3,164 matches
-
vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe măsură ce acesta avansa cu recitarea, silueta lui ne părea tot mai mare iar glasul lui ne aducea în suflet și în ochii minții cu o incredibilă realitate scenele agitate și zgomotoase de luptă, și fără să vrem ori să știm, ne-am simțit participanți la bătălie alături de oștirea Domnitorului Mircea, participanți și la bucuria victoriei sale asupra cotropitorilor de țară. Doamne, ce lecție formidabilă de patriotism
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ridicau cu greu spada și mai aplicau încă o lovitură fără efect pe armura grea a adversarului. O altă ficțiune mereu folosită în literatură și în scenariile de filme, este crearea unor personaje suprainteligente și de o spontaneiteate în replică incredibilă și demnă de invidiat. În realitate asemenea oameni nu există sau apar foarte rar. Pentru a creea așa o replică inteligentă și „spontană”, autorul se frământă și caută ceasuri sau zile întregi, combină din literatură, dicționare sau tratate de specialitate
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
nestingheriți și necontrolați, care dezinformează, inventează, răstălmăcesc, calomniază, discreditează și otrăvesc astfel mintea și sufletul milioanelor de ascultători sau privitori la emisiunle de televiziune. Slavă Domnului că nu sunt toți așa, din ce în ce mai mulți reporteri cinstiți aduc la lumină mari și incredibile adevăruri, riscând mari neplăceri personale. Cinste acestor eroi mediatici, acestor antemergători pe linia corectării și a reconstruirii mentalității românești. Poporul român are o tradiție străveche, sfântă și frumoasă, este destul să privim la perioada dinaintea dictaturii comuniste, când tradițiile patriarhale
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de când a luat-o pe calea religiei. Odată îmi povestea, profund mișcat, ce virtuți extraordinare are mirtul cutare pe care i l-a adus un coleg de la muntele Athos. Eu nu pot înțelege așa ceva și oricum am o propensiune nebănuită, incredibilă să îi contrazic pe habotnici. Nu că R.T. ar fi automat un habotnic, dar dacă îi citești textele din Miorița, cam la asta te-ar duce gândul. Vorbește stins. La început, m-a enervat cumplit vorbirea asta a lui moleșită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
posesoarea brevetului numărul 1 din aviația română, ca însoțitoare de bord, și este încadrată la compania TAROM. A zburat până în 1973, pe rute interne și externe, fiind o adevărată deschizătoare de drum în domeniul personalului auxiliar din aviația civilă românească. Incredibila aterizare de la Paphos Episodul destul de puțin cunoscut s-a petrecut în februarie 1962. Viorica Huțan zbura ca însoțitoare de bord pe o cursă TAROM, un avion de fabricație sovietică Il-18, cvadrimotor, înmatriculat YR-IMB. Comandant de aeronavă Anghel Nicolae. Dintre cei
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
pedepsit. Dar nu se putea opri, era prins, prea prins de Irina. Să fie cu ea devenea cel mai important lucru pentru el, singurul lucru care conta. În luna care trecuse se întâlnise de câteva ori cu Irina. Făcuse eforturi incredibile pentru un ceas sau două pe care să le petreacă alături de ea. Dar dacă, măsurate în timp, aceste întâlniri erau mai degrabă nesemnificative, ele reprezentau enorm ca intensitate a sentimetelor. În primele momente, tata evaluase apropierea de Irina ca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dat afară pentru că era membru al APAR (Alianța Populară Americană pentru Revoluție). Omul, care În mod clar avea sînge de indigen și care, pe lîngă acestea, mai era și „Aprista“ - lucru care nu Însemna nimic pentru noi - avea multe povestiri incredibile despre obiceiurile și cultura indiană, delectîndu-ne cu mii de anecdote și amintiri din viața sa de profesor. Urmînd chemarea sîngelui indian, s-a alăturat aymarașilor În dezbaterile fără de sfîrșit Între experții din regiune, Împotriva coyașilor, pe care i-a calificat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pauză reparatorie de durată variabilă. Acum dormeau duși după cum i-a prins somnul: pe scaune, pe băncuțele de lângă perete, cu capul pe masă, pe sub masă, pe linoleum, rezemați cu spatele de teracotă, unul peste altul, în cele mai pitorești și incredibile poziții de înfocați consumatori de agheasmă. Dormeau liniștiți și nepăsători față de grija zilei de mâine. N-aveau probleme. Cu gâturile groase, cu venele umflate, strangulate de cravatele cu puchinele roșii, cu fălcile și obrajii durdulii, cu pleoapele închise și înecate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Patru copii ținând pe umeri o creangă uscată ceva mai mare, așezați unul în spatele celuilalt, dintre care cel mic mai slăbuț făcea în timpul mersului niște salturi caraghioase. Dar nu era nimic de râs. La o privire mai atentă observai ceva incredibil: copilul cu mersul ăla caraghios avea lacrimi în ochi, plângea. În fața grupului era un milițian, altul în spate. Pe lângă băieți se învârtea un cățelandru. Ce-i cu ăștia, bre, ce se întâmplă? I-au prins în liziera de salcâmi. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
