7,197 matches
-
Literature in Britain, 1150-1550, ed. By Carol M. Meale, Cambridge, Cambridge University Press, 1993, pp 41-60. 36. Goff, Jacques Le (coord.), Omul medieval, traducere de Ingrid Ilinca și Dragoș Cojocaru, postfață de AlexandruFlorin Platon, Editura Polirom, Iași, 1999. 37. Idem, Imaginarul medieval, Editura Meridiane, București, 1981. 38. Grămadă, Ilie, Femeia în Evul Mediu, Editura Vasiliana ’98, Iași, 2003. 39. Greimas, Algirdas Julien, Despre sens. Eseuri semiotice, text tradus și prefațat de Maria Carpov, Editura Univers, București, 1975. 40. Hansen, Elaine Tuttle
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care o surprinde târgoveața în istorisirea sa, era una a permisivității totale, în care dragostea nu era un 417 Ibidem, p. 305. 418 Ibidem, p. 307. 419 David S. Reed, art. cit., pp. 82-83. 420 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Marcel Aderca, postfață de Cornel Mihai Ionescu, București, Editura Univers Enciclopedic, 1998, p. 103. 120 păcat. Într-o astfel de atmosferă și-ar fi dorit să trăiască, de aceea, poate, ea se identifică, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
iubitoare, și iubită mai puțin ca femeie decât ca treaptă spre cele cerești. Astfel s-au născut Beatrice și Laura.” 581 Deși admiratori ai înaintașilor lor iluștri, atât Giovanni Boccaccio, cât și Geoffrey Chaucer optează pentru un alt tip de imaginar feminin, mai realist, mai autentic uman și, poate, de aceea, mai credibil. Donna angelicata din Decameronul sau din Povestirile din Canterbury nu mai este asemănătoare unei divinități feminine intangibile și protectoare, abia perceptibilă și mereu drapată în misterul care o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
140. 30. Duby, Georges, Evul mediu masculin. Despre dragoste și alte eseuri, traducere de Constanța și Stelian Oancea, Editura Meridiane, București, 1992. 31. DumitrescuBușulenga, Zoe, Renașterea. Umanismul și destinul artelor, Editura Univers, București, 1975. 32. Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Marcel Aderca, postfață de Cornel Mihai Ionescu, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998. 33. Dyer, Christopher, Everyday Life in Medieval England, Hambledon and London, 2000. 34. Edwards, Robert, Chaucer and Boccaccio: Antiquity and Modernity, Palgrave
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Literature in Britain, 1150-1550, ed. By Carol M. Meale, Cambridge, Cambridge University Press, 1993, pp 41-60. 36. Goff, Jacques Le (coord.), Omul medieval, traducere de Ingrid Ilinca și Dragoș Cojocaru, postfață de AlexandruFlorin Platon, Editura Polirom, Iași, 1999. 37. Idem, Imaginarul medieval, Editura Meridiane, București, 1981. 38. Grămadă, Ilie, Femeia în Evul Mediu, Editura Vasiliana ’98, Iași, 2003. 39. Greimas, Algirdas Julien, Despre sens. Eseuri semiotice, text tradus și prefațat de Maria Carpov, Editura Univers, București, 1975. 40. Hansen, Elaine Tuttle
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se amestecă cu apa și rezultă mocirlă), dar deopotrivă fecundă (orezul crește În mocirlă...) Ultima conjuncție Saturn-Neptun În tranzit armonios a avut loc În Capricorn, așa că valorile saturniene de control au prevalat, În sensul unei reorganizări a ideologiei sau a imaginarului. În tranzit armonios peste un punct sensibil din temă, conjuncția propune În mod ferm (!) o astfel de ordonare. În disonanță, ar fi fost o sursă de confuzie, frământări, pesimism și incapacitate de a acționa sau de a reacționa. Tranzitul prin
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
de ordonare. În disonanță, ar fi fost o sursă de confuzie, frământări, pesimism și incapacitate de a acționa sau de a reacționa. Tranzitul prin conjuncție sau trigon al lui Saturn sau Neptun aflați În relație celestă bună permite, dimpotrivă, restructurarea imaginarului - așadar, formularea unor idei mai clare despre lucrurile la care visăm și organizarea realizării acestora. Dimpotrivă, tranzitul uneia sau alteia dintre cele două planete - dacă ele se află În disonanță celestă - este un factor de pesimism sau de gânduri negre
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
oamenitc "Alt tip de economie, aceiași oameni" Psihologul Judith Badwick a descris perfect epoca noastră: „Economia este nouă”, a spus ea, „însă oamenii au rămas aceiași”. Continuă să ne placă lucrurile pe care le putem vedea și atinge. Preferăm concretul imaginarului. Jucătorii de golf, de exemplu, au descoperit că nu pot juca „virtual” la Pebble Beach 1. Precum sarcina, fie o porți, fie nu. Trebuie să trăiești experiența de la Pebble Beach; nimic altceva nu o poate aproxima. Imaginarul nu satisface niciodată
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
