3,832 matches
-
infinită grație, puternic și generos, cu o neliniște creatoare permanentă. Leonardo ilustrează conceptul spiralogic al dorinței înnăscute a omului de a cunoaște, dusă la apogeu. Întrega sa activitate artistică, matematică, tehnologică, astronomică, biologică, medicală îi permite să-i egaleze pe iluștrii săi antecesori, Aristotel, Maimonide și Avicenna. Istoria calului din gips, realizat ca model pentru a servi statuii ecvestre a lui Ludovico Sforza (care fusese distrus) și-a câștigat celebritatea sub denumirea de "statuia fantomă". În anul 1967, Profesorul Tanaka, din
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de sintetizare a ureei demistifică vitalismul, precum și teoria "magnetismului animal" a lui Franz Anton Mesmer 174, care susținea că există o forță planetară și cosmică care animă animalele, oamenii și substanțele organice. Tot la începutul secolului al XIX-lea, un ilustru chimist, Jöns Jakob Berzelius 175, susținea credința într-o forță regulatoare care caracterizează substanțele organice, susținând dualismul cartezian aplicat substanțelor chimice. Chiar și Oscar Hertwig 74 era adept al neovitalismului. Secolul XX renunță definitiv la tendințele vitaliste și neovitaliste. Wöhler
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de hotar a socio-politicii. Semnează tot ce a scris toată viața astfel: "J.J. Rousseau, Cetățean al Genevei", mândru că aparține unui stat guvernat democratic de un consiliu de 200 de membri. Trimiterea copiilor la orfelinat, după ce căpătase aureola celui mai ilustru educator, a devenit un cap de acuzare în criticile lui Voltaire și Edmund Burke, contemporanii lui. Devenit apropiat prieten al lui Diderot și D'Alembert, participă la editarea Marii Enciclopedii. Ca răspuns la o întrebare pusă de Diderot la Academia
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
manuscris. Transformat în pasiune, interesul cercetătoarei se prelungește în urmărirea destinului acestuia în epocă și postumitate într-o panoramă intitulată Confruntări în critica deceniilor IV-VII. E. Lovinescu și posteritatea lui critică (1975), care opune în mod provocator direcția și lecția ilustrului precursor atât criticii sociologist-dogmatice din anii ’50, cât și noii generații „antierudite” din anii ’60. „Obsesia noastră este captată astăzi tocmai de modalitatea de a asigura construcția de durată în condițiile date ale acestui prezent, aici și acum. Spre această
VRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]
-
mijloacelor de comunicare În Germania, la începutul anilor treizeci, în jurul grupului de la Frankfurt, ia naștere un curent de gândire ce semnalează deprecierea crescândă a societății și culturii, ambele supuse influenței mijloacelor de comunicare de masă. Acest curent va avea reprezentanți iluștri în toate epocile, în Germania, ca și în Franța. În teoria critică pe care o elaborează, industria culturală de masă ajunge la ceea ce Adorno (1951) numește “barbaria stilizată”. și această industrie nouă constituie, și nici nu se poate altfel, un
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
cărui locuitori spune că sunt „mai mult decât opulenți” și „putrezi de bogați”. El descrie casele elegante, cu mari Încăperi garnisite cu Împletituri, străzile curate și largi, pavate cu piatră cubică. Amintește apoi că mulți germani vin să studieze la ilustra universitate a orașului și că sunt „atrași nu doar de cursurile ei, ci și de puritatea limbii. Franceza vorbită la Orléans este atât de pură, Încât se vorbește de orleanism, așa cum odinioară se vorbea de aticism”. Vizitator curios, el culege
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
proiect chiar atât de nou? Mila nu era deja oare, În textul lui Jean-Jacques Rousseau, primul sentiment social, iar teoria milei nu a fost oare pusă În aplicare pe post de doctrină de guvernare din „zelul compătimitor” al celui mai ilustru dintre elevii lui Rousseau, adică Robespierre? Și, mai important, cum s-a putut ca bunătatea naturală față de semeni să ducă la Teroare? Milă și compasiune: blânda voce Jean-Jacques Rousseau scria, În Discurs asupra originii inegalității Între oameni, că prima legătură
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
implicită și, În acest sens, irealizabilă. Totuși, cei care au conceput deviza republicană aveau fără Îndoială dorința sau ambiția, sau poate doar iluzia, de a-i conferi un rol precis. De ce a rămas fraternitatea, În ciuda tuturor rezervelor, alături de cele două ilustre vecine ale sale? Bergson susține că ea „le reconciliază pe cele două surori inamice”. Inamice una alteia, se Înțelege. Fraternitatea ar face astfel compatibile exigența libertății și cea a egalității, dacă este adevărat că „una nu se prea poate obține
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
manifestație? Eram acolo cu soția și cu fetița. Lângă mine se afla chiar domnul A.C., la costum, cravată. Cineva veni lângă noi și mă întrebă așa, tam-nesam dacă sunt Codruț Constantinescu. Jenat, parcă îmi era rușine, parcă nu vroiam ca ilustrul personaj de lângă mine să afle aceasta, îi răspund încet: „Da, eu sunt...“. Atunci A.C. s-a întors către mine, scârbit, întrebându-mă încă o dată, parcă pentru a fi sigur, dacă eu eram C.C. Îmi spune că mi-a citit un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
însoțit întotdeauna de un zâmbet cald și încurajator. Pentru a-l defini pe Stelian Ivașcu se potrivesc cuvintele părintelui Andrei Scrima: „A deveni celălalt este o Cruce”. Acesta i-a fost coleg de liceu la Orăștie. Nu putem evoca personalitatea ilustră a doctorului Stelian Ivașcu fără să vorbim despre prezența permanentă cu fapta, cuvântul și sufletul distinsei sale soții, Elvira Ivașcu, cea cu care a împărtășit bucuriile succesului și alături de care și-a croit planuri care au devenit realitate. Doamna Elvira
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
Rokkan, Tilly sau Skockpol. Timpului mediu, consacrat cercetării ciclurilor și interciclurilor, îi corespunde pentru a relua termenul lui Edgar Morin analiza mezosociologică, care scrutează dezvoltarea dialecticii actorului și a sistemului: aceasta fondează, potrivit celor spuse de doi dintre reprezentanții ei iluștri, sociologia organizațiilor. În domeniul politicii comparate, i-am putea găsi o variantă recentă în metodologia originală, deși statică, propusă de Charles Ragin. Timpului scurt, cel al istoriei imediate, dedicat inventarierii evenimentelor, îi corespunde analiza microsociologică dedicată acțiunii "omului în societate
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
modifica dinamica acesteia. 3. Activarea: de la colectivism la individualismul dependent Colectivismul a fost una dintre temele pe care ideologia comunistă și critica îndreptată către acesta au știut să o împartă fără discriminare. Mai precis, este vorba despre ideea având o ilustră ascendență hegeliană potrivit căreia sub socialism și mai ales în societățile de tip sovietic, individualul este organic și ierarhic subordonat socialului întrupat de stat, destinul individual este înglobat, practic și teoretic, în grandoarea proiectului de ansamblu al societății comuniste, iar
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de Prut locuiește un popor diferit de poporul român, poporul moldovenesc, care vorbește limba moldovenească, o limbă romanică diferită de cea română, dacă nu chiar romano-slavică. În lingvistica generală și comparată lucrurile au fost dezbătute, după 1950, cu participarea unor ilustre personalități. Concluzia a fost cea rezultată din expunerea prof. Eugen Coșeriu la Congresul Filologilor români din 4 - 9 iunie 1994: „a promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de cea română este, din punct de vedere strict lingvistic, o
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
fie traduse în limba moldovenească, fapt care a atras reacția autorului: „Auzi, mișeii! Să mă traducă pe mine în limba mea!“. Într-o comunicare prezentată la Congresul al V-lea al Filologilor Români din 1994, Latinitatea orientală, Eugen Coșeriu, reprezentant ilustru al intelectualității românești din Basarabia, a demonstrat, cu argumente ce nu pot fi contestate, că „a promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greșeală naivă, ori o
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
zile pe săptămînă. Fondul bibliotecii s-a îmbogățit mult prin donații, în primul rînd din partea elevilor, dar și din parte unor scriitori, teologi, funcționari, proprietari, oameni politici etc. În Cunsemnăciunariu apar numele a 145 de donatori, printre care nume ilustre ca V. Alecsandri, G. Asachi, C. Negruzzi, Al. Odobescu, D. Gusti, Andrei Șaguna etc., dar daniile cele mai consistente le-au făcut Aron Pumnul și Al. Hurmuzachi. Important de constatat este că în rafturile bibliotecii se aflau scriitori din toate
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Voiculescu, Oscar Sager, Arthur Kreindler, State Drăgănescu, Aurel Mareș, Alexandru Șoflete, Constantin Arsene. Școala românească de neurologie, întemeiată de Gheorghe Marinescu, supraviețuise cataclismelor isorice și se relansase în pofida tuturor dificultăților. Jean-Jacques Askenasy se revendică de la această școală, alături de alte nume ilustre afirmate în țară și în lume, între care se numără Mihai Ioan Botez, Victor Ionășescu, Ion N. Petrovici, Mircea Steriade. Fapt simptomatic, discipolul de atunci, ajuns la rândul său maestru, păstrează o vie amintire pioasă tuturor celor de la care a
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
de două decenii. Aceia care se află într-o poziție de putere sunt uneori corupătorii și alteori cei corupți. În La Democratie en Amerique, Tocqueville distingea, trebuie să recunoaștem într-o manieră impresionistă, două tipuri de regimuri: aristocratic și democratic. Ilustrul comparatist nota astfel: "Aristocrația și democrația își reproșează reciproc facilitarea corupției: o distincție trebuie făcută. În guvernările aristocratice cei care ajung să conducă sunt oamenii bogați dornici doar de putere. Oamenii de stat din democrații sunt săraci, cu averi care
