2,961 matches
-
acel club al Hedoniștilor Osteniți de care pomenea Oscar Wilde, purtînd roze fanate la butonieră și avînd cultul lui Domițian, În care niciodată nu m-aș fi Înscris. Sau, Olimpul e o născocire a privirii Întoarse Înapoi, Înainte de a-i invidia pe zei am dorit să ne epuizăm pasiunile. Am Întors capul numai cînd am descoperit cum fuge timpul. Zeii nu sînt decît protestul Împotriva morții noastre umane. Trebuie să recunoaștem În ei o formă de egoism și de amînare. Muntele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
școlare... Mă Îndoiesc de exactitatea afirmației lui Burckhardt după care grecii au izbutit să vadă un lucru și să se intereseze de el fără să dorească să-l aibă. Și dacă este așa, tot nu voi crede că este de invidiat o fericire abstractă cînd viața ne oferă un adevăr care poate fi strîns În brațe. Iată-mă plecînd În căutarea lui Dionysos. E zeul cel mai nimerit pentru o asemenea Împrejurare. El nu spune: rîvnesc absolutul, ci: rîvnesc clipa. Și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
domnia lui Numa, a doua oară după cel de al doilea război punic și de trei ori sub August.) Popularitatea i-a venit Însă din privilegiul de a avea, permanent, și trecutul și viitorul sub ochi. Merită oare să fie invidiat pentru el? ...Apolo și Dionysos ne cer fiecare să sacrificăm ceva. Ianus nu ne pretinde nimic. Dar nici nu ne dăruie, se pare, decît o dilemă. Neîncrezător Într-o singură mască, el Își pune două măști. Această dublă negație afirmă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dansat la serbarea victoriei, iar Euripide s-a născut chiar În acea zi. Dar ridicînd În picioare toate coloanele dărîmate, reașezînd statuile pe soclu,: am rămîne În următoarea clipă descumpăniți. Fericirea elină ne-ar strînge, ne-ar sugruma. A o invidia ar fi o eroare. Și pe urmă ea n-a fost nici pentru greci aceeași. Heracles se comportă ca și cum ar fi singur În fața lumii. Spre deosebire de Belerofon, el practică o Înțelepciune care se rezumă la gesturi. După ce a omorît un monstru
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sens vieții sale. Nu uitase nici credința sa ortodoxă moștenită din moșistrămoși, aprindea din când în când lumânări și se închina la altare. Perseverența lui constituia un factor esențial în vremurile de criză. După părerea multora avea o voință de invidiat, iar pentru alții era ca o zeitate. După despărțirea de Carmen, ani la rând se gândise la ea. Analizase situația din toate punctele de vedere și nu găsise nici un răspuns care să-l mulțumească. O cunoscuse în străinătate pe Julia
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
unei receptări „naïve” (dacă e nevoie aici de ghilimele). Cred, pe scurt, că e vorba esențialmente despre contextul, condițiile, rama/cadrul în care are loc receptarea lor. Altminteri, cel puțin în România, cultura în domeniul filmului nu are motive să invidieze cultura în domeniul artelor vizuale. Această cultură e, la nivel general, deplorabilă în ambele domenii. Acestea fiind spuse și în speranța că nu se va detecta o notă critică la adresa cineaștilor despre care vorbim, nu mi se pare posibil, nici
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la plecare, strîngîndu-ne mîinile, a exclamat: "Ce n-aș da să fiu ca tine!..." Dar n-am înțeles la ce s-a referit. În ceasurile mele de insucces, mi-amintesc de el, de ceea ce a realizat și simt că-l invidiez. Mi-e rușine că-l invidiez pe el, prietenul copilăriei mele, și caut de fiecare dată să mă gîndesc la ceea ce ne leagă, nu la mărunțișurile care ne despart. Dar azi constat că Ion al copilăriei mele a rămas undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ce n-aș da să fiu ca tine!..." Dar n-am înțeles la ce s-a referit. În ceasurile mele de insucces, mi-amintesc de el, de ceea ce a realizat și simt că-l invidiez. Mi-e rușine că-l invidiez pe el, prietenul copilăriei mele, și caut de fiecare dată să mă gîndesc la ceea ce ne leagă, nu la mărunțișurile care ne despart. Dar azi constat că Ion al copilăriei mele a rămas undeva departe, în urmă, pe cînd inginerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