atinge. Preferăm concretul imaginarului. Jucătorii de golf, de exemplu, au descoperit că nu pot juca „virtual” la Pebble Beach 1. Precum sarcina, fie o porți, fie nu. Trebuie să trăiești experiența de la Pebble Beach; nimic altceva nu o poate aproxima. Imaginarul nu satisface niciodată apetitul nostru pentru real; numai îl ațâță. Ne place realitatea și respingem imitațiile. Detestăm, de exemplu, reclamele în care actori despre care bănuim că nu își spală niciodată singuri hainele spun verzi și uscate despre un nou
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
decât atât, poeții Își scriu jurnalele În proză, trădându-și astfel vocația esențială - exemplele sunt nenumărate, de la Baudelaire la William Carlos Williams și Sylvia Plath.) În orice caz, faptul brut, primar, cel care dă marca vieții, este preponderent. Altfel spus, imaginarul se află În relație de dependență față de real. Nu e mai puțin adevărat că „invenția” de tip literar poate, În anumite scrieri autobiografice, să pună În umbră efectul de real. Când implicarea autorului e atât de mare, când patosul rostirii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
alternativa sau paralelismul lumilor. Altminteri, el ar percepe Întreaga absurditate a dublării inutile a unei realități din care nu e decât o insignifiantă parte. Deși - istoric vorbind - intimul conotează moliciunea, retragerea, sfioșenia, secretul, complicitatea, el e o componentă virilă a imaginarului creatorului. Fiind, inițial, doar oglinda Întâmplărilor cotidiene, el devine, treptat, un loc al interpretării, al dubiului și al negației. Raphael Molho vede originea literaturii intimității În „sentimentul unei absențe a ființei”8. În felul acesta, se deschide un câmp larg
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
negației. Raphael Molho vede originea literaturii intimității În „sentimentul unei absențe a ființei”8. În felul acesta, se deschide un câmp larg speculațiilor privind nihilismul jurnalului intim. În fapt, jurnalul neagă realitatea diurnă, contrapunându-i un product care năzuie să conecteze imaginarul și febrilele sale transpuneri scriptice la realitatea aleatorie a unei vieți trecute prin sita autoanalizei. Relația atât de discutabilă dintre eul profund și eul social, Întoarsă, decenii În șir, pe toate fețele, e complet anihilată În pagina de jurnal. Intimitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
prin excelență ambiguu, intimitatea descrie o realitate care a existat mereu, dar care a Început să fie investigată și numită astfel abia cu două secole În urmă. Ea aparține, ca noțiune, psihologiei, fiind, Înainte de orice, o realitate mentală, „locuită” de imaginar: „o relație cu tine Însuți”16. Prin urmare, Întreaga aglomerație de obiecte, de senzații, de Întâmplări nu aduce nimic nou În raportul fundamental dintre eul de suprafață și eul de adâncime. Conștient de indeterminarea conceptuală și ontologică a acestei situații
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
din urmă, să nu devină o forță autopropulsat orie. Autodescrierea nu e, În acest context, decât istoria ieșirii din obiectivitate și a coborârii În interstițiile subiectivității. Frapează În toate reconstituirile de autoportrete pretenția autorului de a elimina din descriere ficțiunea, imaginarul, interpretarea. Dar, alungate pe ușă, acestea se reîntorc pe geam. Tensiunea extraordinară provocată de dubla articulare a autoportretului - la o extremă, de imaginarul cu pretenții de obiectivitate al scriitorului, la cealaltă, de expresivitatea involuntară a decupajului zilnic - conferă jurnalului, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În interstițiile subiectivității. Frapează În toate reconstituirile de autoportrete pretenția autorului de a elimina din descriere ficțiunea, imaginarul, interpretarea. Dar, alungate pe ușă, acestea se reîntorc pe geam. Tensiunea extraordinară provocată de dubla articulare a autoportretului - la o extremă, de imaginarul cu pretenții de obiectivitate al scriitorului, la cealaltă, de expresivitatea involuntară a decupajului zilnic - conferă jurnalului, ca Întreg, rolul de conștientizare a sinelui. Adică prerogativele fantasmării În marginea a ceea ce pare cunoscut, acceptat și inamovibil. Înainte de a fi scrierea multiformă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
al unei autocontemplări În care narcisismul Își are partea decisivă. Dacă autoportretul e și o descriere a lumii, la fel de adevărat e că enciclopedia e chiar lumea care așteaptă să fie descrisă. O lume căreia Îi lipsesc verbele. Un program al imaginarului Într-un fragment intitulat, nu Întâmplător, La récession, Roland Barthes Își definește astfel demersul autobiografic: Această carte este alcătuită din ceea ce nu cunosc: inconștientul și ideologia, lucruri care nu se vorbesc decât prin glasul altora. Nu puteam pune În scenă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu cunosc: inconștientul și ideologia, lucruri care nu se vorbesc decât prin glasul altora. Nu puteam pune În scenă (În text) Întocmai, simbolicul și ideologicul care mă traversau, pentru că eu sunt pata lor oarbă (ceea ce-mi aparține clar e imaginarul meu, e fantasmatica mea: de unde și această carte). De psihanaliză și de critica politică n-am știut să dispun decât În maniera lui Orfeu: fără să-mi Întorc niciodată capul, fără să le privesc niciodată, fără să le declar (sau
