10,578 matches
-
ca să te' îngrijesc zi și noapte, să nu mă dezlipesc de căpătîiui tău, să te fac bine cu dragostea mea. Sau să omori pe cineva, să te închidă, iar eu să stau cu tine în celulă ani de-a rândul, izolați de-lume, veșnic numai noi doi, tu singur și eu, ca în poezia bardului de la Mircești. Mă băteau și alte gânduri la fel de absurde și chiar stupide. Pentru dramul de voluptate ce-mi aduceau, înduram chinuri cu carul. Dar nu mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
imaginației, nu poate trăi fără această iubită. Un alt element comun celor două poeme anterior amintite este o cetate în care nu oricine poate pătrunde: este vorba de codru. Acest codru pare să îi protejeze pe îndrăgostiți și să îi izoleze de restul lumii. Astfel se creează o atmosferă de siguranță, echilibru și protecție : ”Codru-și bate frunza lin”, “ Lacul codrilor albastru, / Nuferi galbeni îl încarcă.” Acest cadru natural este pus în relief prin adverbul de mod “lin”- “Ea din trestii
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
gropile pentru puieți și că împreună cu sătenii așteptăm un semn de bunăvoință de la domnia sa, semn care meri să se cheme. Și gata. Dumnezeu cu mila. De înțeles ne înțelegeam mai bine cu sătenii decât cu colegii. Iar asta pentru că, fiind izolați și la distanță unii de alții, ne întâlneam foarte rar. Și iar mintea pe moațe și iată-ne împrumutând de la Casa Corpului Didactic din București bani pentru a lua cu 6500 de lei un aparat de radio Herold, fabricat mi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Steluța Brumă, învățătoare definitivă. La tot ce s-a realizat aici a pus și domnia sa inimă și muncă, întru cinstirea apostolatului dăscălesc. Sunt pe deplin mulțumit de tot ce am văzut lucrat și realizat la această școală. Acești doi învățători izolați de lume au reușit să ridice valoarea muncii la rangul de ideal și spre cinstea acestui neam i-au dat toată curăția sufletului lor. Sper că în viitor, în orice loc s-ar afla, vor continua marea operă dăscăleasscă și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mișc, în genere, în zona tulbure și indecisă unde singurătatea și nevoia de alții se amestecă la fel ca noaptea și ziua, pe mare, în clipa aceasta. Nu pot nici să fiu, cum aș vrea, deschis, sociabil, nici să mă izolez, cum am, câteodată, impulsul s-o fac, iar incapacitatea de a alerge un drum mă costă. Am sperat că o scurtă vacanță petrecută pe un vapor îmi va prinde bine. Chiar dacă noiembrie nu e luna ideală pentru o croazieră, nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cred totuși că ar trebui să recunoaștem că tinerii normaliști cari au absolvit cu cel mai bun succes școala lor și se dedau unei ocupații destul de ingrate ar trebui să se bucure de protecția administrației județene, ca să nu se simtă izolați în lucrarea și tendințile lor, ca o frunză pe apă; mai ales că un normalist bun are mai multă cultură, deci și mai mult simțimânt de demnitate, decât mulți din scribii cari împlu cancelariile comunale sub fel de fel de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
iertată firea, toți caută să fie bogați. De ce? V-ați întrebat vreodată? Pentru putere, bineînțeles. Dar mai cu seamă pentru că bogăția te sustrage judecății imediate, te scoate din mulțimea din metrou pentru a te închide într-o caroserie nichelată, te izolează în parcuri uriașe, în vagoane de dormit, în cabine de lux. Bogăția, dragă prietene, nu înseamnă, e drept, achitarea, ci doar o amânare, care nu-i însă nici ea de lepădat... Mai cu seamă să nu vă credeți prietenii când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
strada Minervei și recunoscuse o casă mare, frumoasă, cu etaj, care fusese proprietatea lui Doru Hallipa. Casa intactă prezintă o particularitate: pe lărgimea unui singur geam, o felie din casă fusese separată printr-un grilaj nou de lemn, care astfel izola o cameră de antresol, una de etaj și o mansardă, cu o bucată de curte de vreo zece metri lungime și patru lățime. Cum în partea aceea care avea zidul orb, o ușă fusese deschisă primitiv cu trei trepte pentru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