multe, ca să vii tu acum și să-i beștelești. Orice idee tehnică neaplicată e ca un manuscris literar nepublicat, numai că manuscrisul, dacă e bun, înfruntă timpul și rămîne al celui ce l-a creat. Invențiile însă... Oricum, în loc să te invidiez, mă bucur. Mă bucur pentru tine, sincer mă bucur! De vreme ce dormi la Livia, înseamnă că o cunoști bine. Și, mai ales, înseamnă că ea te acceptă. Te vrea, Mihăiță, asta-i! E femeie frumoasă; cînd ieși cu ea pe stradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de obrazul meu și-și retrage capul, atît cît să mă poată privi în ochi, continuînd să-mi țină gîtul cuprins între palme. Acum, Mihai, îmi șoptește, și vorbele ei vin parcă din imensitatea albastră a privirii, acum chiar că invidiez tabloul... Pentru că mă simt eu însămi ca o floare de magnolie gata să se desfacă... Ridic palma dreaptă și-i ating obrazul, continuînd să mă pierd în albastrul senin ce m-a învăluit. E un întreg abis în privirea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
minute, cînd se mai potolește, mă plec și-l bat încet cu palma peste spate, vrînd să-i spun ceva, o vorbă de îmbărbătare, dar mă simt incapabil să deschid gura. Ion ridică spre mine ochii roșii de plîns : Te invidiez, Mihai. Parcă ți-am mai spus-o, murmură el. Tu ești liber, mai ai timp să alegi... Tu mai poți visa... O soție..., o familie..., căldura căminului... Îți mai amintești de Poieni? mă întreabă el, schimbînd tonul. Da. Acolo era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
folosească din plin... Nu e adevărat. — Ba e foarte adevărat! Doar că nu ești în stare să vezi asta! Ești mult prea fermecat de ea! — Becky, e foarte ușor să o critici, zice Luke pătimaș. Tu ai o relație de invidiat cu mama ta. Eu am văzut-o doar din an în Paște când eram mic și... — Exact! țip, înainte de a mă putea opri. Asta am zis și eu! Nici atunci nu i-a păsat de tine nici cât negru sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Chelnerii se bat deja care să servească! Toată lumea vrea să vadă pădurea fermecată! Mă privește cu atenție prin lentilele ochelarilor. E adevărat că o să ai orchestră filarmonică, DJ și o formație formată din zece oameni? — Ăă... da. — Prietenele mele mă invidiază de moarte, spune Erin, cu chipul radiind de încântare. Toată ziua mă bat la cap să le arăt pozele dup-aia. Avem voie să facem poze, da? — Îhm... nu știu. Bănuiesc că da. — Cred că abia aștepți, spune doamna Zaleskie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un fel cu acuzația că, de vreme ce nu puteau trăi pe uscat, «peștii au acaparat bălțile»” <endnote id="(510, p. 13)"/>. „Nu se poate afacere bună fără jidan” La rândul ei, mentalitatea folclorică a ținut În viață acest stereotip. Evreii sunt invidiați de țăranii din Maramureș - susține Gail Kligman - „pentru priceperea de a Întoarce orice târg În favoarea lor, de a nu se lăsa trași pe sfoară de nimeni, pe scurt, fiindcă sunt isteți” <endnote id="(206, p. 259)"/>. „Nu se Încheie un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Negustoria turcilor,/ beția și porcia rușilor,/ tăria și prostia sârbilor <endnote id=" (vezi 327)"/>,/ dăscălia și minciuna râmlenilor,/ scârnăvia nemților,/ râia și gubăvia sașilor,/ norocirea grecilor la bani,/ mândria leșilor <endnote id=" (vezi 605)"/>,/ frumusețea cerchezilor,/ pohvala [= lăudăroșenia] moldovenilor,/ zavistia [= invidia] rumânilor,/ eresul armenilor,/ bogăția ovreilor,/ sărăcia și goliciunea țiganilor” <endnote id="(20, p. 299)"/>. Am transcris În totalitate acest text din 1705 pentru că este un bun exemplu de imagologie, conținând nu numai hetero-imagini, dar și auto- imagini, În caz că originea textului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vorbea - lucru firesc - ca unui tînăr, apăsînd pe diferențele dintre timpul său și timpul meu (climat, mituri intelectuale etc.). înțelegea iluziile și excesele tinereții: „N-aveți idoli, n-aveți frîne, n-aveți cenzuri”. Nu mi s-a părut că ne invidiază, ci - mai degrabă - că ne compătimește. Nostalgic în unele privințe, era optimist și hortativ în altele. Scrisorile sale, îndeosebi cele referitoare la chestiunile didactice, denotă frămîntări, contrarieri, căutări. Pentru el, „nou” și „vechi”, „oficial” și „disident” în predarea limbii și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
viață prin fel de fel de situații, începu să chibzuiască cum ar putea să găzduiască pe tânărul nepot bolnav și în acelaș timp cum să-i ferească pe copii de molipsire. Nici sănătatea lui bărbatu-său Costache nu era de invidiat. După pățania din satul Rediu au cheltuit ceva bani pe medicamente scumpe, nici n-a putut, câtă vreme a bolit în pat să-și continuie ocupația de chirigiu, care aducea bani în casă. Procesele continuau să înmulțească cheltuielile lor, ba
