2,948 matches
-
îndeosebi degetele, doar de mi-or rupe vreunul... Așa cum era să mi se întîmple la mașina de treierat, deși îi imploram să mă lase să fac altceva, le spuneam că iubesc violoncelul, că viața mea e asta: violoncelul, și-i imploram în genunchi să-mi cruțe degetele... Și de-atunci mă trezesc aproape în fiecare noapte țipând de groază, și-mi pipăi degetele, aprind lumina și le privesc, unul câte unul. Și de frică, nu mai îndrăznesc să mă culc, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
auzea strigătele și, din când în când, cineva se oprea lângă el, îl apuca de braț și îl întreba amenințător: "Încotro a fugit? Spune repede, încotro a fugit? unde s-a ascuns?..." Înghițînd anevoie, clipind des ca să alunge viziunea, Ieronim implora Corul: "E absurd! Nu e vorba de ea. Spuneți-le că s-au înșelat!..." Zadarnic. Vedea și auzea tot mai clar, tot mai puternic, mulțimea aceea care-l înconjura, continuând să alerge, parcă împinsă de vijelie, și purtîndu-l și pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aplauzele, și după câteva clipe sala întreagă amuți, într-o tăcere reculeasă. Emoționat, Antim auzi bagheta lovind de trei ori, scurt, în pupitru. - E târziu, continuă fata, încercînd să-l tragă după ea. Ne așteaptă ceilalți... - Numai o clipă, o imploră, în șoaptă, Antim. Numai o clipă, să văd ce au să cânte... - Ne așteaptă, repetă fata cu o surdă deznădejde în glas. Încercase din nou să-l tragă după ea, dar, cu un gest brusc, Antim izbuti să-și elibereze
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
omorî pe tip... nu piun polițai... agresorul meu Ocky. — Tacă-ți fleanca de ciripitor căcăcios, zice Ghostie, iar eu Îl pot simți de aici pe Ocky cum tremură. Osavem grijă de tine mai tîrziu. Știm totu despriamicu tău. — Nus ciripitor... imploră Ocky. Bietul Ocky. Mereu Între ciocan și nicovală. — Lexo are dreptate, spune Ghostie. Tipu ăsta știe șmenu. I-am tras-o băiatului. — I-am tras-o la greu, vocea batjocoritoare a lui Lexo continuă, puțoii morți nu spun nimic. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
sus. Au terorizat clienții. Acum nam nici o taină să găsesc o masă. Ne tratează ca pe niște regi acu zău așa. Chiar și de Hogmanay, cu toți turiștii ăștia, aș putea să intru oricînși ne rezolvă imediat. N-o să-i implor să mă ierte. SÎnt niște gunoaie, sînt niște infractori nemernici. SÎnt diferiți de noi. Acum nu ne mai e frică. Ei sînt slabi. Crezi că asta mă impresionează, rîdem noi, clătinînd din cap... că poți facio gașcă de copilași sonați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de neoprit... Se vedea strâns cu ușa și nu găsea ieșirea din impas. Apoi a răscolit involuntar spațiul din jur cu ochi de câine hăituit... În cele din urmă, s-a uitat În sus, ca orice drept credincios, pentru a implora ajutorul Proniei Cerești... Profesorul Îl urmărea chiar cu milă. Vedea foarte bine că acest individ nu este pregătit temeinic nici pentru a o face pe turnătorul. Se afla În fața pericolului cu mâinile goale, cum se spune... ― Ei? Ai totuși un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
întorc acasă și eu voi fi dispusă să răspândesc vestea că m-ați ajutat, pe întregul meu tărâm, iar poate atunci, oamenii vor vedea că nu sunteți chiar așa cum cred ei! Nu știu, sună tentant, dar nu știu ce să spun! Vă implor, Alteță, ajutați-o! Bine, sunt de acord, dacă încetați să vă mai plângeți! Bine, promitem! Atunci, regina m-a trimis prin portalul pe unde se trimit și vântul, gerul, ninsoarea, norii și fulgii de nea, înapoi pe tărâmul meu, bineînțeles
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
nu părea prea grăbit să mă revadă, atras, pesemne, de cine știe ce damă de pică. Brelanul tău de dame, Iordan. Mereu scăpai caii simțurilor. Să te îndrăgostești e foarte la îndemînă; mai greu e să iubești. Făceam asfaltoterapie. Era posibil să implor, fir-ar să fie, telefonul să sune? Să depind așa de telefonul lui? Era. Cînd îmi vorbea cam încîlcit (de la vodca Wyborova, cea cu paiul lung, închis în sticlă), cu un sclipăt în ochii aduși spre tîmple, îmi spuneam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tous al lui, în halatul ostentativ-neglijent, să i se vadă bicepșii. Nu era sculptor, cum se recomanda, ci stripper. Halal meserie bărbătească! Să te