2,975 matches
-
mai bombăn. Cât despre Iuri, l-am dat uitării și îmi amintesc cu greu filmul care mă emoționase atât de mult cu două ore în urmă. Nu mă mai pot gândi decât la atmosfera înfricoșătoare de la Blackshaw Towers și la inexplicabila scenă din dormitor, unde acea femeie atât de frumoasă îl invita pe Kenneth să-și petrecă noaptea cu ea, iar el fugea când ea nu băga de seamă. Dar de ce a fugit? De teamă? Mă uit la mama și vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
încă norocul de a mai fi printre noi; și atunci am început să mă confrunt cu o opoziție vehementă, nu doar din partea propriei conștiințe, ci chiar din partea membrilor familiei. Unii dintre ei, o spun cu tristețe, au devenit în mod inexplicabil precauți când le-am pus întrebări și chiar au început să manifeste o modestie care nu prea li se potrivea când i-am rugat să vorbească despre detaliile strălucitelor lor cariere. Apoi, întreruperea discuțiilor cu scene cel puțin neplăcute a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o săptămână s-a rugat de toți oamenii din sat, pe care i-o ajutat Zavastia, să mai treacă pe la ea. Oamenii au răspuns cu promptitudine. După moartea vrăjitoarei, în casa Zavastiei au început să aibă tot felul de fenomene inexplicabile. Mai întâi se auzeau niște zgomote, niște hodorogeli, apoi se auzeau voci neînțelese. Zgomotele mai întâi se auzeau producându-se în podul casei, apoi după sobă, sub pat și apoi în toată casa. Mulți au spus că ei nu cred
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mine uitase, căci trecu la un pas, nici-un semn să-și dea seama că eram eu deși mă privi În ochi, cine știe? SÎnt totuși sigur c-a fost ea, numai că eu eram aproape de treizeci de ani, În timp ce ea, inexplicabil, rămăsese tot adolescentă, Înfățișarea, Îmbrăcămintea de altădată, poate imaginația mea, dar nu cred. Am vrut s-o opresc, să-i vorbesc, s-o Întreb ce caută Încă În România chiar În orașul acesta și exact pe strada asta unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ca să-și ucidă plictiseala; luat cu vorba, Încerca să „urce” conversațiile lor de „tip pragmatic”, la nivelul „principiilor”, cum ar fi glumit domnișoara Marga Popescu, În zona ideilor ce guvernau acele sfîșielnice timpuri, dar nu reușea, căci ele dovedeau o inexplicabilă inapetență pentru asemenea „Înălțimi” cum constata mîhnit Însuși vorbitorul, stăpîn al casei. „Așa-s femeile!” conchidea În sine, Înțelegător și resemnat. În felul acesta, timpul trecea - pentru femeile acelea - neobservat În substanța lui tragică. Era o după-amiază de duminică, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a acestora, mă leneveam visînd la umbra nevăzută a Anei, de care - la masă stînd - mă despărțea fiica ei ce-și rotea ochii cînd la ei, cînd la mine, cînd la maică-sa, Încercînd să deslușească puntea dintre generații - atunci, inexplicabil, abia vizibilă - pe care - nu știa de ce, probabil un defect de vedere - Încercînd s-o străbată, simțea o nesiguranță, ca un permanent dezechilibru, de fiecare dată, Însă, Învins cu tinerețe și abilitate, Înfloream la adierea conversației lor, - le auzeam fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
m edalionul ce i sa destinat. Despre C.N. Hamangiu (p.215), publicist și literat nu se spune că foarte multe din producțiile sale li tera re au apărut cu pseudonimul Maria de la Banca, încurcând multă vreme, mai ales domnișoarele... Rămâne inexplicabilă, total confuză, afirmația în cazul Clapa Gheorghe (p.119) că, prin anii 1960, solida clădire a Liceului „Gh. Roșca Codreanu”, atunci Școala medie serală nr.2. a fost rasă „o vreme de pe fața pământului”, iar în cazul N.N. Tonitza (p.
