3,057 matches
-
Cezareea, în Palestina, este considerat părinte al istoriografiei creștine și teolog de renume.A fost implicat în discuțiile legate de arianism. A pus accent pe istoria biblică, combinată cu elemente greco-romane.A scris lucrări precum: "Cronografia" - lucrare ce lansează modelul istoriografiei creștine; "Istoria ecleziastică" - operă în 10 cărți despre istoria Bisericii de la apostoli până în timpul său, fiind preocupat de episcopi, doctrine, erezii, istoria evreilor - și "Cronica Universală" (model ce avea să fie continuat timp de 1000 de ani), care începe cu
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
discipol al lui Augustin, susținea că cei care îi acuză pe creștini de problemele Romei se înșeală. El arăta că istoria nu o fac oamenii, ci Dumnezeu. A scris lucrarea: "Șapte cărți de istorie împotriva păgânilor". Limba oficială utilizată în istoriografia medievală a fost latina până în secolul XIII. În prima fază a Evului Mediu va fi un recul al vieții intelectuale. Viața urbană decade, bibliotecile dispar, viața culturală este asediată în mânăstiri. Biserica devine depozitara și creatoarea de cultură. Baza documentară
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
datorită autorității bisericesti. Critica apare în cazul în care nu există legătură cu evenimentele creștine sau biblice. Cronologia era considerată foarte importantă, operele fiind precis (dar nu și corect) datate, Istoria fiind considerată o anexă a teologiei. Unul dintre primii istoriografii medievali a fost Cassiodorus (485-580), om politic și istoric roman născut în sudul Italiei, tatăl său fiind guvernator al Siciliei. Activitatea sa politică are loc sub Theodoric cel Mare (454-526), rege al ostrogoților (489-526), al Italiei (493-526) și regent al
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
convențional, cu evenimentele biblice, după care trece rapid la evenimentele contemporane, până la 1348. Matteo Villani (fratele lui Giovanni) scrie despre evenimentele petrecute până la moartea sa (1363), iar Fillippo Villani (fiul lui Matteo) scrie până pe la 1400. Ca și cea occidentală, istoriografia bizantină era creștină, interpretarea istoriei fiind teologică. Modelul util îl reprezenta "Cronica Universală". Trecerea de la epoca romană la cea bizantină a fost lină, continuitatea fiind vizibilă. Au existat, totuși, deosebiri dintre istoriografia bizantină și cea occidentală, istoria bizantină fiind scrisă
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
scrie până pe la 1400. Ca și cea occidentală, istoriografia bizantină era creștină, interpretarea istoriei fiind teologică. Modelul util îl reprezenta "Cronica Universală". Trecerea de la epoca romană la cea bizantină a fost lină, continuitatea fiind vizibilă. Au existat, totuși, deosebiri dintre istoriografia bizantină și cea occidentală, istoria bizantină fiind scrisă în limba greacă, pe când istoria în Occident era scrisă în latină. Istoriografia bizantină punea accent pe politica de stat, autorii fiind oameni politici importanți și martori ai evenimentelor. Printre cei mai timpurii
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Cronica Universală". Trecerea de la epoca romană la cea bizantină a fost lină, continuitatea fiind vizibilă. Au existat, totuși, deosebiri dintre istoriografia bizantină și cea occidentală, istoria bizantină fiind scrisă în limba greacă, pe când istoria în Occident era scrisă în latină. Istoriografia bizantină punea accent pe politica de stat, autorii fiind oameni politici importanți și martori ai evenimentelor. Printre cei mai timpurii istoriografi bizantini a fost Procopius din Cezareea (500 - 565), care a scris despre "Istoria Războaielor lui Iustinian", Despre Ziduri (De
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
universală") și Kitab al - I'bar ("Cartea de consiliere"). Muqaddimah a pus bazele observării rolului statelor și a dezbătut ridicarea și căderea civilizațiilor. Autorul a dezvoltat o metodă nouă pentru studiul istoriei și, astfel, Khaldun este considerat a fi fondatorul istoriografiei arabe, sau "tatăl filosofiei istorice ". În prefața lucrării, Ibn Khaldun scria de cele șapte greșeli comise de istorici anteriori. El considera că trecutul este ciudat și trebuie interpretat. A criticat superstițiile și acceptarea necritică a datelor istorice. Ca urmare, a
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
anteriori. El considera că trecutul este ciudat și trebuie interpretat. A criticat superstițiile și acceptarea necritică a datelor istorice. Ca urmare, a introdus o metodă pentru studiul istoriei, care a fost considerată ca fiind " o nouă știință ", acum, asociată cu istoriografia. Muqaddimah este, de asemenea, cea mai veche lucrare cunoscută care face o examinare critică a istoriei militare, arătând că anumite redări ale unor bătălii istorice par a fi exagerate, și la fel, a pus sub semnul întrebării logistica militară în privința
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