moș Danilov a rămas singură-singurică doar în grija bunului Dumnezeu. Nu avea nici măcar un cățel. Tata a luat oarba de căpăstru și au pornit-o spre platforma de gunoi. Iepele lui moș Danilov erau un miracol, petrecându-se aceeași metamorfoză incredibilă și uluitoare ca-n povești, unde calul cel mai jigărit și mai prăpădit din fundul grajdului, odată scos afară, se transforma în cel mai frumos bidiviu, zburând ca vântul și ca gândul, anulând spațiul și distanțele. Pirpiriile trăgeau ca niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Orificiile astupate ziua de tata cu resturi de cărămizi și cioburi de sticlă introduse în găurile lor și presate, înghesuite, bătute zdravăn cu un par, nu rezistau în fața lor, fiind dislocate fără probleme. Noaptea își făceau apariția cu o impertinență incredibilă dupăind pe dușumeaua proaspăt muruită, trecând cu nesimțire peste picioarele noastre, încât ne sculam în toiul nopții în strigăte de groază. Orice rest alimentar: fie o coajă de mămăligă, o felie de pâine, mâncare gătită, tot ce însemna sursă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vorba de călătoria terifiantă cu trenul spre Băragan sau de un morar care aduce o pâine scoasă din cuptor și o oferă unor copii înfometați sau de coacerea câtorva boabe de porumb pe o sobă înghețată) este descrisă cu aceeași incredibilă minuție și cu putere evocatoare, reconstruind, din detalii exterioare sau lăuntrice, scene care par să se petreacă sub ochii cititorului. Este ca și cum ai asista la un film -în-film." Mirela STĂNCIULESCU Casa din Bumbăcari și familia: Lică, mama, Țuki, tata cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
năucitoare, dar care spune totul nu doar despre un personaj oarecare, ci despre o parte însemnată a intelighenției românești. 16 ianuarie 2001 Emisiune cu și despre yoghinii din India, pe ARTE. Sublimarea energiei sexuale în energie, pur și simplu. Rezultate incredibile: un yoghin care trăia ca un ascet în pădure, își leagă o sfoară de penis, se înfășoară apoi pudic cu un soi de pled răpciugos și reușește apoi să tracteze un jeep Willis al armatei indiene. Urmează apoi ridicarea de la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
plămădită cu pământ. Grătarul de lemn pe care era tăiată pâinea cu gesturi brutale și aspre. Mirosul extraordinar de frumos, de grâu și de cuptor, al magazinului de pâine. 21 mai 2003 S-a scris și s-a rescris despre incredibila capacitate a mediului politic și intelectual de la București de a deturna marile idei, marile utopii sociale (fascism, comunism, capitalism etc). Petre Pandrea scrie într-unul dintre numeroasele sale "jurnale" editate după Revoluție: "Loja Națională din București, dintr-un club jacobin
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ușurinței cu care această țară se mută, își schimbă locul și căminul. Canadienii și americanii nu posedă noțiunea de atașament, specifică societăților așezate, tradiționale. Aici toate lucrurile sunt fragile, parcă gândite să nu dureze; totul poate fi înlocuit cu ușurință. Incredibilă și cantitatea de obiecte abandonate pe holurile căminului cu această ocazie. Ele sunt adunate cu grijă de telalii arabi (studenți bătrâni care se ocupă aici cu mici trocuri de tot felul, de la frigidere la marijuana) pentru a fi revândute la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ca și cum ar pune la cale un complot. Sud-americanii se strâng laolaltă spontan, scot o chitară și cântă cântece de dor și jale de pe la ei, trăgând cu poftă din pipa de maté. În fine, chinezii. Ei gătesc tot timpul cu îndemânare incredibilă în wok-uri mâncăruri elaborate, matematic gândite, în care culorile legumelor se combină cu felul de carne folosită. Sosul de soia nu se amestecă niciodată cu creveții, aceeași culoare vineție, pas bon mi-a spus odată un chinez expert în instrumentul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Cum era bolnavă, am lăsat-o să fumeze și în cameră. Făcea singură glume pe seama ei, când era în toane bune. Nu era frumoasă, mai ales că boala o slăbise