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
se spună de ce, dar le-ați perceput? M. M.: Sistemul acesta de contrainformații era drăcesc, funcționa perfect. Apoi, era în mintea tuturor, a noastră, frica. Nu ne băgăm, nu facem. S. B.: Toți aveați familii, aveați și un statut de invidiat. Militarul în România comunistă era bine văzut. M. M.: Extraordinar de bine văzut și prețuit pentru că mergea la munci, mergea în economie, mergea la inundații, mergea la incendii, la catastrofe. Țin minte, mă duceam câteodată să stau la rând, undeva
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
vârfuri rotunde și cer albastru. După ce-am parcurs o porțiune rezonabilă, domoală și umbroasă a urmat o cărare mai lată la început, îngustându-se pe măsură ce urcam. Deși conducătorul nostru a pornit-o înainte cu un pas sprinten, demn de invidiat, cu atât mai mult cu cât vârsta de 65 de ani nu permite oricui o astfel de escaladare, au urmat cei tineri inconștienți, care au luat-o la goană (acesta era ritmul) după preot. Noi, mai înceți am aplicat mersul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vociferări care pe cât am putut, am încercat să le transformăm în motiv de haz, căci n-aveam ce altceva face. Plecați pe la 9. 20 din localitate, în jurul orei 12. 30 eram deja întorși după un tur de forță demn de invidiat de toți cei ce practică alpinismul sportiv. Cel puțin treptele ultimei porțiuni, păreau că nu se mai sfârșesc, erau inegale și prea înalte și i-am mulțumit în gând călăuzei că nu s-a gândit să ne și urce pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cârcotași și meschini, roși de răutăți mărunte, ipocriți și bârfitori, care tulburau cu stropi otrăviți aura luminoasă și pozitivă ce ne înconjura. Viața trăită împreună a fost deseori privită ca model pentru un cuplu de artiști și, nu o dată, invidiată de cei care nu au detentă suficientă pentru a se înălța la nivelul la care ozonul încrederii reciproce, al iubirii curate, al marii prietenii, al camaraderiei și al respectului adânc poate dăinui între un bărbat și o femeie care, alături
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o concentrare de 3 luni. Aici, peste cele câteva sute de absolvenți din toata țara, a dat o epidemie de dizenterie, care avea să mă facă inapt pentru "apărarea patriei" timp de 2 săptămâni, modelându-mi "talia" la dimensiuni de invidiat și aducându-mă la o siluetă de manechin, cu 55 kilograme netto! Reușisem să intru în cele trei luni de cătănie în conflict cu comandantul companiei, maiorul "Caltaboș", un Moș Teacă țâfnos, gras și plin de sine, care ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un translator de spaniolă și unul de engleză, care nu știu dacă traduceau ce spunea "Excelența Sa" sau spuneau ce trebuie spus! Și așa mai aflam și noi câte ceva din gândirea "Fiilor Cerului"! Situația corpului diplomatic la Santiago nu era de invidiat. Știam că eram tot timpul urmăriți, ascultați, supravegheați. Ambasadele erau supravegheate non-stop din clădirile vecine sau alăturate, orice plecare sau sosire înregistrată și raportată. Oficialitățile militare căutau să stabilească un echilibru în poziția lor față de ambasade și diplomați. Noiembrie 1979
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fost serioase, au fost necesare, Ins) au fost aduse foarte repede la nivel de cârcium). Marele dușman al idealurilor progresiste nu este establishment-ul, ci obtuzitatea f)r) limite a celor care le adopt). Viața În Israel nu e de invidiat - totuși, are un scop clar. Oamenii lupt) pentru societatea pe care au creat-o, pentru viat) și onoare. Israelul este o tar) prea mic), un caz prea special pentru a putea fi pus În aceeași oal) cu democrațiile occidentale sau
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
a bolșevismului, nici idealurile rutinate ale democrațiilor occidentale nu erau suficiente pentru a clădi o filozofie pe care să se poată sprijini literatura emigrației. Tânjeau după un caz, cu setea cu care un narcoman Întemnițat tânjește după paradisul lui iubit. Invidiau destul de patetici grupurile catolice pariziene pentru subtilitățile picante care lipseau În mod evident misticismului rus. Zbuciumul dostoievskian nu putea concura cu gândirea neotomistă; dar nu erau alte căi? Se descoperise că aspirația spre un sistem de credință, oscilația aceea constantă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]