6,119 matches
-
ale vorbitorului, căci, chiar dacă ele au caracter de generalitate (sînt fapte de limbă), folosirea lor implică în mod necesar actualitatea stărilor exprimate. Pe de altă parte, operatorii practici (ca poftim ! hai!) au funcția de a exercita o anumită influență asupra interlocutorului, influență determinată de intențiile, dorințele și scopurile celui care vorbește. Desigur, o asemenea funcție nu este limitată la aspectele prezentate de Zgusta, actele de vorbire (mai ales în perspectiva în care le prezintă John Searle) avînd multiple implicații de acest
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de cuvinte prezentate de lingvistul ceh, interesează cuvintele deictice (ca acesta, acela) folosite pentru indicarea obiectelor, dar nu prin trăsăturile lor, ci printr-o apreciere a poziției lor (în spațiu) de către vorbitor, care realizează în același timp o orientare a interlocutorului prin poziția obiectelor respective. O asemenea raportare la cel care vorbește realizează și unele adverbe (precum aici, acolo, acum, atunci) și multe alte elemente lexicale. La nivel gramatical, vorbitorul își ipostaziază prezența îndeosebi prin modurile și prin timpurile verbale, care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
b) competența referențială, adică aplicarea corectă a limbii la domeniul de realități la care se referă textul, c) competența textuală, ce reprezintă realizarea unei coerențe din perspectiva conținutului comunicării, a cerințelor retorice etc., d) competența interpersonală, bazată pe relațiile dintre interlocutori, relații care pot fi epistemice (de nivel de comunicare), sociale sau afective 260. Competența lingvistică, considerată în acest caz ca fiind cea care privește folosirea formelor limbii, nu se manifestă, așadar, în mod singular, ea fiind însoțită de și corelată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care limba comunică ceva despre ceva, ci și a celui cu care se comunică, acesta aparținînd tot realității, un element căruia de altfel filozofia i-a acordat o atenție deosebită. În raport cu eul filozofic sau cu locutorul lingvistic, non-eul filozofic sau interlocutorul lingvistic nu reprezintă însă un compartiment oarecare al realității obiective, ci unul în funcție de care se structurează însăși comunicarea și, în consecință, actele de vorbire. Pentru a face posibilă comunicarea, adică transferul de cunoștințe, locutorul (eul) trebuie să țină cont de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
reprezintă însă un compartiment oarecare al realității obiective, ci unul în funcție de care se structurează însăși comunicarea și, în consecință, actele de vorbire. Pentru a face posibilă comunicarea, adică transferul de cunoștințe, locutorul (eul) trebuie să țină cont de ceea ce știe interlocutorul și de ceea ce poate ști el (de nivelul lui cognitiv). Ca atare, locutorul nu va comunica ceea ce este deja știut de interlocutor și nu va comunica în primul rînd normalitatea lucrurilor, adică informații ce aparțin cunoașterii comune și necesare despre
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Pentru a face posibilă comunicarea, adică transferul de cunoștințe, locutorul (eul) trebuie să țină cont de ceea ce știe interlocutorul și de ceea ce poate ști el (de nivelul lui cognitiv). Ca atare, locutorul nu va comunica ceea ce este deja știut de interlocutor și nu va comunica în primul rînd normalitatea lucrurilor, adică informații ce aparțin cunoașterii comune și necesare despre realitate. Locutorul selectează în același timp cunoașteri despre un anumit sector al realității, aflat în interesul momentan, a cărui prezentare se face
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ale destinatarului comunicării. În aceste exigențe ale realizării comunicării se relevă aspectul relației realitate vorbire prin concretizarea relației realitate limbă în condițiile limbii funcționale. Ceea ce face posibilă comunicarea sînt însă corespondențele de știință, conștiință și competență lingvistică între locutor și interlocutor, ceea ce face pe locutor să intuiască modul necesar de adresare către interlocutor, iar pe acesta să rezoneze la adresarea locutorului. Considerate din punctul de vedere al conținutului lor, al semnificației, cuvintele dau informații asupra stadiului de dezvoltare materială și spirituală
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
relației realitate vorbire prin concretizarea relației realitate limbă în condițiile limbii funcționale. Ceea ce face posibilă comunicarea sînt însă corespondențele de știință, conștiință și competență lingvistică între locutor și interlocutor, ceea ce face pe locutor să intuiască modul necesar de adresare către interlocutor, iar pe acesta să rezoneze la adresarea locutorului. Considerate din punctul de vedere al conținutului lor, al semnificației, cuvintele dau informații asupra stadiului de dezvoltare materială și spirituală a comunității care vorbește limba ce le vehiculează. Cu ajutorul lexicului însă se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
legiferate care reduc și mai mult eventuala predispoziție a vorbitorului de a folosi limba cum voiește el. Comunicarea, realizată sub imperiul alterității, aduce la rîndul ei necesitatea pentru cel care vorbește de a se deschide și de a se dărui interlocutorului, de a realiza numai acte de vorbire ce se înscriu în aria comprehensivă a acestuia. Dar, în ciuda acestei mulțimi de restricții și limitări, vorbitorul nu se simte deloc opresat și nu numai că i se pare firească această situație, dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
discursului și este particularizată în raport cu stările obișnuite ale limbii. Este evident că desemnarea și semnificația individualizate oferă condițiile unei accentuate individualizări a sensului, care generează un subiectiv discursiv. Atîta timp cît alteritatea este funcțională, se produce comuniunea dintre locutor și interlocutor și, prin aceasta, o trecere din individual în social, și, întrucît socialul este element al obiectivității ontologice, alteritatea produce o mediere între subiectiv și obiectiv și, de aceea, în limbă prin alteritate subiectivitatea poate deveni obiectivitate. În acest mod, prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
diferențiat, uneori destul de pregnant, dar, de fiecare dată, cu o latură de individualitate și cu o latură de socialitate, aceasta din urmă fiind o consecință a receptării individualității. De aceea, dacă alteritatea presupune în mod obișnuit adaptarea locutorului (emițătorului) la interlocutor (receptor), creația solicită receptorului adaptarea la emițător, în măsura în care efortul unei astfel de adaptări este considerat util. Aceasta înseamnă că suspendarea alterității de către creator (în favoarea comuniunii mai adecvate cu obiectul) solicită receptorului suspendarea pasivității în tentativa perceperii acestei comuniuni. Această tentativă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
conștiința cu două realități, de obicei neconștientizate, pe de o parte, cu faptul că omul nu poate (și, deci, nu trebuie să urmărească) să reproducă realizările lingvistice anterioare și, pe de altă parte, cu faptul că trebuie să admită la interlocutori vorbiri mereu diferențiate, nu numai în funcție de situație, ci și în funcție de anumite trăsături ale lor: de cunoștințe, de abilitatea de a folosi limba, de starea psihică etc. Din altă perspectivă, prezența permanentă în vorbire a elementelor de expresivitate, manifestate în grade
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se atribui pe sine și, în același timp, de a-și atribui ceea ce există în afară de sine. Valorificat pe terenul teoriei limbii de către Eugen C oș e r i u, conceptul "alteritate" reprezintă capacitatea vorbitorului de a-și atribui propria conștiință interlocutorului, prin manifestrea limbii ca intersubiectivitate în actele de comuni-care363. Se poate constata că există o anumită afinitate de conținut între "alteritate", în această accepțiune, și "intropatie" (Einfühlung), care constituie autoobiectivarea eului în lumea externă, în care proiectează propriile puteri, tensiuni
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lui Doinaș; în plan european, singur Hölderlin, cu mult înainte, investise în admirația pentru Helada aceeași consecvență patetică. În orizont fictiv platonician, Doinaș organizează spațial și temporal ample spectacole de idei; participant la un Symposion transtemporal, mitograful se alătură gestual interlocutorilor din grădina lui Akademos: "Zâmbetul plăcerii are-un sclipet / îmbălsămat ca regii din Egipet (...) / Ah totul e un vis, o altă lume. / Iar noi jucăm , în tinere costume, / un rol încărunțit cum altul nu-i..." I Nu e poet cineva
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ignatul vorbesc de mentalități și cutume. Cimitirul (numit "La Lilieci") e vestit pentru ospețele in memoriam: "Nicăieri nu mănânci o varză cu carne / Mai gustoasă ca-n cimitir / De ziua morților, când se face pomană". În alte situații, se manifestă interlocutori răstiți ori concesivi, o lume frământată cu miturile și filozofia ei practică motive de minuțioasă evocare veristă. Până și clipele de duioșie par aspre. Față de taciturnii sadovenieni, jeluitori și misterioși, ruralii lui Sorescu, volubili, de o mobilitate fără tihnă, se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sau și atitudinea acestuia față de muncă. Întrebându-i dacă sunt mulțumiți de felul cum învață copiii lor, cei mai mulți au răspuns afirmativ, iar tonul lor trăda evidentă mulțumire și chiar oarecare mândrie. Ne-a interesat să aflăm ce-i determină pe interlocutorii noștri să fie mulțumiți. Unii părinți au declarat că sunt mulțumiți de notele pe care le primesc copiii, de aprecierile pe care le fac învățătorii și profesorii cu privire la acești elevi. Am rugat pe câțiva părinți să ne relateze cum muncesc