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de santal obținut cu greu, la schimb c-un set de poze cu actori. Fata era o melomană din Dudești. S-a enervat. M-a făcut tocilar. Din clipa aceea am devenit nostalgic. Au Început să-mi placă literatura, geniile inexplicabile, toamna. Toamna mi se părea adecvată nemuririi. În ea cad frunzele moarte. Păsărelele Își ascund ciocul la subsuoară. Plouă subțire. Miroase a fum, a tristețe, a murături. Din pricina pătlăgelelor roșii imature, pe care le asociam cumva insucceselor erotice și trigonometrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
virgulă cristalină, monitorul, care vreo doi ani a fost Caius Dobrescu, iar spre final Cătălin ȚÎrlea. Nici unul nu folosea același tip de asalt, erau mai ponderați, mai gravi, mai În vîrstă. Pentru Caius am avut constant o simpatie instinctivă, deci inexplicabilă, Cătălin urma să mă uimească mai tîrziu cu scînteietoarea sa ironie, de care n-a făcut Însă niciodată abuz vinerea. Am mai schimbat cuvinte cu Daniel Bănulescu, un foarte Înzestrat poet care scrie acum o proză singulară de excepție, merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prin multe Încăperi În scenariul acesta) unde niște tineri ce seamănă cu niște hippies Întîrziați se mișcă-n transă pe o muzică de data asta chiar de sfîrșit de lume, doar tobe și voce, amintind de Dorin Liviu Zaharia, părînd inexplicabilă aici, ca oriunde altundeva, și intră În turbionul ultimelor minute ale poveștii. Regăsirea prostituatei, bătaia aplicată de Henriques scriitorului, tot la cerere, și moartea celui din urmă după Încă o hemoragie. Reuniți În locuința lui Cintra, cele două singurătăți irevocabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu munceau În postul Paștelui, deși oamenii munceau: „Deodată mîndrul soare străpunge pîcla ceții / Și sfinții constatară atunci că n-ar fi post.../ Și-n grabă-și luară zborul speriați de fapta vieții”. Poezia este, Într-adevăr, zdrobitoare, În ciuda lipsei inexplicabile a fiorului produs de batoză În razele dimineții, Însă atragem atenția că sfinții, fie ei și comuniști, nu zboară. Cu această activitate se ocupă Îngerii, chiar dacă Într-un mod destul de primitiv și intermitent. CÎți Îngeri pot Încăpea pe vîrful unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
suflă În instrumentul de mai sus și nu-l folosește ca proiectil, neavînd cu ce să devină fanatic sau măcar belicos, decît unul ce pune mîna pe obuz de Îndată ce i-a furat cineva stegulețul de pe acoperiș. Episodul legionar rămîne așadar inexplicabil: Foaie verde cîntă cucu, să ne facem un seppuku anulează prin expediere În flagrant ridicol Întreaga cultură tragică japoneză și de altă naționalitate, miștoul atotcuprinzător spulberînd orice speranță legitimă Într-o violență mai bună. Ares, idolul lumii, e desființat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe vremuri, cu destăinuiri din presa americană de-acum treizeci de ani, presă care, nu mă miră, Îl numea pe BÎrlădeanu „părintele miracolului economic românesc”. Să ne oprim nițel asupra cuvîntului miracol; Înseamnă fenomen neobișnuit, care pare ori chiar este inexplicabil fără a fi Însă neapărat supranatural, precum, de exemplu, domnul academician, sau reprezentarea lui teatrală asemănătoare misterului, destul de răspîndită În Europa secolelor XIV XV. Ceea ce-nseamnă că domnul BÎrlădeanu este mai bătrîn decît lampa cu gaz. Dacă v-ați Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
stat de vorbă cu profesori, primari, medici, avocați, un scriitor, vînzători de țigări, șoferi, copii și studenți, am discutat fără complexe, Într-o franceză aproximativă, naturalețea lor te dezinhibă instantaneu, sînt fundamental veseli, liniștiți, catolici, le-am studiat armonia trăsăturilor, inexplicabilă, gunoierii au fizionomii de intelectuali, polițiștii umblă cu chipuri aristocratice, coafezele prezintă o linie perfectă a nasului, e ilogic, și rafinamentul cvasiconstant al profilurilor Îți creează invincibila dorință de-a te privi În oglindă, lucru ce devine la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mîngîindu-mi mîna: ― Mi-ești drag, Allan, mi-ești din ce în ce mai drag... Mă pregăteam s-o strâng în brațe, când am auzit oarecare larmă sus, d-na Sen strigând pe Maitreyi și alte glasuri de femei alarmate. Am alergat amândoi cu o inexplicabilă spaimă în suflete, parcă am fi presimțit o nenorocire. Am găsit pe Chabù zbătîndu-se să sară peste balcon, în stradă, și câteva femei încercînd s-o țină în brațe. Biata fată fusese lăsată aproape singură, în această zi în care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Vasele cu reptile mici în formol, planșele atârnate de stative și pe pereți, se legănau, iar scheletul îi provocă o stare ciudată, de confuzie. Maxilarele, mobile din cauza știfturilor și arcurilor, clănțăneau sumbru. Spaima provocată de cutremur, cumulată cu agitația inexplicabilă a scheletului de lângă singura cale de ieșire, ușa, îl făcură să nimerească cu greu cheia în broască. Povestea după aceea, râzând: Eram îngrijorat, deși niciodată nu mi-a fost frică de oase. Acasă se făceau dezgropări la șapte ani. Dacă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Ioan ajunse cu plutonul său în zona StănileștiVetrișoara. Găsi acolo niște cazemate din beton cu fante înguste, cu confort minim, însă cu armament sofisticat, bine orientat pentru destinația inițială apărarea și rezistența îndelungată în caz de atac. Primi, cu o inexplicabilă neîncredere în curier, ordinul transmis de mareșalul Antonescu: “Români, vă ordon, treceți Prutul!“. În seara zilei de 21 iunie 1941, după discuții cu camarazii din alte unități, transmise ordinul încheietorului său de pluton, un plutonier T.R., și el neîncrezător în
