5,277 matches
-
ucidă pe băiatul de bani gata (jucat de Jude Law) pe care trebuia să-l convingă să revină în America din Italia; Ripley, impostor genial, asumă identitatea victimei sale, iar toată oribila poveste e însoțită de muzică: muzica ușoară și jazz-ul sunt legate de victimă, opera e asociată cu asasinul, pervers și prin transgresarea barierelor de „castă”. La cel mai înalt nivel al criticii culturale, opera din secolul alXIX-lea a fost inclusă de Susan Sontag în stilul cultural camp
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
americane. Până și instrumentele oficiale de propagandă, ca Voice of America și Radio Free Europe/Radio Liberty, luau act de marea mutație de mentalități, începând să difuzeze programe speciale pentru tineret, practic apolitice, mergând până la emisiuni de educație sexuală, modă, jazz și muzică pop. Tinerii est-europeni născuți în lumea comunismului de stat, cei care aveau să devină până la urmă „groparii” ei, mergând în multe cazuri - ca în România anului 1989 - până la sacrificiu, erau atrași spre Occident de „banalitatea binelui” (dacă pot
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
el: acest „nihilism cu happy-end” (dacă ai probleme, te duci la terapeut) se găsește la temelia „stilului de viață american”, „o versiune Disneyland a Republicii de la Weimar pentru întreaga familie”; în fine, cu mai multe referințe muzicale (ca fan de jazz, o recomand pe aceea în care patosul german americanizat este reprezentat de Louis Armstrong cântând o melodie din Opera de trei parale a lui Brecht), Bloom ironizează aspru hibridul amintit: „Starurile noastre cântă un cântec pe care nu-l înțeleg
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
un fel de dandy în răspăr, în care se împleteau „omul de știință și estetul”, Dashiell Hammett și Raymond Chandler, marii reformatori ai romanului popular de aventuri, au pus în personajele lor limbajul anilor ’30, „modele și chiar gusturile privind jazzul, filmul și artele deceniului și, cu siguranță, obsesia sexualității” (Barzun, 2000, p. 741). Că e o sexualitate agresivă, parcă desprinsă din confesiunile pacienților lui Freud (la Hammett), sau una difuză, reprimată, amânată, surdinizată de pudibonderiile pline de farmec ale personajului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care l-au ajutat să se clarifice ca scriitor, l-au încurajat și și-au asumat editarea manuscriselor sale. Debutul lui B. s-a produs în 1930, când T. Arghezi, apreciind tenta urmuziană a unor mici proze - Herrant și Don Jazz -, le publică în „Bilete de papagal”. Cu alte texte literare (schițe, prozopoeme, versuri, traduceri, reportaje) sau cu eseuri, recenzii și note, el continuă să colaboreze la „Le Surréalisme au service de la révolution” (Paris), „Adevărul literar și artistic”, „Adam”, „Viața românească
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
poetic previzibil. În noaptea „lichidă” se strecoară nota funebră a unui „timp bolnav”. Plânsul interior, mai mult enunțat decât trăit, tristețea („culoarea iubită îmi e cenușiul”) alunecă în stări evanescente. Mai rar, O noapte de vară citadină aduce acorduri de jazz și frenezia orașului cosmopolit. În poezia peisajului și a anotimpurilor se strecoară meditația trecerii timpului, dar, depășit de rigorile poeziei conceptuale, B. rămâne la un nivel îndeobște banal. SCRIERI: Cenușiu, București, 1936; Vraja anotimpurilor, București, 1943; Scurt comentariu critic la
BARBULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
și Întinzând-o pe proaspăta lui tunsoare Valentino. Și continua: ― Între timp, pân-atunci, așa-i că ne distrăm. Nici lui Lefty versurile nu-i spuneau mai nimic, dar melodia era suficientă. Îi vorbea lui Lefty de frivolitatea din epoca jazzului, de cocteilurile cu gin, de fetele cu țigări; