19,706 matches
-
erau cuvintele ei. Mă privea peste niște ochelari cu rame de fier, cu lentile lungi și pătrățoase, așa cum arată lamelele de microscop. Vinișoare sparte îi înroșeau vârful nasului. Rozacee, îi spunea ea. Ar fi fost mai ușor să ți-o imaginezi într-o casă de turtă dulce decât într-o mănăstire. Cununată mai degrabă cu Moș Crăciun decât cu Hristos. Șorțul apretat pe care-l purta peste rasă era de-un alb atât de strălucitor, că atunci când am sosit prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
era mare - albă cu obloane verzi vânătorești, o casă colonială cu două etaje, cu uriașe coloane în față. Iederă cheală și trandafiri cățărători - trandafiri galbeni - se urcaseră pe trei metri de la sol în jurul fiecărei coloane uriașe. Aici ți l-ai imagina pe Ashley Wilkes tăind iarba, sau pe Rhett Butler dând jos obloanele de furtună, dar Evie, ea îi are pe ăștia trei sclavi din Laos cu salariu minim care refuză să locuiască înăuntru. Sari la ziua dinainte, Evie aducându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
recunoscut fratele mutilat. Către Vivienne, Brandy zice: — Domnișoară Gono Rhea, mai am încă multe luni de Training pentru Viața Reală și n-o să le petrec închisă aici, în hotelul ăsta. Sari la noi plecând cu Fiatul Spider doldora de bagaje. Imaginează-ți niște refugiați disperați din Beverly Hills cu șaptesprezece valize asortate migrând în cealaltă parte a țării ca să înceapă o viață nouă în Midwestul Muncitoresc. Totul foarte elegant și cu gust, una dintre vacanțele alea epopeice ale familiei Joad, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
capul ei între picioarele mele. Mă durea gâtul de vreo două zile, așa că nu m-am dus la școală și tot restul, zice Brandy. Zice: Domnișoară Arden? Alo? Mă uit în jos la ea. E așa ușor să mi-o imaginez moartă. — Domnișoară Arden, te rog, zice. Îmi mai dai? Mai arunc un Valium. Brandy înghite. — Zile întregi am avut impresia că nu pot să înghit, zice. Așa tare mă durea gâtul. Abia dacă puteam vorbi. Ai mei au crezut, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nici nu-l auzi căzând. Fără să se întoarcă, Manus duce mâna în spate și apucă altceva. Un sfeșnic de argint. — Asta-i moștenirea mea, zice Manus. Azvârlit peste cap în întuneric, sfeșnicul se rotește prin aer, tăcut, așa cum îți imaginezi că zboară sateliții. — Știi - Manus azvârle o mână scânteietoare de inele pentru șervete -, părinții tăi sunt un fel de Dumnezeu. Sigur, îi iubești și vrei să știi că există pe lume, dar nu-i vezi cu adevărat decât atunci când vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
câteva milioane de oameni înaintea ta, zice ea. Orice faci tu e plictisitor și învechit și absolut OK. Mergi la sigur pentru că ești blocată înăuntrul culturii tale. Orice ai concepe tu este bine pentru că o poți concepe. Nu-ți poți imagina nici o cale de scăpare. Nu există nici o cale de scăpare, zice Brandy. — Lumea, zice Brandy, e leagănul și capcana ta. Asta e după ce am recăzut în eroare. I-am scris agentului meu și-am întrebat care sunt șansele să primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-l transformă pe Chase Manhattan în Eberhard Faber. Conducem Seville-ul prin mijlocul Las Vegas-ului. Toată lumina aia spasmodică de neon, faruri roșii urmărindu-se într-o direcție, faruri albe urmărindu-se în cealaltă. Las Vegas arată așa cum ți-ai imagina că trebuie să arate raiul noaptea. Nu ridicăm nici o clipă capota Seville-ului, o avem de două săptămâni, niciodată n-am ridicat capota. Străbatem centrul Las Vegas-ului, Brandy așezată pe portbagaj, cu curul pe capacul lui și cu picioarele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
umane pe planeta asta, cu creierul pe care-l avem, și cu aceleași două brațe și două picioare pe care le au toți. Suntem captivi într-o asemenea măsură, că orice cale de evadare pe care ne-am putea-o imagina ar fi doar o altă parte a capcanei. Orice ne dorim, suntem dresați să ne dorim. — Prima mea idee a fost să-mi amputez un braț și un picior, cele stângi, sau cele drepte - se uită la mine și ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
topite și bătute cu ciocanele, totul cerând o muncă așa intensă. Totul, adică Brandy Alexander. Ellis poartă un costum la două rânduri sau ce naiba o mai fi, un costum cu un singur pliu pe spate, negru. Arată așa cum te-ai imagina mort într-un coșciug, dacă ești bărbat, lucru care nu-i o problemă pentru mine, dat fiind că Ellis oricum și-a supraviețuit rolului pe care l-a jucat în viața mea. Ellis se fâțâie țanțoș acum c-a demonstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a fi frumoasă. Acum tot viitorul meu e acolo afară și mă așteaptă. Adevărul e că a fi urâtă nu-i așa palpitant cum ai crede, dar poate fi o oportunitate pentru ceva mai bun decât mi-aș fi putut imagina vreodată. Adevărul e că-mi pare rău. Capitolul 32 Sari înapoi la sala de urgențe de la La Paloma. Morfina administrată intravenos. Minusculele foarfece chirurgicale taie taiorul lui Brandy. Penisul nefericit al fratelui meu e acolo, albastru și rece, în văzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în buza malului, ghemuindu-se, căutîndu-și un sprijin pentru tălpi, încordîndu-și picioarele, gata să sară. Îl dureau degetele de cît strîngea de tare mînerul cuțitului, era un cuțit de vînătoare, ușor curbat, pe care nu-l folosise niciodată. Și-a imaginat de cîteva ori cum va proceda, cu stînga îl va prinde de obraz, iar cu dreapta va lovi. Nu mai erau decît trei-patru secunde. A simțit că-l cuprinde panica. Va lovi! Dar unde? Unde să lovească sigur, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu era greu de înțeles care era planul celor doi ofițeri, acum chiar că nu mai erau doi bătrînei scoși la pensie, inofensivi, nu era greu de priceput ce voiau dumnealor. Era greu, în schimb, dacă nu chiar imposibil de imaginat cum ar putea trece el în realitate, în lumea înconjurătoare. Cu mintea lui își dădu seama că la prima încercare de a ieși pe Strada Mare cu lista de subscriere la program, el, adjutantul Popianu, nu numai că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Aeronautică și Arsenal, să nu aibă habar de Comitetul de la Vladia, iar totul să nu fie decît produsul unor deducții construite pe o premisă falsă. De va fi așa, vizita asta îl va costa mai mult chiar decît își putea imagina, pentru că Basarab Cantacuzino nu era omul care să se lase călcat în casă pe degeaba. Va trebui să fie atent, prudent, reticent. Să descopere cît de mare și de real este aisbergul cufundat în lenea și nepăsarea pe care prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o dovadă a faptului că perfecțiunea există, care îl urau pe el pentru că a reușit să facă în viață ceva care să fie exact așa cum și-a dorit să fie, dar niciodată nu s-a glndit, nu și-a putut imagina că ei vor cîștiga nu datorită lor, ci datorită lui. O gîndire logică, așa cum se mîndrea că are, ar fi trebuit să-i spună că numai el putea distruge Serviciul, deoarece numai el a fost capabil să-l creeze. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
toate acestea sînt chestiuni cu care puteți să fiți sau să nu fiți de acord. Rămîne ceva de neșters, de neignorat sentimentul acela de îngrozitor, de ireparabil. Nu pot să vi-l transmit, nu pot nici măcar să fac să-l imaginați, pentru asta trebuie o oarecare participare, nu-i așa?" Oricît ai' fi dorit să-l facă pe Mihail să consimtă la neliniștea, spaima sa, pe care o trăise cînd Popianu i-a povestit despre noutățile de la Vladia, nu reușea decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un lucru era clar Bîlbîie ar fi făcut și pe dracu-n patru să poată ajunge la "creierul" fasciei, să descopere cu o clipă mai devreme ce și cînd urma să se întîmple. Știa destule lucruri încît să-și poată imagina cam ce au de gînd militarii, probabil, că înaintase în scris tot ce aflase către Mihail, dar informația cea mar importantă, cheia afacerii n-o aflase încă, iar după ce a aflat-o n-a mai putut, face nimic, deoarece a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dar după noi ce va rămâne, domnilor? Scrisori de dragoste... Și facturi de hotel neachitate.) -X vârî iarăși cărțile În valiză, care mirosea a cizme noi și a lavandă, și Începu să se uite prin cărțulia fără coperte. (Mi‑l imaginez stând ciucit lângă valiză, Înclinând cartea după lumina lămpii.) O Întoarse pe toate fețele, după care o duse la nas. Îi plăcea mirosul de carte veche.) Pe ultima pagină dădu de un cuvânt cu litere mărunte, despre care Întâi crezu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
