce am mai citit câte ceva, Îți dau dreptate: În cotorul verzei, care reprezintă 10% din massa căpățânii, se află 3-5,6% zaharuri, adică o treime cât adăpostește sfecla de zahăr; bașca și ceea ce n’are cartoful anume fibrele, atât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
adăpostește sfecla de zahăr; bașca și ceea ce n’are cartoful anume fibrele, atât de necesare tranzitului intestinal, mai ales că le-am eliminat Încetul cu Încetul din toate celea, à propos, de pildă, de făina cernută de tărâțe... Nu ești iepure, dar poți să fierbi acel cotor, În loc de cartoful pe care l’ai amintit; o face la fel de repede. Ești În schimb dracu’ mai știe ce: biolog, chimist, inginer, geograf, istoric, eseist... Într’un cuvânt integrator, ecolog. Și știi că orice ființă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Anume, varza Își Împarte frunzele În două: unele capcană pentru Soare, altele magazie pentru substanța de rezervă, acea știută de tine căpățână. Dar, șireată, ea acumulează și În tulpină, adică În cotor, ceva după cum ai remarcat cam tare. Iar bietul iepure se lasă Înșelat, rozând doar ce-i moale, căpățâna, câtă vreme mai sunt pe acolo și alte verze. Varza știe că oricum acele frunze depozitare nu vor rezista peste gerurile iernii, iar substanța destinată sieși, mai precis urmașilor ei de la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
plante. Care Îl hrănește și pe el - e și el un Înșelat - dar și o Întreagă biocenoză. Iar asta o face vrând să fie singurul beneficiar. Vezi tu, Moti, că mai e cineva care Înșeală și pe om, și pe iepure, și pe vulpea care-l mănâncă, și pe râma din sol. Desigur, În interesul lui. Dar dacă spui că acel interes e evoluția, atunci Îți spun și eu cine e acea „eminență cenușie“: Natura. Păgân și dac ce ești! Vezi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu 3... deh! la coasă merge slana, nu urzicile... Se poate și aici un compromis: postul scurt dar des, acela de miercurea și vinerea... Și, totuși, voi sunteți omnivori, nu ierbivori. De altfel, ierbivor pur nici nu există: chiar și iepurele Înghite, odată cu morcovul, și un vierme... Te iert, Cristi, doar pentru că mi-a trecut prin cap ceva: poate că omul are nevoie de un sacrificiu de sine, de o autoflagelare, dar numai ca formă de limitare a acelei dezvoltări explozive
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
poetul de 20 și ceva de ani, sorbind fără lăcomie, cu resemnare, oxigen din tubul sprijinit într-o rână de peretele scorojit al clinii ieșene de "radiologie". Cu un an în urmă, mă invitase la el acasă, la vânătoare de iepuri, undeva, în nordul județului Botoșani. "Acolo se străduia să mă convingă sunt atâția iepuri, că și-un nepriceput împușcă". Dându-și seama că ar fi putut săvârși, cumva, o gafă, s-a înroșit până-n albul ochilor și i-au dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
tubul sprijinit într-o rână de peretele scorojit al clinii ieșene de "radiologie". Cu un an în urmă, mă invitase la el acasă, la vânătoare de iepuri, undeva, în nordul județului Botoșani. "Acolo se străduia să mă convingă sunt atâția iepuri, că și-un nepriceput împușcă". Dându-și seama că ar fi putut săvârși, cumva, o gafă, s-a înroșit până-n albul ochilor și i-au dat lacrimile... De câte ori mă va întâlni după aceea, va roși, mormăind scuze... Și iată că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
protecție în bătaia Codului Penal, implicându-se în braconaje de-secretizate și zugrăvind malițios împrejurări despre care, de regulă, se tace. Dacă-n însorita Italie, din care se vor fi trăgând strămoșii lui Sardino, s-a ajuns să se vâneze iepuri importați din România, apoi taman asta încearcă să prevină autorul la noi, martor cu pix al împuținării viețuitoarelor și strâmtorării habitatelor din spațiul mioritic. Orice expediție vânătorească devine, astfel, o călătorie inițiatică, la care cei zidiți între membranele de beton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de el. Un sat cu multe dealuri și păduri, Să pleci de-acolo nu te-nduri, Să cauți melci, fragi și căpșuni Iar atunci când e căldură Intri-n pădure la răcoare, Stai la tulpină, jos, sub arbor Și vezi un iepure țâșnind Și te întrebi, cum a trăit Aicea, singur în pădure, Și, el să plece, nu se-ndură. Și din pădure strângi tu vreascuri, Nuielele ce cad uscate, Le strângi, și tu le faci un braț; Le duci acasă și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Costică Ciubotaru, care-mi era prieten, să mă însoțească, mai ales că prietena la care mergeam stătea la o colegă din Sirețel care, după câte știam eu, era singură, nu avea încă prieten, și vorba ceea: cine știe de unde sare iepurele? Fidel promisiunii de-a mă însoți, curios și el să o cunoască pe colega prietenei mele, Costică Ciubotaru a sosit pe la mine, după cum ne-am înțeles, pe la orele 8 dimineața. Când să plecăm, gazda mea, mătușa Paraschiva, grijulie ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Când ei vor pleca, de bună seamă că vor interveni alții și le vor da jos. Eu însă, trebuie să vă spun, cu mâna pe inimă, că așa cum ar zice un vânător amator, prin cele două busturi am împușcat doi iepuri dintr-un foc. Am realizat colecția, așa cum am visat ani în șir. Am așezat, aici, în orașul drag al copilăriei mele, tot ce-am creat într-o viață întreagă exceptând lucrările aflate, disparat, în muzee și colecții centrale sau diferite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