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Este adevărat că înainte de a merge la școală, precum și în primii ani ai școlarității, ne-am ocupat de ea, urmărindu-i progresele și sprijinind-o atunci când întâlnea greutăți ce-i depășeau forțele". Din cele relatate ne-am dat seama că interlocutorul nostru are de ce să fie mulțumit, întrucât fetița sa învață cu interes, cu dragoste, manifestând o atitudine emoțional-pozitivă față de învățătură. Un alt interlocutor vorbește cu mulțumire și convingere despre felul cum învață băiatul, elev în clasa a VII-a" "Băiatul
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
sprijinind-o atunci când întâlnea greutăți ce-i depășeau forțele". Din cele relatate ne-am dat seama că interlocutorul nostru are de ce să fie mulțumit, întrucât fetița sa învață cu interes, cu dragoste, manifestând o atitudine emoțional-pozitivă față de învățătură. Un alt interlocutor vorbește cu mulțumire și convingere despre felul cum învață băiatul, elev în clasa a VII-a" "Băiatul meu îmi aduce de vreo doi ani încoace numai note de 9 și 10, dar, mărturisesc că nu a fost întotdeauna la fel de sârguincios
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
a produs brusc, ci încetul cu încetul. Acum învață din convingerea că învățătura este o îndatorire față de sine și față de noi, părinții, că numai astfel va putea să devină medic, țelul său și al nostru". Și cel de-al doilea interlocutor are de ce să fie mulțumit. Băiatul învață din convingere, este conștient de necesitatea însușirii cunoștințelor, manifestă o atitudine conștient-pozitivă față de învățătură. Această formă a atitudinii pozitive față de învățătură este superioară celei emoțional pozitive, deoarece interesul, atracția pentru învățătură pot să
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
față de învățătură este superioară celei emoțional pozitive, deoarece interesul, atracția pentru învățătură pot să se stingă, să dispară la un moment dat, în timp ce convingerea, conștiința necesității de a învăța rămân mobiluri permanente pentru munca de învățare. În sfârșit, al treilea interlocutor ne-a declarat: "Și eu sunt mulțumit de felul cum învață băiatul meu. Când a început clasa a V-a, am avut emoții, ne-a fost teamă că nu va mai avea note bune ca în clasele I IV. Mărturisesc
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
-l controlăm permanent, își face lecțiile de mântuială sau chiar le neglijează. Acesta este singurul lucru care ne neliniștește puțin... însă suntem mulțumiți că roadele eforturilor noastre, ale părinților, se văd, băiatul ne aduce numai note bune". Din relatarea ultimului interlocutor reținem că fiul său nu se apucă de efectuarea temelor din proprie inițiativă, ci numai la îndemnul altora, că în timp ce își pregătește lecțiile are nevoie de o supraveghere riguroasă și permanentă, de dădăceală. Absența controlului și a supravegherii se reflectă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
temelor din proprie inițiativă, ci numai la îndemnul altora, că în timp ce își pregătește lecțiile are nevoie de o supraveghere riguroasă și permanentă, de dădăceală. Absența controlului și a supravegherii se reflectă imediat în rezultatele la învățătură. Se poate spune că interlocutorul nostru nu are motive să fie mulțumit. Din contra, ar trebui să fie îngrijorat pentru că atitudinea fiului său față de învățătură este doar în aparență pozitivă (dacă o apreciem după notele obținute). În realitate este vorba de o atitudine negativă, ca
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
face aluzie, dar am reținut spusele sale în legătură cu dialogul. Fiecare dintre noi a fost dezamăgit, uneori, de incapacitatea unor semeni de a susține o discuție civilizată. Cea mai importantă regulă a unui dialog este de a asculta cu atenție spusele interlocutorului, fără a-l întrerupe și de a-ți expune punctul de vedere cât mai coerent, în termeni adecvați și clar. Divagațiile, trecerea bruscă de la o idee la alta, modificarea nejustificată a planurilor și persoanelor în discuție, creează dificultăți în receptarea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
este planul strategic, pentru care fac martiraj și la implementarea căruia trebuie să recunoaștem Occidentul, în naivitatea lui geopolitică, i-a ajutat foarte mult, iar acum s-a trezit cu un haos cvasigeneral în regiune, unde nu prea mai are interlocutori. Cu cine să negociezi în Siria? Cine sunt băieții buni din Libia sau Yemen sau Afganistan, sau Pakistan? De aceea europenii preferă să nu se mai implice. Este pentru prima dată cînd britanicii nu merg cu americanii, care sunt pe cale
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
urmărește obținerea unor informații (examinarea subiectului în vederea aplicării masajului) sau actul terapeutic, gestul palpator nu are sens decât în funcție de răspunsul dat, suscitând - la rândul său - un nou demers, într un feed back continuu. Inteligența, afectivitatea și chiar emotivitatea fiecăruia dintre interlocutori țes pânza de fond a acestei situații de schimb, care nu este sub nici o formă un monolog și care poate da informații eronate în cazul izolării unui element pe motivul analizei. Dialogul masat - masor se dezvoltă într-o lume a
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]