dezgolești, ca să ațîți femeile. Prea posesiv (vai de fundul lui gelos și pătimaș!), Brăduț l-a implorat să renunțe. Să se dezbrace doar pentru el. Patrick a facut-o. De ce n-ar fi uzat/abuzat de banii lui Bradutz și de tot ce rămăsese de la Liselle? Pe urmă, de tot ce rămăsese de la Iordan. Cristoase, ce jenant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca părinți sunt mai de apreciat decât tatăl lui natural care trăia într-o sărăcie lucie și abia își putea satisface patima lui alcoolică. Am pledat spre binele lui și al familiei în care a huzurit până atunci, l-am implorat să nu rateze șansa ce i s-a ivit de a deveni om adevărat, dar orice argument întrebuințam spre a-l convinge că-și făcea rău cu propria mână, totul a fost zadarnic! Nu vrea și nu vrea să mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
imediat garda jos... - și savura momentele. Între timp, terminase încă o doză, o strânsese și pe ea în pumn, cu plăcere pe care ar fi fost înclinat să o descrie drept sadică, chiar se mirase fiindcă nu o aude gemând, implorând mila care nu avea să vină, apoi o aruncase fix în coș. Ceea ce iarăși îl surprinsese și îl amuzase și își spusese da, ziua asta este altfel, are ceva misterios în ea, poate chiar paranormal, poate chiar un pic de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Nu ați văzut, bineînțeles, dar nu vă impacientați, e timp pentru tot felul de experiențe într-o viață de om, poftiți și admirați-l chiar acum. Cu doar câteva ore în urmă nu făcea altceva decât să înjure ploaia și implora închiderea robinetului divin, iar Dumnezeu l-a auzit, s-a enervat - enervarea divină, odată declanșată, nu mai poate fi oprită, a se vedea, de pildă, spre informare, perioada „Judecătorilor” din Vechiul Testament, și i-a trimis, pe lângă picăturile de ploaie, un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
toată viața în două realități. J&B-ul nu mai avea niciun gust. Din nou. Aruncă o privire către Magician - ți-ai fi dorit să fie ucigătoare, dar uite că nu se întâmplă nimic, e tot acolo, nu dispare, nu imploră milă, are aceeași atitudine disprețuitoare. Surâde. Nu. Rânjește -, apoi reveni în fața laptopului. Ținea minte (încă mai țin minte ceea ce scriu, domnule!) că terminase un paragraf în momentul în care alimentarea străzii cu energie electrică revenise la normal. Câteva secunde stătu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aduce regulat... Țâșni în picioare și o luă la fugă... Încotro? Acolo unde ar fi trebuit să fie benzinăria la care alimentase de atâtea și atâtea ori... Alergă până ajunse în faza în care prăbușirea era iminentă, iar plămânii îl implorau să se oprească. Se întinse pe asfaltul încins și își spuse că ori a murit și trăiește o interesantă și foarte ciudată viață de apoi, ori a înnebunit, l-au dus la spital, i-au făcut cine știe ce injecții și acum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a exagera, dacă-mi permiteți o părere personală - iese în curte și strigă. O strigă pe ea. Cu patimă, acesta este termenul cel mai potrivit. - Pe cine, pe ea? Pe cine strigă? - Pe Lucia. Așa o cheamă. O strigă, o imploră să vină la el. Nu sunt abilitat să discut despre o astfel de problemă sentimentală, dar înclin să cred, ținând cont și de experiența mea de viață, că o iubește. Astfel de manifestări adolecentine apar și la bărbații maturi, atunci când
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
terminaseră toate treptele spre cele mai neașteptate adâncimi ale sufletului ei răvășit de toate cele întâmplate. Arăta ca o construcție pe punctul de a fi supusă unei implozii, fapt care o îndemnă pe mama ei să o roage, să o implore să se culce. Fiica ei avea multă nevoie de odihnă. - Uite, ți-am pregătit patul! Culcă-te, fata mea, și alungă toate gândurile rele. Mâine dimineață, fiindcă e duminică, vom merge amândouă la piață, vom face târguieli... Te vei limpezi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Holul era despărțit printr un geam securizat, ceea ce constituia o adevărată barieră în calea intrușilor. Soțul Rafirei cu fața lipită de geam căuta însă cu disperare un cadru medical și, văzând o duduie îmbrăcată în halat alb, începu să o implore cu insistență: - Doamna doctor, doamna doctor, vreau să-mi văd copilu’... Olga, fiind în