probleme "personale", esențiale pentru viitorul său. La camera de oaspeți a secției n-a locuit decât o săptămână. După orele de serviciu se plimba. Căta și dăduse sfoară printre colegii de serviciu o gazdă. În cea de-a doua săptămână, iepurele a sărit, cum se zice în popor tocmai de unde nu se aștepta. Se afla într-o seară, invitat, la subinginerul Mândrilă, adjunctul său. Domnule inginer șef Bițu, știți ceva, i-a spus capul familiei. Nevastă-mea are în oraș o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
te mai pierd niciodată, mămica mea Felicia măcelărită și hăcuită-n halu’ ăla, care-n nădejdea surorilor ei ar fi dus-o la Mortu’ Fript, scorpiile, dar de-acum se mai potolise zăpușeala și Ortansa cu Viorel rodeau ca niște iepuri din a doua tranșă de porumb fiert cu rezistența lui Andrei. Noi picoteam lungiți În iarbă pe lângă ei. Nu mai era mult până să se Însereze. Precis o să-i apuce noaptea pe drum. Și unde spuneai că vă duceți, Viorele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu eram eu cel care să-l fi adus pe calea cea bună, și nu fi bou, Relule, și-și dregea glasul cu o dușcă de rom, râgâia și tușea și ni se făcuseră ochii-n cap ca găoaza de iepure de nesomn și de la atâta fumăraie, da’ dacă deschidem geamurile ne căsăpesc țânțarii, sfinte Dumnezeule, miluiește-ne, Doamne, pe noi că Întru Tine am nădăjduit și-am râvnit și nu te mânia pe noi foarte și nu pomeni fărădelegile noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de băutură și legume pentru fiertură, pe care n-aveam decât să le mâncăm crude. Butelia se isprăvise și nu mai avea rost s-o umplem pentru patru-cinci zile cât am mai fi Întârziat pe aici. Ronțăia Florinel ca un iepure la ceapă și morcovi și cartofi cruzi, și dacă-i mai dădeai și un colț de pâine și să tragă o dușcă de rom și două fumuri de țigară, Îl Înveseleai pentru toată ziua și parcă-ți trecea și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe alte străzi, hăituiți și vânturați Încolo și-ncoace de un popor mult mai numeros de militari, milițieni și securiști, care veneau de peste tot dimpreună cu Salvări și mașini de pompieri. Toți au tras În noi. Vânau poporul ca pe iepuri, din Dacii În plină viteză. Ne Împușcau de la ferestre, din poduri, de pe acoperișurile blocurilor și iarăși fugim și trebuie din nou să ne grăbim fără să ne pripim. Ceața unui amurg fumegos ne Împresoară și ne sufocă. Hansi gâfâie lipit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o clipă o schimbare, năpădit de o dorință tulbure. Marea de un roșu murdar se zbătea Între zidurile coșcovite ale cazematei. O fi fost furtună aseară, dar nu-i nici o scamă de nor pe cer. I-au vânat ca pe iepuri, da, au dat cu gaze toxice, cu ce naiba n-au dat? Ca să-i stârpească definitiv, da, marea s-a umplut de sângele lor. Peste tot pute a mortăciune, drept pentru care poporul i-a ales o dată și Încă o dată. Poporul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
doar o clipă cât o bătaie de inimă grăbită, că și ceillalți au rămas fără glas. Nici n-apucă Sfinția Sa, să strige: ” Da’ ce-i cu voi, măi.. v-ați pierdut mințile..?!”, că toți ne-am făcut nevăzuți, sărind ca iepurii, în copci, prin omătul până la brâu spre școală unde aveam dormitorul. Gospodăria săteanului s-a golit de urători cât ai clipi, lăsând în urmă doar ecoul cântecului, care încă mai plutea în aer. „ Da’ ce-i, dom’ Părinte... ce rău
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
așa cum dormeau, pe o parte, doborâți de oboseală și de foame... Îi îmbrățișa și dezmierda, pe fiecare, din ochi și-i iubea atât de mult... atât de mult îi iubea..! Deodată se pomeni direct în picioare, trăgând cu urechea, ca iepurele de pârloagă la pândă.. Le luaseră urma și, hămăitul de câine din nou se apropia. Umbre răzlețe se furișau printre tufișuri. „ - Alarmă, băieți... alarmă !”, strigă Baltă. Într-o clipă, toți au pornit într-o goană nebună prin întunericul pădurii. O
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-i spun să plece de-acolo, să mă lase în pace, dar nu reușesc să spun nimic. Deschid poarta și ea intră fără s-o invit. O iau de mână și o duc în lumea mea fermecată. Îi arăt veverița, iepurii, micile vipere pe care le dresam după ce doica mea avusese grijă să le scoată dintele veninos. Acum vorbesc fără întrerupere; vreau să fiu cât mai persuasiv și mi se pare că aproape am uitat de mine însumi, dându-mi toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
producția obținută de pe lotul atribuit în folosință. Cooperatorii pot avea în proprietate personală pe o familie (soțul și soția, împreună cu copiii lor necăsătoriți), pînă la 3 bovine de producție, 15 oi sau capre și un număr nelimitat de porci, păsări, iepuri de casă, stupi de albine. Adunarea generală poate aproba că, în funcție de condițiile și posibilitățile locale cooperatorii să dețină pe o familie un număr mai mare de bovine, ovine sau caprine. Cooperatorii care dețin sau dobîndesc animale și inventar agricol, peste
STATUTUL din 28 septembrie 1977 cooperativei agricole de producţie. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126860_a_128189]