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de critica politică n-am știut să dispun decât În maniera lui Orfeu: fără să-mi Întorc niciodată capul, fără să le privesc niciodată, fără să le declar (sau atât de puțin: prin ce să-mi Înscriu interpretarea În cursa imaginarului). Titlul acestei colecții (X despre el Însuși) are o latură psihanalitică: eu prin mine? Dar acesta e chiar programul imaginarului! Cum reverberează razele În oglindă, răsunând spre mine? Dincolo de această zonă de difracție - singura asupra căreia pot arunca o privire
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să le privesc niciodată, fără să le declar (sau atât de puțin: prin ce să-mi Înscriu interpretarea În cursa imaginarului). Titlul acestei colecții (X despre el Însuși) are o latură psihanalitică: eu prin mine? Dar acesta e chiar programul imaginarului! Cum reverberează razele În oglindă, răsunând spre mine? Dincolo de această zonă de difracție - singura asupra căreia pot arunca o privire, fără a reuși totodată să-l exclud pe cel căruia va vorbi despre ea - există realitatea și mai există simbolicul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
selecție instantanee și inconștientă, textul se va ordona În jurul unor realități, și nu În jurul interpretărilor, așa cum sugerează autorul. Expresivitatea involuntară a autoportretului provine - după cum anticipam - tot din refuzul interpretării. Chiar dacă În final acel eu prin mine conține Întregul „program al imaginarului”, el ajunge să vorbească mai mult despre text, decât despre autor. Desprins de formidabila capcană a presiunii subiectivității, textul Își ordonează propria identitate, nemaiavând cu autorul său decât legătura discutabilă dintre materia primă și produsul finit. Când Roland Barthes Își
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
până și dreptul la lectură, el admite, autoportretizându-se, că a depășit limitele a ceea ce, obiectiv, el putea face: descrierea seacă a unui șir de Întâmplări În care ființa sa a fost pusă În joc. Miracolul adamismului Autoportretul migrează spre zonele imaginarului În mod spontan și cu o anumită fascinație a jocului prezenței și al absenței. Cu adevărat șocantă e absența memoriei din orice autoportret compus În scris. Ca Într-un blestem, autorul trebuie s-o ia mereu de la capăt, ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
planificate, jurnalul depune mărturie atât despre prea-plinul, cât și despre neputința autorului. El se proiectează Într-o materialitate care, Înainte de a fi a paginii scrise, e a spiritului. O putem denumi etapa fantasmatică a spiritului creator, oscilând la granița dintre imaginar și realitate - ori, În terminologia lui de Biasi, „studiul activităților proiective”. Imaginarul funcționează asemeni unui spațiu matricial, asemeni unei zone crepusculare, În care formele realului plutesc În derivă, așteptând Întruparea Într-un contur precis. Există aici, așadar, un a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
El se proiectează Într-o materialitate care, Înainte de a fi a paginii scrise, e a spiritului. O putem denumi etapa fantasmatică a spiritului creator, oscilând la granița dintre imaginar și realitate - ori, În terminologia lui de Biasi, „studiul activităților proiective”. Imaginarul funcționează asemeni unui spațiu matricial, asemeni unei zone crepusculare, În care formele realului plutesc În derivă, așteptând Întruparea Într-un contur precis. Există aici, așadar, un a fi și un a nu fi apriorice. E, probabil, stadiul cel mai complex
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un statut cert. Dorința de lămurire, de mărturisire, de autocunoaștere l-a premers, dorința de clarificare estetică Îl Împinge pe căi imprevizibile. Prin faptul că spune, Într-un limbaj propriu, o istorisire, jurnalul intim acoperă un spațiu Încă nelocuit al imaginarului. Altfel spus, transcrie obsesia necesității, a dorinței. A spune Înseamnă Întotdeauna și a inventa. A te supune unei reguli, chiar dacă n-ar fi decât dorința. Care, la rândul ei, implică o convingere: certitudinea că textul literar este, la Început, proiecția
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cruciadei 173. După 1990, competiția editorială a modificat radical aspectul manualelor. Ilustrația s-a extins în detrimentul textului care, la rândul său, a devenit tot mai fragmentat. Dispunerea informațiilor scrise sugerează mai multe voci și ritmuri ale povestirii, valorizând detaliul, interogarea, imaginarul, colajul. Practic, manualul nu mai este o carte, un volum de citit de la un capăt la altul, de memorizat "ca pe apă", ci un magazin istoric, o revistă de răsfoit mai voluminoasă, de preferat sau nu altora. La început de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]