6,094 matches
-
exactitate. (Poate doar cel științific, în speță din domeniul fizicii). Un important izvor îl constituie și filosofia lui Shopenhauer, puternic influențată de filozofia buddhistă și de teoriile Upanișadelor indiene. [...] Filosoful german i-a dat imboldul și orientarea spre diverse sisteme indiene, pe care Eminescu le-a aprofundat, parcurgând, prin traduceri, textele fundamentale ale acestora (Bhose: 2010 b, pp. 14-15). Certitudinea că Eminescu a integrat filo sofia shopenhaueriană propriului său sistem, fără ca acest proces să echivaleze mimetismul sau totala absență a lecturii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
totala absență a lecturii critice, este întărită și de cercetătorii români ai acestui intertext. Melancolia era pentru filosoful german pesimismul devenit tristețea impersonală a lumii. Este limpede însă că Schopenhauer nu putea fi o cale de receptare corectă a gândirii indiene pentru Eminescu. Gândirea indiană preluată de Schopenhauer era de domeniul discursivității metafizice; Eminescu însă, deși receptase acest aspect discursiv al gândirii indiene, prin structura sa coincide mai degrabă cu gândirea prediscursivă, cea a reprezentărilor simbolice din care s-a născut
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
critice, este întărită și de cercetătorii români ai acestui intertext. Melancolia era pentru filosoful german pesimismul devenit tristețea impersonală a lumii. Este limpede însă că Schopenhauer nu putea fi o cale de receptare corectă a gândirii indiene pentru Eminescu. Gândirea indiană preluată de Schopenhauer era de domeniul discursivității metafizice; Eminescu însă, deși receptase acest aspect discursiv al gândirii indiene, prin structura sa coincide mai degrabă cu gândirea prediscursivă, cea a reprezentărilor simbolice din care s-a născut, în final, discursul filosofic
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
impersonală a lumii. Este limpede însă că Schopenhauer nu putea fi o cale de receptare corectă a gândirii indiene pentru Eminescu. Gândirea indiană preluată de Schopenhauer era de domeniul discursivității metafizice; Eminescu însă, deși receptase acest aspect discursiv al gândirii indiene, prin structura sa coincide mai degrabă cu gândirea prediscursivă, cea a reprezentărilor simbolice din care s-a născut, în final, discursul filosofic indian (Al-George: 1981, 278). Buddhismul constituie unul dintre siste mele heterodoxe ale filosofiei indiene. Eminescu a fost atras
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
preluată de Schopenhauer era de domeniul discursivității metafizice; Eminescu însă, deși receptase acest aspect discursiv al gândirii indiene, prin structura sa coincide mai degrabă cu gândirea prediscursivă, cea a reprezentărilor simbolice din care s-a născut, în final, discursul filosofic indian (Al-George: 1981, 278). Buddhismul constituie unul dintre siste mele heterodoxe ale filosofiei indiene. Eminescu a fost atras și de sistemul "ortodox" al acestei filosofii, conturat în Bhagavad-gită, Upanișade și Mănava-dharma-săstra (Legile lui Manu). Bhagavad-gită, deși face parte din Mahăbhărata (cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
aspect discursiv al gândirii indiene, prin structura sa coincide mai degrabă cu gândirea prediscursivă, cea a reprezentărilor simbolice din care s-a născut, în final, discursul filosofic indian (Al-George: 1981, 278). Buddhismul constituie unul dintre siste mele heterodoxe ale filosofiei indiene. Eminescu a fost atras și de sistemul "ortodox" al acestei filosofii, conturat în Bhagavad-gită, Upanișade și Mănava-dharma-săstra (Legile lui Manu). Bhagavad-gită, deși face parte din Mahăbhărata (cartea a VI-a, capitolele 25-42), se prezintă ca un poem distinct. Este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