25 de inimi din degețele unite în chip miraculos, precum și zâmbetele lor fericite. Ambele învățătoare sunt foarte emoționate, alături de acești copii minunați care au ajutat-o pe Lavinia să se apropie de oameni și să-și depășească boala care o izolează de lume. Poveștile Mariei Doina Leonte au darul de a te emoționa puternic și de a-ți imprima în suflet dorința de a face bine. O fi vreun înger de vină? Tot ce se poate. Dar mai sigur, e inspirația
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Jilava”, dar folcloristul i-o ia înainte cu amintirile din familie, semnificația superioară a datinei și ”feeria colindelor” etc. În Jilava, și în toate pușcăriile comuniste nu era voie nici în șoaptă să cânți, iar când am cântat am fost izolat și maltratat la Noua Culme - Periprava, cu cinci zile și nopți pe cimentul hârbuit, dându-mi-se doar câte o jumătate de gamelă de apă (vezi relatările lui Bucur Stănescu în caietele Din documentele rezistenței nr 3). Papadima remarcă un
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de a-l evoca pe V. Voiculescu la centenarul nașterii sale, „de el fusesem mai cald și mai îndelung aproape”... S-au întâlnit la Gândirea, în 1931. după revenirea lui V. Voiculescu din închisoare, în 1962, poetul martir “s-a izolat cu totul, până la moartea lui, transmițând prin fiul Ion Voiculescu dorința fermă de a nu fi vizitat de nimeni, nici de către prietenii cei mai apropiați”...”Doctorul, poet de seamă, avea dureri atroce în șira spinării, îi făcea injecții calmante cu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
un mesaj și pe la ora 21 m-a sunat confirmând că, la sfârșitul acestei luni, va trece pe la Bârlad, în drum spre Iași. La emisiunea „Nașul”, Emil Boc subliniază importanța vizitei vicepreședintelui american Geo Biden, semn că România nu e izolată pe plan internațional, ci dimpotrivă. Guvernul Boc se poate lăuda pe bună dreptate că a făcut reforme de mult așteptate, că a protejat moneda națională, iar fostul premier Tăriceanu nu e sincer când face afirmații nefondate. În ziua următoare rezolv
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mai avea un apetit atât de mare, cum avea pe vremuri, pentru bogății. Era mulțumit. Cu siguranța de care era stăpânit, că, nimeni,în țara asta, nu mai putea fi ca el, vegeta,în caleașca lui din aur, ca un izolat de lume. Ajunsese, așa, încât, să nu mai știe nimic despre lume, dar, nici lumea despre el. Rar mai ieșea din cuhnia lui de aur. Și slăbea, slăbea, văzând cu ochii. Dar - să te duci, tu, la un doctor; să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
am găsit nici un răspuns. Tot ce pot să spun despre această "viață de dincolo de oglindă" e că reprezintă imaginea mea cea mai fidelă, azi. 24 august 2000 Octavian Paler mai 1. Ore în șir, nimeni nu trece prin această curte, izolată de stradă. Nici nu se aude vreun zgomot. Pe dalele de ciment și pe straturile de flori stăruie o liniște ușor ireală. Cu un mic efort, mă pot închipui într-o mănăstire abandonată, cu chiliile goale, sau într-o bibliotecă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ar fi acoperite de glicină. Vine în fiecare marți și în fiecare vineri, în jurul orei cinci după-amiază, se abate prin pavilionul bibliotecii ca să stea de vorbă cu tânărul custode, apoi suie scara de lemn stacojiu spre încăperile unde s-a izolat prietenul său din tinerețe și, probabil, singurul său pacient. Căci, după unii, Monseniorul n-ar mai fi întreg la minte. Când Julius a încercat să afle ce temei au gurile rele să lanseze asemenea vorbe, doctorul Luca s-a mulțumit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
albe sau în felurite nuanțe de roșu. Într-o zi, însă, pe neașteptate, negustorul n-a mai vrut să se ocupe de afaceri. A renunțat complet la existența zgomotoasă dinainte, a lăsat clădirea să cadă în paragină și s-a izolat în bibliotecă de unde ieșea doar când unicul servitor rămas în preajma lui bătea în ușă îngrijorat. După un timp, i-a vândut Monseniorului clădirea și, fără să dea vreo explicație cuiva, a pornit spre miazănoapte. De atunci, nu l-a mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
simțeam în apele mele. Și, în loc ca mediul select în care nimerisem să mă ambiționeze într-un sens bun, să mă determine să vreau să-mi cizelez puțin asperitățile, a stârnit în mine reacțiile cele mai proaste posibile. M-am izolat, m-am tras deoparte, am refuzat cu încăpățînare toate punțile pe care mi le întindeau colegii mei și, ca dezastrul să fie total, aproape mă mândream cu modul meu rudimentar de a fi. Aveam o timiditate arțăgoasă. În zadar, au