sinteză proprie și care afirmă principii individuale. Evul Mediu a încercat să adapteze filosofia și gândirea păgână la creștinism, însă Renașterea admiră și imită Antichitatea, latina revenind în scrierea operelor în detrimentul limbilor naționale. Renașterea apare în pictură (secolele XIII-XIV) și istoriografie (secolul XV) și va depăși granițele Italiei. În secolul XVI, în Europa Occidentală (Franța, Spania, Anglia, Germania), pe plan religios, Renașterea va marca nașterea Reformei și Contrareformei. În istoriografia renascentistă au existat 2 tendințe: inspirație antică (Leonardo Bruni) și inspirație
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
operelor în detrimentul limbilor naționale. Renașterea apare în pictură (secolele XIII-XIV) și istoriografie (secolul XV) și va depăși granițele Italiei. În secolul XVI, în Europa Occidentală (Franța, Spania, Anglia, Germania), pe plan religios, Renașterea va marca nașterea Reformei și Contrareformei. În istoriografia renascentistă au existat 2 tendințe: inspirație antică (Leonardo Bruni) și inspirație medievală (Flavio Biondo). Inovațiile Renașterii au permis inventarea tiparului și descoperirea Americii. Inventarea Tiparului de către Gutenberg reprezintă rezultatul cererii tot mai mari de cărți. Astfel, între 1450-1500, în Europa
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
în care tratarea este științifică și nu teologică. Secolul al XVII-lea a fost un secol critic și dificil. A constat în crize economice, stagnare demografică, războaie (precum Războiul de 30 de ani sau Războaiele lui Ludovic al XIV-lea). Istoriografia barocă a practicat o istorie relativistă, în sensul că istoricul nu crede că poate relua trecutul, soluția fiind un discurs istoriografic ce ține de sfera moralului și a eticului. Istoria barocului a semnificat exuberanță, morală și erudiție, meritul revenind unor
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
a scris "Roșu și Negru" și "Mănăstirea din Parma"); Alfred de Vigny (care a scris "Cinq Mars") și Alexandre Dumas. Interesul pentru istorie a decurs și din faptul că istoria vine peste oameni. Revoluția franceză a fost o obsesie a istoriografiei europene până la jumătatea secolului, atunci când a izbucnit o revoluție la nivel european. Istoriografia romantică germană s-a dezvoltat pe baza unor tradiții universitare și culturale ale lumii germane. Istoria era studiată în universități pentru stabilirea mentalității unității naționale germane. Universitatea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
a scris "Cinq Mars") și Alexandre Dumas. Interesul pentru istorie a decurs și din faptul că istoria vine peste oameni. Revoluția franceză a fost o obsesie a istoriografiei europene până la jumătatea secolului, atunci când a izbucnit o revoluție la nivel european. Istoriografia romantică germană s-a dezvoltat pe baza unor tradiții universitare și culturale ale lumii germane. Istoria era studiată în universități pentru stabilirea mentalității unității naționale germane. Universitatea din Berlin a devenit un centru al studiilor de istorie în timp ce Prusia a
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
continuat în politică, în calitate de ministru al afacerilor externe al Franței. În 1847 a devenit prim-ministrul Franței. A fost demis în 1848 în contextul revoluției. În 1828 a scris "Istoria civilizației în Europa". Lucrarea să marchează o ruptură totală față de istoriografia romantică și revenirea la filosofia istorică și politică a lui Montesquieu din secolul XVIII. A refuzat împărțirea arbitrară a istoriei europene în istorii naționale. Este o istorie analitică, problematizată, nu o istorie narativă, evenimențială, și nici o descriere cronologică a evenimentelor
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
scurte de timp. Istoria privilegiază faptele politice, diplomatice și militare, neglijând economicul, socialul și cultura. Istoria este mult prea prudență, nicio dezbatere, nicio sinteză. În afara Occidentului, numărul documentelor scrise este mic și, deci, metoda nu se poate aplica decât pentru istoriografia europeană. Theodor Mommsen (1817-1903), istoric, scriitor, politic german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1902, a scris "Istoria Romei", ce face referință la perioada republicană, iar schițele sale despre epoca imperială au fost publicate postum. A mai publicat "Dreptul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Cité Antique"), "Istoria Instituțiilor în Franța", "Monarhia francă" și "O sinteză de istorie a Franței". A susținut că istoria se face numai cu documente. Gabriel Monod (1844-1912 )a inițiat, în 1875, "Revista istorică", fiind prima revistă de specialitate axată pe istoriografie franceză. A fost specialist în epoca merovingiană și carolingiană. Profesorul Karl Lamprecht (1856-1915) a studiat istoria socială și economică medievală, a pus accent pe interdisciplinaritate, iar în cadrul universității din Leipzig a organizat un centru de studiere a istoriei culturale. A
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
istoriei mentalităților. Istoria totală propune o interdependență, o înțelegere globală a istoriei, excluzând explicațiile simple, și nu caută legi, nu caută răspunsurile, nu discută cauzalitatea. În 1917 a avut loc revoluția bolșevică, luând naștere URSS, ceea ce a permis construirea unei istoriografii marxiste. La începutul secolului XX, din perspectiva filosofiei istoriei marxiste, Rusia nu îndeplinea condițiile pentru desfășurarea revoluției comunise. Lenin a teoretizat posibilitatea revoluției bolșevice prin articolul "Ce-i de făcut?". În cursul secolului XIX istoriografia rusească a fost o istoriografie