foarte tare, dar era atât de deșteaptă, încât făcea cuceriri incredibile. Era mereu îndrăgostită. Într-o vreme, de un rus. L-a dat gata, că știa mai multe decât toți rușii la un loc despre literatura lor. Apoi s-a și căsătorit cu un băiat cu 10 ani mai tânăr și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și anestezie peridurală) că înjurăturile grosolane ale ginecologilor (obișnuiți să arunce dilatatoare metalice ca la un joc de darts în vaginele pacientelor neanesteziate) primeau replici și blesteme subțiratice din partea femeilor care nășteau/avortau/se chiuretau după complicații. Doar liniștea era incredibilă, în rarele momente când din „sala de tortură“ nu se auzea nimic: putea foarte bine să fie un avort penal (cu securistul alături), un chiuretaj aranjat pe șest, o cezariană cu probleme. Se năștea sau se murea într-o promiscuitate
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să merg în Croația, pe o insulă din Adriatică (era un festival al tinerilor scriitori din Europa). Fiind vară, nu am pierdut ocazia să fac și cîteva băi în mare. Cum țărmul insulei era stîncos, apa era de o limpezime incredibilă - vedeai fundul mării și la douăzeci de metri adîncime. Rezultatul a fost că, într-o apă astfel lipsită de orice mister, angoa sele mi-au dispărut ca prin farmec ; pur și simplu, mă duceam atît de departe în larg, încît
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
stradă agi tată, cu un furnicar de oameni și de mașini care treceau în viteză. Din cauza aerului rece, marginile acelea răsfrînte își reveniseră și se încovoiau în direcție opusă. Astfel, nava devenea și mai aerodinamică. Oricum, viteza atin sese valori incredibile, ceea ce o făcuse să intre puțin în trepidație. Se ținea însă bine. Ar fi putut să reziste și la viteze mai mari. O scamă intră în ochiul de pește al cabinei și tulbură imaginea străzii. Se mai putea vedea ceva
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Iată că se poate! Oamenii stăteau la cozi pentru Kafka sau Dostoievski (cel mai bine vândut autor, în 2009, din colecția „100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă“), iar romanele literaturii universale ajung acum să aibă incredibilele tiraje de peste 280 000 de exemplare. Am auzit voci care spuneau: „Ce folos că au cumpărat cărțile? Leau luat ca să dea bine în bibliotecă, nu să le citească.“ Să presupunem că ar fi așa - și tot ar fi un câștig
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
te apucă pe tine dorul să cânți?“ „Aaaa, păi ziceți așa!...“) După ce lam văzut în emisiunea Înapoi la argument, mia fost clar că autenticul Grigore Leșe nu e decât un personaj de operetă. În plus, un personaj de o egolatrie incredibilă. Dacă nu știați, singurul în măsură să cânte un cântec popular este un om al satului. Dar nu orice om al satului, ci unul căruia părinții iau transmis acest har - așa cum este cazul lui, care a primit de la mamă talentul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
bună, cea mai potrivită, cea mai înțelegătoare. Era din cale afară de superstițioasă. Considera că ruptura lui Valentin de Tia era una grabnică și putea oricând să se înnoade această relație din nou. Apoi își făcea fel de fel de visuri incredibile de viitor. Se regăsea totdeauna în extreme. Avea momente când credea că această situație era una fără speranțe, cu tot mai multe îndoieli. De aici trecea la o stare fără limite, la o încredere de neimaginat. Își făcea visuri incredibile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
incredibile de viitor. Se regăsea totdeauna în extreme. Avea momente când credea că această situație era una fără speranțe, cu tot mai multe îndoieli. De aici trecea la o stare fără limite, la o încredere de neimaginat. Își făcea visuri incredibile de viitor spunându-și că acest copil părăsit o să crească cu toată dragostea ei, și o să fie un copil fericit, mai mult decât alții și cu cele mai pure iubiri față de părinți săi. În sfârșit, miile de gânduri care își
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
conceptual mai ales), este un regal ! Of, juriile astea... 2 aprilie. în plin lucru la numărul din Dilema Veche dedicat filmului românesc (văzut de 42 de ochi : doi sunt ai mei, restul ai celor 20 de colaboratori !), primesc o veste incredibilă : a murit Petre Rado ! Petre Rado, unul dintre colaboratori, al cărui text (scânteietor de inteligență și empatie) îl plasasem în economia numărului chiar la-nceputul grupajului !... O moarte subită, survenită în urma unui infarct, la New York, unde trăia de peste 30 de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]