3,561 matches
-
singurătatea, din singurătatea noastră radicală, a luat naștere acea invidie, cea a lui Cain, a cărei umbră se întinde - bine spunea dragul meu Antonio Machado - peste dezolarea solitară a înaltului deșert castilian? Invidia aceea, cu drojdia ei dată în spumă, invidia care nu-i decât rodul invidiei cainite, invidia care se naște din turmele supuse ordinii, acea invidie a produs tragedia istoriei Spaniei noastre. Spaniolul se urăște pe sine. Ah, da, există o umanitate pe dinăuntrul celeilalte jalnice umanități gregarizate, există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
luat naștere acea invidie, cea a lui Cain, a cărei umbră se întinde - bine spunea dragul meu Antonio Machado - peste dezolarea solitară a înaltului deșert castilian? Invidia aceea, cu drojdia ei dată în spumă, invidia care nu-i decât rodul invidiei cainite, invidia care se naște din turmele supuse ordinii, acea invidie a produs tragedia istoriei Spaniei noastre. Spaniolul se urăște pe sine. Ah, da, există o umanitate pe dinăuntrul celeilalte jalnice umanități gregarizate, există o umanitate pe care o mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acea invidie, cea a lui Cain, a cărei umbră se întinde - bine spunea dragul meu Antonio Machado - peste dezolarea solitară a înaltului deșert castilian? Invidia aceea, cu drojdia ei dată în spumă, invidia care nu-i decât rodul invidiei cainite, invidia care se naște din turmele supuse ordinii, acea invidie a produs tragedia istoriei Spaniei noastre. Spaniolul se urăște pe sine. Ah, da, există o umanitate pe dinăuntrul celeilalte jalnice umanități gregarizate, există o umanitate pe care o mărturisesc și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se întinde - bine spunea dragul meu Antonio Machado - peste dezolarea solitară a înaltului deșert castilian? Invidia aceea, cu drojdia ei dată în spumă, invidia care nu-i decât rodul invidiei cainite, invidia care se naște din turmele supuse ordinii, acea invidie a produs tragedia istoriei Spaniei noastre. Spaniolul se urăște pe sine. Ah, da, există o umanitate pe dinăuntrul celeilalte jalnice umanități gregarizate, există o umanitate pe care o mărturisesc și după care strig implorator. Și cu ce inspirație verbală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a terminat în 1860; al treilea, la care a fost „martor parțial“ și Unamuno: 1872-1876, s-a terminat cu proclamarea primei Republici. Avito Carrascal, personaj din Amor y pedagogía (1902), prezent și în Ceață, vezi cap. XIII. Se referă la invidie, motivul romanului Amor y pedagogía. Andrenio, pseudonimul lui Eduardo Gómez de Baquero (1866-1929), influent eseist și critic literar. Adică mgta În ordinea din text: Antonio Cánovas del Castillo (1828-1897), om politic și scriitor; Práxedes Mateo Sagasta (1825-1903), om politic, activ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fată cu dinții strâmbi și cu o umbră de puf deasupra buzei superioare. Era și un băiat pe nume Peter. Era tuns foarte scurt și părea atletic, dar cu ceea ce se numește o latură sensibilă. Am simțit un ghimpe de invidie, deși nu puteam să spun dacă era pentru băiatul de aur de pe ecran sau pentru personajul de basm pe care îl interpreta. Shelley Winters își ridica fusta și țopăia pe ecran, scuturându-și buclele blonde vopsite. Mi-aș fi dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lor să stabilească legături tainice cu lumea În modul cel mai simplu cu putință, dar care lui Îi era interzis pentru totdeauna. Cu cât cugeta mai mult la asta, cu atât mai puțin reușea să facă diferența dintre milă și invidie. Pântecul, concepția, sarcina, nașterea, maternitatea, alăptarea, până și ciclul lunar, până și avorturile, spontane sau provocate - Încerca să și le imagineze pe toate, se chinuia iar și iar să simtă ceea ce lui nu-i fusese dat și i se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și studiile istorice ale lui Țvi Kropotkin vor fi probabil depășite până atunci. Cel mult va rămâne din ele vreo notă de subsol, Într-un volum gros și Învechit. Ce fadă, lipsită de sens și ridicolă i se păru acum invidia sa față de Țvi. Invidia pe care Încerca să o ascundă, până și față de propria sa persoană. Invidie a cărei mușcătură perfidă o reducea la tăcere cu scuze nesfârșite, sunându-l pe Țvi și strecurându-i din senin câte o Întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui Țvi Kropotkin vor fi probabil depășite până atunci. Cel mult va rămâne