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ceea ce a permis construirea unei istoriografii marxiste. La începutul secolului XX, din perspectiva filosofiei istoriei marxiste, Rusia nu îndeplinea condițiile pentru desfășurarea revoluției comunise. Lenin a teoretizat posibilitatea revoluției bolșevice prin articolul "Ce-i de făcut?". În cursul secolului XIX istoriografia rusească a fost o istoriografie de nivel european, dominată de modelul istoriografic romantic reprezentat de Karamzin, având tendințe naționaliste. În a doua jumătate a secolului XIX, s-au evidențiat istorici ruși că Soloviov și Klychevsky. Mihail Nicolaevici Pekrovski a scris
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
istoriografii marxiste. La începutul secolului XX, din perspectiva filosofiei istoriei marxiste, Rusia nu îndeplinea condițiile pentru desfășurarea revoluției comunise. Lenin a teoretizat posibilitatea revoluției bolșevice prin articolul "Ce-i de făcut?". În cursul secolului XIX istoriografia rusească a fost o istoriografie de nivel european, dominată de modelul istoriografic romantic reprezentat de Karamzin, având tendințe naționaliste. În a doua jumătate a secolului XIX, s-au evidențiat istorici ruși că Soloviov și Klychevsky. Mihail Nicolaevici Pekrovski a scris "Istoria Rusiei din cele mai
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
că Soloviov și Klychevsky. Mihail Nicolaevici Pekrovski a scris "Istoria Rusiei din cele mai vechi timpuri", "Scurtă istorie a Rusiei" având ca idei principale marxismul, determinismul economic, negând rolul personalităților în istorie. A abandonat viziunile naționaliste, rupând legătura cu tradițiile istoriografiei naționaliste rusești, având o perspectiva internaționalistă, acceptând rolul vikingilor în formarea statului rus, nu a criticat cucerirea mongolă și a prezentat Imperiul Țarist ca o închisoare a popoarelor. A fost criticat de Stalin În anii '30, direcția generală a istoriografiei
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
istoriografiei naționaliste rusești, având o perspectiva internaționalistă, acceptând rolul vikingilor în formarea statului rus, nu a criticat cucerirea mongolă și a prezentat Imperiul Țarist ca o închisoare a popoarelor. A fost criticat de Stalin În anii '30, direcția generală a istoriografiei sovietice s-a schimbat, punând accent pe lauda acțiunilor lui Lenin și Stalin, ale Partidului Bolșevic și ale Statului Sovietic. Determinismul economic și internaționalismul au fost abandonate, susținând conceptul de dragostea față de patria sovietică. În Italia, regimul totalitar fascist s-
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
cadeți, precum și de 137 de militari femei din Batalionul Femeilor. Alimentele comandate de către ocupanții palatului au fost rechiziționate de bolșevici, iar Palatul de Iarnă a fost supus unui asediu, intrând astfel în cea mai turbulentă perioadă din istoria sa. Potrivit istoriografiei sovietice, cei cinci mii de marinari recent sosiți de la Kronstadt au fost folosiți pentru a ataca palatul, în timp ce crucișătorul "Aurora" aflat pe Neva și-a îndreptat toate tunurile înspre Palat. Bolșevicii au capturat Fortăreața Petru și Pavel aflată peste Neva
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
deces, el se înscrie în Partidul Comunist Român (PCR). A murit la numai 29 de ani ca urmare a unei tuberculoze netratate. În 1946, după preluarea puterii politice în România, PCR l-a transformat în erou al clasei muncitoare. Desigur istoriografia comunistă tăcea trecerea sa prin viața monahală. Faptul că a murit de tuberculoză le-a permis biografilor oficiali să scrie că se trage din țărani săraci. De fapt era fiul unui țăran înstărit, ajuns chiar primar liberal în comuna sa
Alexandru Sahia () [Corola-website/Science/304642_a_305971]
-
ateniene. Atenienii chiar deplângeau situația iloților lipsiți de drepturi politice. Revoltă iloților și intervenția eșuată a atenienilor a destrămat relația cu Spartă. În 431 i.en. a început un lung război de 27 de ani lungi și însângerați, denumit în istoriografie că "Războiul Peloponesiac", implicând multe orașe-state ce s-au alăturat Atenei sau Spartei. Multe informații despre istoria orașelor-state grecești și raboaiele pe care le-au traversat le avem datorită istoricilor Herodot, Tucidide care a definit orice dezbatere despre moralitatea războilui
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
fost supus și care a constituit principalul cap de acuzare în procesul care i s-a înscenat la Buenos Aires în 1893 i s-a creionat imaginea de „ucigaș de indieni”, susținută de mulții săi adversari și sprijinită de mitologia, sau istoriografia chiliană - chilienii nu i-au iertat lui Popper reușita exploatare minieră față de propriile lor insuccese și faptul că vasta sa activitate de colonizare a frustat Statul Chilian de teritorii largi care au revenit definitiv Argentinei. Campania de denigrare este evidentă
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]