al acestei filosofii, conturat în Bhagavad-gită, Upanișade și Mănava-dharma-săstra (Legile lui Manu). Bhagavad-gită, deși face parte din Mahăbhărata (cartea a VI-a, capitolele 25-42), se prezintă ca un poem distinct. Este vorba despre un amplu poem filosofic, sinteză a spiritualității indiene care prilejuiește întâlnirea contrariilor, în sensul unor teze diferite (Munteanu: 1997, 21). Filosofia Bhagavad-gitei reflectă frământările mentalității indiene în etapa de trecere de la vechiul brahmănism, bazat pe ritualismul abstract al textelor vedice, la flexibilitatea noului brahmănism. 13. Precum cel întrupat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cartea a VI-a, capitolele 25-42), se prezintă ca un poem distinct. Este vorba despre un amplu poem filosofic, sinteză a spiritualității indiene care prilejuiește întâlnirea contrariilor, în sensul unor teze diferite (Munteanu: 1997, 21). Filosofia Bhagavad-gitei reflectă frământările mentalității indiene în etapa de trecere de la vechiul brahmănism, bazat pe ritualismul abstract al textelor vedice, la flexibilitatea noului brahmănism. 13. Precum cel întrupat în acest [trup] trece prin copilărie, tinerețe și bătrânețe, tot așa trece [după moarte] și în alt trup
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
apare mânia; 63. Din mânie ia ființă tulburarea minții, din tulburarea minții pierderea ținerii de minte distrugerea minții, iar prin distrugerea minții se distruge [și] el (Bhagavad-gïtă)15. Eminescu dovedește, prin sistemul filosofic dezvoltat în paginile prozei, consubstanțialitate cu înțelepciunea indiană, ceea ce aproape închide orice discuție în termeni de pesimism schopenhauerian. În orice caz, "pesimism" nu este termenul adecvat pentru a surprinde atitudinea eminesciană manifestată în pagini cu ecouri indiene. Cunoașterea lui Dumnezeu reprezintă scopul vieții în viziunea indiană și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dovedește, prin sistemul filosofic dezvoltat în paginile prozei, consubstanțialitate cu înțelepciunea indiană, ceea ce aproape închide orice discuție în termeni de pesimism schopenhauerian. În orice caz, "pesimism" nu este termenul adecvat pentru a surprinde atitudinea eminesciană manifestată în pagini cu ecouri indiene. Cunoașterea lui Dumnezeu reprezintă scopul vieții în viziunea indiană și nu numai. Upanisadele evidențiază acest aspect (Itu: 1995, pp. 152-153) pe care îl regăsim, de altfel, promovat și în creștinismul ortodox, care mizează atât de mult pe drumul care descoperă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu înțelepciunea indiană, ceea ce aproape închide orice discuție în termeni de pesimism schopenhauerian. În orice caz, "pesimism" nu este termenul adecvat pentru a surprinde atitudinea eminesciană manifestată în pagini cu ecouri indiene. Cunoașterea lui Dumnezeu reprezintă scopul vieții în viziunea indiană și nu numai. Upanisadele evidențiază acest aspect (Itu: 1995, pp. 152-153) pe care îl regăsim, de altfel, promovat și în creștinismul ortodox, care mizează atât de mult pe drumul care descoperă Calea, Adevărul și Viața. În zadar. Mintea lui era
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nelegiuirea, atunci eu mă creez [cu trup] (Bhagavad-gïtă)17. Sinteza gândirii din Upanisade este identitatea ătman-Brahmăn, sine individual-sine universal. "Oare fără s-o știu nu sunt eu însumi Dumne..." (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 55). Apropierea cugetării eminesciene de înțelepciunea indiană se justifică pe deplin datorită faptului că ele se suprapun în puncte esențiale, ceea ce face cu atât mai vizibilă coincidența. Vom reveni în cuprinsul prezentului studiu la raportul ătman-Brahmăn, la motivul roții sau la cel al viorii, în încercarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în paginile despre mit are loc reeditarea unui act primordial, care va reactiva/reaminti identitatea. Nuvela este concepută pe baza ideilor relativității timpului în raport cu eternitatea și a metempsihozei, concepții pe care Amita Bhose le identifică fără dificultate și în gândirea indiană (2010 b, 25). Eminescologul din Bengal contrapunctează îndepărtarea lui Eminescu de consistența pur intuitivă a cate goriilor spațio-temporale kantiene cu apropierea de filosofia indiană, conform căreia timpul își reduce dimensiunile în raport cu eternitatea. Astfel, un an al muritorilor este cât o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