din ele vreo notă de subsol, Într-un volum gros și Învechit. Ce fadă, lipsită de sens și ridicolă i se păru acum invidia sa față de Țvi. Invidia pe care Încerca să o ascundă, până și față de propria sa persoană. Invidie a cărei mușcătură perfidă o reducea la tăcere cu scuze nesfârșite, sunându-l pe Țvi și strecurându-i din senin câte o Întrebare despre regele exilat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din ele vreo notă de subsol, Într-un volum gros și Învechit. Ce fadă, lipsită de sens și ridicolă i se păru acum invidia sa față de Țvi. Invidia pe care Încerca să o ascundă, până și față de propria sa persoană. Invidie a cărei mușcătură perfidă o reducea la tăcere cu scuze nesfârșite, sunându-l pe Țvi și strecurându-i din senin câte o Întrebare despre regele exilat al Albaniei, antrenându-l Într-o controversă furioasă despre islamul albanez și istoria Balcanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu rumeguș fierăstraiele scârțâiau, strungurile huruiau. În B. totul își regăsise ordinea. Fusese un nou început și acesta se produsese într-o materialitate mai lejeră și într-un colorit mai luminos, într-un ambient fără funingine, fără fier, fără dureroasă invidie. Pe zăpada din grădină am descoperit urme. Pretutindeni existau amprente, linii drepte și zigzaguri în spatele brazdelor răsturnate, de-a lungul străzii, pe câmp, înaintând spre pădure și m-am aplecat asupra acestor adâncituri, mi-am vârât mâinile în ele ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
micuțul Ford gri-șoarece nu mai corespundea pretențiilor de a te prezenta respectabil pe arterele principale. Modelul învechit ar fi fost un oracol prost pentru Felix și ceilalți băieți, și în nici un caz nu ar fi trezit priviri admirative, pline de invidie. Și totuși, de când aveam noul Opel, care nu mai era o mașină de serviciu, acum era o mașină particulară, tata se hurduca uneori când treceam pe lângă un grup de oameni străini, așezați la marginea drumului. Mama și cu mine trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cotul cu stânga, privește absentă, dincolo de ornamentul ciobit și de marginea tăioasă a spărturii, în vastitatea pustie - și a rămas adâncită în sine, nu s-a mișcat nici când am strigat. Armin a venit la mine și a privit cu invidie obiectul pe care îl găsisem. XIItc "XII" Zbortc "Zbor" W. se întoarse la mașina lui, străbătând șantierul pe care-l vizitase; tocmai voia să deschidă ușa, când îl izbi un râs tineresc. Își trase pălăria ceva mai mult pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ușă și se ducea la mașină. W. avea repulsie față de așa ceva, nu se cădea să faci una ca asta, și-l disprețuia în primul rând pe fratele lui, dar și pe Hackler, doar erau amândoi însurați. Dar era, firește, și invidie în el, amintirea fetei aceleia dinainte de a se fi mutat la B. Și W. o privea în umbra întunecoasă a copacului, împrejmuită de frunze, apărată de lumina unei zile înrourate. Ce-ar fi fost dacă și el s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
asupra locului și a datării, la arheologul cantonului. Numele noastre apăreau tot mai des în ziare și reviste, fotografiile celor doi elevi „familiarizați cu mileniile“ erau văzute mereu, un grilaj de cuvinte se țesea în jurul nostru, care le trezea cunoscuților invidie, dar și admirație și ducea iarăși la alte cuvinte, ceea ce mă speria: — Care dintre voi doi o să fie cândva, mai târziu, cel mai cunoscut? Și toate aceste cuvinte din ziare, de care Armin era atât de mândru, îmi răpeau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Emanau un suflu de opulență, pentru că aceste covoare de mătase erau o avere întinsă aici, pe jos, pe care îți puneai pantofii, îți arcuiai pașii și toate zgomotele se estompau. Covoarele de mătase trezeau în mine și un fel de invidie, chiar un sentiment de nedreptate. Hackler, care fusese înainte doar un locțiitor, a putut să-și procure toate astea - casă, grădină, covoare - pentru că l-a înșelat pe tata, i-a suflat jumătate din firmă, însușindu-și producția de utilaje pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fi băgat sigur mânecile cu franjuri în toate felurile de mâncare. Lisa adusese fuste conice cu care nu puteam să merg și niște bluze care-mi veneau și mai mulate decât ei. Cred că pentru prima dată a simțit înțepătura invidiei față de mine în fața acestei realizări. În rolul de mediator pe care mi-l asumasem, am ales câte un obiect de vestimentație de la fiecare, împăcându-le pe amândouă (abia) și resemnându-mă să arăt ridicol. M-am uitat curioasă în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