drum spre salonul noilor născuți, cu gândul de a-l liniști, îl Întrebă dacă el este soțul Rafirei. Acesta dădu afirmativ din cap, continuându-și rugămințile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Victor se vedea că se află într o așteptare neliniștită. Văzând că răbdarea îi este pusă la încercare, că Olga își poartă cu dezinvoltură privirile pe obiectele ce împodobeau interiorul, de parcă ar fi fost în căutare a ceva, el o imploră: - Ce-ar fi să spui direct, așa, fără o pregătire prealabilă ce te frământă? - Da, Victore, ai dreptate, da! Voi rezuma totul în două cuvinte: sunt fericită! Victor o privi câteva clipe cu ochii unui om care dorise să audă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fi al răcelilor, devenind de nerecunoscut. Olga ștergea cu ochii minții imaginile ce se succedau secvențial, ca dintr-un film trecut, de parcă nu ar fi avut niciodată vreo legătură cu o realitate vie: Victor la Predeal cu genunchii în zăpadă implorând-o să devină soția lui, florile acelea scumpe oferite de un îndrăgostit împătimit ce-i încălziseră inima și sufletul până la incandescență, parfumul franțuzesc oferit cu atâta generozitate... Și acum!? Parcă o mână nevăzută voia să-i răpească deodată toate bucuriile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Vezi că ți se încurcă limba chiar și când pronunți cuvinte simple... - Aș... vlea... pot... pot să-mi văd, să văd... copilu’? - Ai să-l vezi acasă! Acum fii rezonabil, nu te fă de râs aici. Ascultă-mă, Victore, te implor...! Ești într-un hal...! El, având probleme cu stabilitatea, își muta greutatea corpului când pe un picior când pe celălalt. Fără a scoate vreun sunet, își privea soția cu o nedumerire de străin. Nu pricepea de ce un bărbat, la un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
prefiră pe buzele Olgăi arse de boală. - Nu, nu pleca! N-am vorbit îndeajuns. - Ți-am spus motivul pentru care mă grăbesc. Și tu Olga ai nevoie de odihnă. - Mai stai o clipă, o clipă doar, numai o clipă, te implor... N-am reușit să-ți spun ceea ce este mai important și pentru care te-am chemat. Tăcu iar. - Ai obosit Olga, ai nevoie de multă odihnă! - Nu-ți fă nici o grijă pentru mine, mă voi odihni dincolo, mă voi odihni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să ne mai bucurăm de câteva săptămâni de hălăduială prin peisajul exotic al Indiei. Ei bine, nimic nu retează mai drastic ideile romantice decât dizenteria amibică. Am rezistat timp de o săptămână Într-un motel indian soios, dar l-am implorat pe Alex să nu mă lase nici moartă În infernul acela. Patru zile mai târziu aterizam În Newark, iar Îngrijorata mea mamă m-a Întins pe bancheta din spate a mașinii și a bombănit tot drumul până acasă. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Prietene de-ai angajaților de la Elias-Clark, le-am recunoscut eu, după felul În care mi le descrisese Emily, iar faptul era foarte evident dacă judecai după surescitarea lor nedisimulată că se aflau acolo, chiar În miezul tuturor lucrurilor. Lily mă implorase să o duc la sala asta de mese, dat fiind că era menționată În toate ziarele și revistele din Manhattan pentru calitatea și diversitatea felurilor de mâncare - ca să nu mai vorbim de puhoiul de oameni senzaționali care o populau - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ți‑e teamă să nu‑l enervezi. — Aaaaaaaaamiiiiceeeeee, nici o problemă. Mă distram și eu un pic cu Lily, atâta tot. Ea m‑a agățat aseară la Au Bar - Întreabă pe oricine, or să‑ți spună că așa e. M‑a implorat să vin cu ea. — Nu mă Îndoiesc, a continuat Alex liniștitor. Când vrea, e o fată foarte prietenoasă, dar uneori se Îmbată prea tare ca să mai știe ce face. Așa că, În calitate de prieten al ei, va trebui să te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ea și pe domnul Tomlinson acasă din Miami, pentru că zborul lor fusese anulat din cauza condițiilor atmosferice nefavorabile. Emily tocmai se pregătea să‑și serbeze ziua de naștere când a sunat telefonul, iar ea mă sunase imediat pe mine și mă implorase să mă ocup de treaba asta. Eu nu găsisem mesajul pe robot decât a doua zi și când, În sfârșit, o sunasem, Încă plângea. — Am lipsit de la ziua mea de naștere, Andrea, mi s‑a văicărit În clipa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]