eternitatea și a metempsihozei, concepții pe care Amita Bhose le identifică fără dificultate și în gândirea indiană (2010 b, 25). Eminescologul din Bengal contrapunctează îndepărtarea lui Eminescu de consistența pur intuitivă a cate goriilor spațio-temporale kantiene cu apropierea de filosofia indiană, conform căreia timpul își reduce dimensiunile în raport cu eternitatea. Astfel, un an al muritorilor este cât o zi și o noapte a zeilor Mănava-dharma-săstra (Legile lui Manu) idee prezentă și în Bhagavad-gïtă: "17. Cei care știu că ziua lui Brahmăn ține
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
tot ceea ce fantezia sa creează. "Creație fantastică și creație reală, concretă, constituie o singură unitate. A imagina, aici, înseamnă și a efectua" (2004, 57). Atitudinea caracterizată până acum în termeni de cabalism, faustianism, spiritism și mister ascunde, de fapt, "realitate indiană speculativă și fantastică" (ibidem, 58). 12. Toate stările [celor trei Tendințe], sattva, rajas și tamas, să știi, pleacă de la mine; nu eu sunt în ele, ci ele sunt în mine. 13. Toată această lume cu mintea tulburată de stările alcătuite
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cercetătorul manifestă nedumerire față de maniera prea puțin tranșantă în care eminescologul din Bengal a tratat acest aspect, mulțumit doar ca, oricare ar fi fost filiera, ea să conducă la indianism: "într-un fel se întâlnește Immanuel Kant cu Absolutul filosofiei indiene și într-un alt fel Schopenhauer. Or, din perspectiva raportării la Absolut, Eminescu, care oricum rămâne el însuși, se apropie mai mult de Kant decât de Schopenhauer" (Munteanu : 1997, 87). Elevul lui Amita Bhose, Mircea Itu, identifică în proza eminesciană
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
alt fel Schopenhauer. Or, din perspectiva raportării la Absolut, Eminescu, care oricum rămâne el însuși, se apropie mai mult de Kant decât de Schopenhauer" (Munteanu : 1997, 87). Elevul lui Amita Bhose, Mircea Itu, identifică în proza eminesciană elemente de înțelepciune indiană circumscrise oniricului, cu bogăția lui de teme și motive romantice, mai explicite în [Archaeus]. G. Călinescu analizează pe scurt nuvela aceasta, cât pentru un fragment, fie el și filosofic (sau cu atât mai mult, dat fiind creditul restrâns pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ajungă la Realitatea supremă explică eminescologul din Bengal. După ani de studiu în România, o altă cercetătoare din India a operei eminesciene a lăsat o contribuție importantă 23 pentru acest capitol al creației poetului nostru: Zricha Vaswani Eminescu și gândirea indiană, ediție bilingvă româno-engleză, Târgoviște: Editura Bibliotheca, 2011. Lucrarea menționată mizează mult pe analiza textelor, vers(et) cu vers, pentru a evidenția relația intertextuală stabilită între Eminescu și gândirea indiană. Probabil că ar fi urmat un alt stadiu al cercetării, în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
acest capitol al creației poetului nostru: Zricha Vaswani Eminescu și gândirea indiană, ediție bilingvă româno-engleză, Târgoviște: Editura Bibliotheca, 2011. Lucrarea menționată mizează mult pe analiza textelor, vers(et) cu vers, pentru a evidenția relația intertextuală stabilită între Eminescu și gândirea indiană. Probabil că ar fi urmat un alt stadiu al cercetării, în care natura legăturii hipotext/ hipertext va fi completat bogăția de intertexte antologizate. Selectăm câteva dintre ele: "Imnul Creației" din Rig-Veda Scrisoarea I "Nici ceva nici nimic nu exista". "La