diavolești să le introducă în hăinuțe Gap asortate, își îndreptase părul, își aplicase un strat discret de machiaj și se introdusese în blugi care erau cu cel puțin o măsură mai mici decât ai mei. Nu m-am putut abține. Invidia începu să-mi dea târcoale din nou. Fusese nevoie de cinci ore și o echipă de profesioniști ca să mă facă să arăt prezentabil pentru revista Lisei, dar știam că tot nu eram sexy. Tally reușise asta în cinci minute. Bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o las pe femeia asta să mă învingă pe toate planurile. Eu voi lua toad-in-the-whole, i-am comunicat triumfătoare chelneriței. Ed îmi spusese că asta e specialitatea casei. — Cu cartofi prăjiți, morcovi și mazăre. Rachel strânse din buze ușor. De invidie? — Doar o salată verde pentru mine, vă rog. Ed își ridică privirea din meniu. Am remarcat că ai slăbit. Arăți incredibil! De fapt, cred că voi lua și eu tot o salată. Am mâncat o groază la ceai, mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
spus el. Să vă lămuriți. Apoi, când te întorci acasă, poți să te lămurești și cu mine. Cred că mai degrabă aș fi preferat să agăț necunoscuți în Kittenz în noaptea asta. —Ai făcut pomeți, mi-a strigat Maria, cu invidie. Acum clar te-ai transformat în femeia care le are pe toate. Am scuturat din mână ca să-i dau de înțeles că nu era deloc adevărat. Maria cântări. —Ești sau nu ești o femeie pe cale să moștenească două sute cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
spera să Îi convingă să scoată ceva În plus pentru „acel ceva luminos“. Post scriptumul, În franțuzește, descria În glumă luminozitatea așteptată: „Lampions anticléricaux. Spécialité d’éclairage moral. Nudité - chasteté etc. etc. voir Trilby“. Henry simți un mic junghi de invidie - nici un redactor de carte nu Întâmpinase vreodată lucrările sale cu atâtea efuziuni -, dar Îl izgoni imediat, ca nedemn și absurd. Îi răspunse rapid lui Du Maurier, felicitându-l. „Brava Trilby - bravo redactorului de la Harper & Harper, lui McIlvaine de la Harper & Harper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
artiștii au nevoie uneori. Roși amintindu-și cât de dezamăgită fusese de articolul lui, Domnișoara Woolson, cât de justificat nemulțumită de laudele lui zgârcite și invidioase, de rezervele lui pedante, de tonul condescendent. Cât din toate acestea se datora simplei invidii provocate de faptul că ea vânduse patruzeci de mii de exemplare din Îngerii de la răsărit și el doar opt mii din Portretul unei doamne? Și, mai recent, se surprinsese tratându-l pe George Du Maurier cu aceeași lipsă de generozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Atâta timp cât prietenia lor fusese una complementară, Între un scriitor și un artist plastic, ea fusese armonioasă și plăcută, dar, de când Du Maurier devenise el Însuși scriitor, relația suferise o modificare subtilă, cel puțin În ce Îl privea pe el. Viermele invidiei și al geloziei i-o mânca de sub ochi. Se trezi prins În ceea ce romano-catolicii numesc examen de conștiință, despre care un cardinal pe care Îl cunoștea Îi explicase că face parte din pregătirea pentru spovedanie, acuzându-se de egoism, invidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
invidiei și al geloziei i-o mânca de sub ochi. Se trezi prins În ceea ce romano-catolicii numesc examen de conștiință, despre care un cardinal pe care Îl cunoștea Îi explicase că face parte din pregătirea pentru spovedanie, acuzându-se de egoism, invidie, gelozie, resentimente și o lipsă corespunzătoare de generozitate, modestie, mărinimie și tărie de caracter. Până și ziarul din ziua aceea părea să confirme această judecată aspră. În The Times era un articol, aproape sigur scris de Morton Fullerton, despre Degradarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bun, mai umil și mai puțin egoist. Avea să Își accepte cu stoicism eșecul În teatru, să se rededice solitarului meșteșug al literaturii, să caute În el perfecțiunea fără grija faimei și fără lăcomia recompensei materiale, să se lepede de invidie și gelozie. Era prea târziu pentru a mai Îndrepta ceva În ce o privea pe Fenimore, dar avea să Îl caute pe Du Maurier și să reînnoiasă vechea camaraderie, atât de plăcută. Făcu acest „legământ de Îndreptare“, cum Îi spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]