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mult nici mai puțin de parcă ar fi murit de frică; În acel patio fermecat, stil secolul XX nu erau de fapt colțuri, dar el parcă le căuta, aproape s-ar fi putut spune că le crea și parcă mereu se izola Într-un colț: În afară de asta, Își Îngrijea foarte mult mîinile, fiindcă Îți Întindea ceva moale ca o cîrpă și, În imposibilitatea de a găsi urmă de os, Înțelegeai că nu ai ce strînge În palmă. Ernesto Pedro de Altamira Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
conversațiile se legaseră mai strîns și grupurile erau formate definitiv, acel patio fermecat stil secolul XX se umpluse de eleganță și veselie, oferindu-le protecția zidurilor de cristal ale acelei case minunate, scăldate În lumină, care-i Învăluia și-i izola de noaptea În care se cufundase Lima, undeva departe, uitată. Printre acordurile muzicii se auzi un olé!, probabil scos de suedeză, fiindcă arhitectul la modă se Întoarse să se uite și o văzu că-și Înfigea un deget ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o altă vorbă de-a mamei lui: "Nu-ți face griji din cauza idealiștilor. Mulțimea le va tăia beregățile la momentul potrivit". Starea de amuzament dispăru repede. Băieții ăștia se amestecă cu adevărat în afacerile statului chiar în Linn, care este izolat în provincia lor. Fiindcă vara era pe sfârșite, se pregăti să se întoarcă în oraș. Tews, încruntat, analiză amenințarea "pentru stat" care - i se părea - se înălța cu viteză alarmantă. În cea de-a doua zi după întoarcerea lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
În mai, își găsesc cuiburile abandonate cu un an în urmă. Primăvara se așterne spre zona arctică în strigătele lor străvechi. O pereche care-și făcuse cuibul lângă șosea în noaptea accidentului, aproape de mașina răsturnată, se îndreaptă spre o fâșie izolată de pământ de pe coasta Alaskăi, pe Kotzebue Sound. Pe măsură ce se apropie de cuibul lor, în creierul lor se activează un întrerupător sezonier. Devin fioros de posesivi teritorial. Își atacă până și propriul pui derutat, cel pe care-l îngrijiseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-l înlocuiască pe puiul alungat de anul trecut, în lunga călătorie înapoi spre ținuturile de iernat. Dar mai întâi, păsările năpârlesc, revenind la cenușiul lor natural. Ceva se întâmplă în creierele lor la sfârșit de vară, iar această familie izolată cu trei membri se reintegrează într-un grup mai mare. Se leapădă de nevoia de singurătate. Se hrănesc împreună cu ceilalți, se așază împreună la somn noaptea. Aud alte familii care trec pe deasupra lor, țesând marea pâlnie a văii Tanana. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
molcome, fețele late, apatice, țărănești - atât de calcaroase și de ascunse - îl dezorientau, după zeci de ani în vârtejul brun și zgomotos al New Yorkului. Chipurile astea împărtășeau o înțelegere furtivă - a pământului, a vremii, a crizei iminente - care le izola de intruși. Petrecuse doar o jumătate de zi în locul ăsta și intuia deja cât de reticent poate ajunge omul, înconjurat de atâtea grâne. Ea îi luă brațul și se ridică. El o conduse spre ieșirea principală, apoi pe trotuarul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe dos. Prea multă atenție la diferențe minore. Cu excepția acelei pudriere absurde care voia să treacă drept telefon, parcă s-ar fi întors în vremea facultății, când făceau schimb de păreri târziu în noapte, cu mult după ce ora stingerii îi izolase pe fiecare în camera sa. Se îndrăgostise mai întâi de Sylvie la telefon. De fiecare dată când călătorea, își aducea aminte de asta. Intrară într-o cadență, discutând așa cum o făceau aproape în fiecare seară, de o treime de secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
uită întrebător la Karin. Karin se înmuie, știind ce căuta Mark. Îl auzi cum se lasă în genunchi și cum scotocește în dulăpiorul de sub chiuvetă. O rușine veche, moștenită, o împiedică să-l strige - vechi secrete de familie care-i izolau unul de celălalt. Mark se întoarse triumfător. —V-am spus eu că locul ăsta e un fals. Îmi lipsește o chestie. Ceva ce n-aveau cum să copieze. O privi cu înțeles pe Bonnie. Sprijinindu-se de scaun, Bonnie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]