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
era ascuns..." (p. 172) Germenul ce încă zăcea acoperit în umbră Izbucnește, o fire din căldura fierbinte". "Dar deodat-un punct se mișcă...cel întâi și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl..." (p. 172) Textul indian vedic Kathopanishad Odă (În metru antic) "Un înțelept trebuie să-și țină jos cuvântul și mintea, trebuie să le țină întru Sinele care este cunoaștere; trebuie să țină cunoașterea întru Sinele care este cel Mare; și trebuie să-l țină
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care au pricinuit ființa ta și a tuturor a căror ființă vei pricinui-o tu (Eminescu: 2011, II, 45). Intertextul luminează pagina prozei eminesciene, iar aceasta, la rândul ei, zugrăvește imaginea sinecdotică a intertextului 17. Dincolo de reiterarea adevărurilor din gândirea indiană, aceste rânduri surprind funcționarea aparatului intertextual. Vom avea prilejul, în capitolul despre "[Archaeus] alegoria intertextualității" (vezi infra), să constatăm recurența și accentuarea acestui segment intratextual pentru o altă categorie intratextuală. Se pare că intertextul este umbra, de aceea uneori repetarea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a lega începutul de sfârșit" (Eliade: 1978, 117). Sunt luminate astfel aspecte noi ale meca nismului intertextual: ruptura duratei profane și reintegrarea într-un timp primordial. A lega înce putul de sfârșit înseamnă construirea Centrului. Sergiu Al-George analizează rezonanța gândirii indiene în cultura românească și stabilește cores pondența dintre Axis Mundi și Coloana Infini tului 39. Imaginea sculpturii brâncușiene favori zează înțelegerea, chiar vizualizarea intertextului este o șansă unică de a contempla sacrul. Privi din nou la painjinișul de linii roșii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
reveni. Diferența dintre citire și recitire marchează diferirea intratextuală, în sensul că se poate prezuma că Dionis și umbra lui nu sunt de tot despărțiți, omul continuând oricând să poată accesa viața umbrei lui pe pământ. Lipsește anamneza de inspirație indiană derulată de umbră în nuvela Sărmanul Dionis. Personajul-narator din avantext nu dezvoltă semantic sintagma "diferite probleme ale omenirei", ci trece direct la subiect: aventura cunoașterii fericirii edenic-selenare. Rezumând, elementele care determină diferența intratextuală de la hipertext (operă) la hipotext (text, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care sălășluiește Archaeus. Probabil amândouă sunt valabile.] Prin urmare tu ai fost, ești, vei fi totdeauna" (Eminescu: 2011, II, 317). Amitha Bhose consideră că povestea [Archaeus], cu un pronunțat caracter filosofic, pare să lămurească problema lui ătman-Brahmăn expusă în Upanisadele indiene și în mod concret să se inspire din episodul învățăturilor lui Prajä-pati către Indra în Chändogya Upanisad (2010 b, 21).Teza filosofică a Upanisadelor susține că spiritul universului (Brahman) se reflectă în profunzimea nemărginită a sufletului uman (ätman). Micea Itu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
se inspire din episodul învățăturilor lui Prajä-pati către Indra în Chändogya Upanisad (2010 b, 21).Teza filosofică a Upanisadelor susține că spiritul universului (Brahman) se reflectă în profunzimea nemărginită a sufletului uman (ätman). Micea Itu explică faptul că, în textele indiene, memoria identității ătman-Brahmăn trebuie cunoscută, dar nu pe cale rațională, ci intuitivă (1995, 155). Tot Amita Bhose vorbește despre necesitatea ca omul să se interiorizeze pe deplin ca să ajungă la Realitatea supremă, idee relaționată de cercetătoare cu imaginea binoclului întors "departe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]