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Iași de-o manieră impardonabilă, „de parcă ar fi fost o a doua Unire a Principatelor!”. Ei, bine, nici un admirator din sutele pe care i-am avut nu mi-a făcut vreodată un elogiu atât de... nerușinat, de umflat, ca acest „ilustru și Înfocat” denigrator al operei mele, care a fost frustratul T.P!...Ă În interviul citat mai sus, acordat lui Daniel Dimitriu și Horia Zilieru, cum fac uneori, aduc În discuție o judecată negativă asupra persoanei sau operei mele și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
francezii, excepționale. Și asta În ciuda atracției pe care o resimțea cu tărie față de progeniturile vechii aristocrații românești sau franceze; la mesele ei, darnice și foarte priceput organizate, am Întâlnit - și Întâlnesc și azi, la Paris - nu puțini purtători de nume ilustre franceze, engleze sau românești. Alături de unii scriitori de vârf ai Parisului, pe care Îi atrage prin farmecul și bine conturata ei personalitate de „Româncă frumoasă și isteață” - Francezii au Încă și azi În minte puternica personalitate a Elvirei Popescu sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de amatori - sau fragmente de peliculă furate de cameramani jucăuși, fascinați o clipă de logoreea poetului, de aerul său boem. Am avut, noi, Românii, la sfârșitul secolului trecut, norocul nemeritat și incredibil al unui uriaș spirit european, al unui poet ilustru, novator și adânc trăitor al tradiției literare a acestui pământ și nu am fost capabili nu să-l instalăm Într-un palat sau măcar Într-o vilă la șosea, ca pe orice ștab de mâna a doua al momentului (unii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
extrem de târziu În această „clădire, construcție” a Națiunii și, pentru noi - poate ca și pentru Germani! -, ea, Națiunea, este „mai mult decât atât”; nu este numai o altă formă de organizare civică, socială, politică, cum li s-a Întâmplat unor ilustre state din Vest, Franța, Spania sau Anglia! Oricât de radicală a fost această schimbare socială, politică sau culturală pentru aceștia, ei s-au regăsit Între fruntariile aceluiași teritoriu; În linii mari, sentimentul, certitudinea de a aparține aceleiași comunități istorice, de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și începutul comentariului critic la Arghezi: "Uneori, detractorii au imprevizibilul avantaj de a fi mai aproape de izvoarele capabile să definească o personalitate decât cei mai entuziaști apologeți" (p. 161). Este lesne de înțeles că un detractor arghezian, dintre cei mai iluștri, a fost Ion Barbu: "Experiența lui preoțească (a lui Arghezi, n.n.) n-a fost una banală, cum ar putea presupune cei neavizați. Ion Barbu privea din lumea lucrurilor în oglindă (întâmplare fericită!) și vedea Ideea. Arghezi se afla de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eminesciene găsim o suită de articole și comentarii la temă, eșalonate pe două capitole: unul format din analizele publicate anterior de autor în presa literară, sau inedite și altul de "eminescologie", în fond o crestomație de texte scrise de câțiva iluștri comentatori ai fenomenului eminescian. Încă de la primele rânduri (vezi preambulul intitulat Lămurire) autorul se plasează, el însuși, "de-a curmezișul" unor onorabile perspective impuse în decursul vremii de către Tudor Vianu, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, I.L. Caragiale, G. Călinescu, privitoare la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu răhățișurile dumneavoastră! Ultimele capitole din Controverse eminesciene sunt zguduitoare! Ne pare rău că nu le putem cita în întregime! Cu nobilă fervoare, discretul profesor de română de la Huși, Theodor Codreanu, taie în carne vie și le dă peste nas iluștrilor critici bucureșteni grijulii mai mult cu imaginea lor politică decât cu soarta culturii care-i hrănește și pe care ar trebui s-o slujească cu devoțiune. Pe lista tumorilor maligne se adăuga și numele profesorului Mihai Zamfir sau a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sclipitoare ale cugetării, fie mini-eseuri cu un sâmbure polemic, implicit ori explicit, structurate riguros și colorate de paradoxuri subtile, susținute de idei de bun simț, greu de contrazis, nutrite de seva livrescă ori născute din meditația fecundă în marginea textelor ilustre. Încă de foarte tânăr autorul citea cărți grele și se luptă cu titanii literaturii universale și cu marii clasici. Partenerii de dialog aforistic ai lui Theodor Codreanu sunt incontestabil teoreticieni ai literaturii autorități în filosofie, semiotică, psihanaliză etc. Exemplificăm: Scopul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]