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Emilia Răchitaru. În cazul ei, cu excepția lui Ladima, până la un anumit moment, perspectivele coincid: este cocota de lux și actrița fără talent care este culmea platitudinii și vulgarității, după cum remarca Fred: Are cultul carnației dizgrațioase: Stârnește o pasiune mistuitoare și inexplicabilă în sufletul sensibil al lui George Demetru Ladima, pentru care ea este frumoasă, pură, candidă și simte că: "Prezența ta sufletească îmi este necesară..." El o divinizează, îi pare talentată ca actriță, o aureolează cu calități pe care le-ar
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
viață." Trăiește intens nevoia retrăirii și a destăinuirii: Simte cu aceeași tărie că nu o mai vede pe doamna T.: Ladima este prima persoană căreia Fred îi destăinuiește chinurile prin care trece iubind-o pe doamna T., simțind o pornire inexplicabilă pentru confesiune: În seara în care privește înmărmurit spre geamul femeii iubite, sufletul i se limpezește când îl vede pe Ladima, cel căruia-i poate mărturisi trăirea lăuntrică "ca o voluptate grea, cu gust de pelin și doctorie". Îi era
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Ție-ți vorbesc, Americă! și de Bărăgan. De învățat "pe deasupra", pentru serbările școlare, erau Beniuc, Deșliu, Jebeleanu, Banuș, Porumbacu. Clasici în viață Beniuc, Deșliu, Jebe. Fusese mai rău la primară, sub Dej și cele șase (sigur șase!) portrete. Mai cădeau, inexplicabil pentru noi, de pe pereți, dar erau înlocuite. Ne duceau cu școala la cinema, să vedem filme sovietice. Pînă și la film eram duși cu forța, după rețeta lui Stalin: cinematograful plus puterea sovietică egal "forță uriașă și neprețuită" (mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și scrisul. Mai sînt fotografii după o expoziție la Roma. Exclusiv peisaje, obcine românești. Totdeauna m-a ținut Russ la curent cu ce face. Obcine, la un anume ceas al dimineții. Și mă cuprinde un soi de fericire nebună, prostească, inexplicabilă, cînd ating culoarea aceea cu vîrful degetelor. Imaginile tale se nasc firesc, Russ. Tactile, olfactive, mustind de prospețime, mă trezesc eu vorbind celebrissmului prieten de jocuri copilărești. Revin la album. Îmi redă adolescența cu nimfeta asta. Nu mă mai tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
primit darul scris cu mult talent și har, bucurându-mă intens cum numai unii copii sensibili se pot bucura în adevăratul sens al cuvântului: BUCURIE. Din corespondența noastră anterioară - citind și printre rândurile scrise, încercam să deslușesc personalitatea dvs. deosebită - inexplicabilă în parte atunci - perfect descifrată și descoperită în memorabilul dvs. volum. N-a fost ușor să faceți cronica numeroasei familii pe o perioadă de 150 de ani, pe generații ce s-au succedat în timpul dat. Scrisă de o altă persoană
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sticlă și îl umplu din nou. Cuburile nici nu apucaseră să simtă iminența topirii... Întoarse ochii către televizor. O viitoare grevă, niște mămici care își abandonaseră pruncii după naștere - de ce i-ați mai făcut, atunci?, se întrebă, cuprins de un inexplicabil instinct patern -, reduceri de buget, viitoare greve, viitoare probleme pentru cetățenii plătitori de taxe. Prostiile de fiecare zi. Lăsă ochii să alunece către geamantanul trântit. Din interior, banii îi făceau semne... Trânti capacul, apucă geamantanul de mâner și îl duse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
într-o lume care trăiește prin bunăvoința unui procesor Intel, beneficiind de memorie consistentă DDR 3 sau cum o mai fi, și de un harddisk cu o capacitate de 500 giga, se petrec în ultima vreme tot felul de lucruri inexplicabile, cuvintele se aștern singure în formatul A4, justify, Times New Roman, font 14, imaginația interferează tragic cu realitatea, personajele evadează din documentul word și din windows, vorbesc, spun glume, au emoții paradoxale, transpiră, fac dragoste, se plimbă pe străzi și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sprânceana stângă și se întrebă doar ce mama dracului s-a mai întâmplat de data aceasta, orășelul nostru a luat-o razna?! Nu-și răspunse, în schimbă porni motorul, în vreme ce stația din bord începea să cârâie, iar informațiile despre o inexplicabilă explozie săreau precum popcornul într-o oală acoperită. Spre deosebire de cei doi, Magicianul nu dădu niciun semn din care să poată trage cineva (poate același observator care ar fi urmărit traseul sinuos al râului, de ce nu?) concluzia că fusese, cumva, luat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]