precum un exemplar pe care Îl returnez librarului ca fiind necorespunzător. Orbită de furie și de căință, abia dacă am observat pata timbrului aidoma unei peceți de ceară. Dumneavoastră, ca un cunoscător al operei lui Mendel Osipovici, v‑ați putea imagina cum ar fi descris el această scenă, poate ca un portret flamand, lumina ce se prefira printre draperii pe chipul și mâinile tinerei femei. Oare, pentru luminozitatea picturii, credeți că ar fi aprins focul godinului și i‑ar fi Întredeschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a Încredințat, de o importanță vitală În rezolvarea misterului Protocolului. Eseul Își va pierde semnificația literară În clipa În care am Înțeles că În cercetarea acestei teme, În plan faptic, nu se mai putea Înainta, și atunci am Început să imaginez Întâmplările Întocmai cum s‑ar fi putut petrece. Și atunci, cu cugetul Împăcat, am schimbat titlul: Protocolul a devenit Conspirația. Plasată pe firul faptelor - nu prea denaturate - povestirea va Începe să se dezvolte În locurile În care datele erau incomplete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aveau să se ivească cele două mici stele care conturau vârfurile cleștilor proiectate în afară, iar puțin după aceea, acestea se transformau în acea masă luminoasă, complexă, în care, cu secole în urmă, cineva a avut capriciul de a-si imagina conturul unui rac. Însă cert era că atunci când acest „rac“ se ridică un cvadrant deasupra liniei orizontului, picioarele lui din spate indicau cu precizie punctul în care se află estul în timpul lunilor de vară. Aștepta răbdător, încrezător că în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nor dens sau drept un munte care s-ar fi interpus deodată între el și cer, dar era evident că era vorba despre un om, fără îndoială cel mai corpolent pe care Tapú Tetuanúi îl întâlnise vreodată. —Chimé?... murmura ezitant, imaginându-și că poate herculeeanul Uriaș din Farepíti urmase și el același drum, cu vagă speranța de a se bucură de o noapte de dragoste cu dulcea Maiana. Ești tu, Chimé? Răspunsul fu un răcnet animalic și, fără nici un cuvânt, monstruosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rezervă zeul Tané femeilor care se-ncumetă să înșele un navigator? Le trimite pentru veșnicie în locul cel mai adânc din ocean, acolo unde e frig și-ntuneric și unde trăiesc cei mai înfricoșători monștri pe care ți i-ai putea imagina. Clatină din cap, înlăturând orice asemenea posibilitate. Și același lucru pățesc și bărbații care-ndrăznesc să se culce cu femeia unui navigator. Nu! adaugă hotărâtă. Dacă într-o zi tata o să mă dea ție, va fi pentru totdeauna. Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
suntem bărbați! Când reușiră în sfârșit să se liniștească, se așezară roată, privindu-se fericiți, dar nevenindu-le încă să creadă că era adevărat. —O să mergem!... exclama până la urmă Tapú Tetuanúi, ca și cum încă ar mai fi fost în tranșă. Vă imaginați? Cea mai grozavă expediție care s-a organizat vreodată, iar noi vom lua parte la ea! Aproape că nu-mi vine să cred. Nici mie! recunoscu Vetéa Pitó. Dar adevărul este că am riscat mult. Dacă ieșea prost, stăteam trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de fapt un vis și o realitate care trebuiau împărțite. Nu e corect! se tângui Chimé. Știu, recunoscu față, pe un ton sincer. Am fost îngâmfata și iresponsabilă, dar trebuie să recunoașteți și voi că n-aveam cum să-mi imaginez că veți reuși, toți trei, ceea ce mi-ați promis. Îi privi cu ochii ei imenși, întunecoși, care-i făceau să tremure. În compensație, și țin să subliniez c-o fac de bunăvoie și cu reală bucurie, sunt dispusă să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe punctul de a se petrece, căci în ochii celor care veneau în fiecare zi să-l vadă nu se mai citea ură fără margini din primele zile, ci doar o prost disimulata compasiune, care îl făcea să se cutremure, imaginându-și tot ce putea fi mai rău. Dar de fapt „tot ce putea fi mai rău“ era mai rău decât și-ar fi putut el imagina. Îl duseră, cu mâinile strâns legate, până la golful Farepíti și, când se văzu în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]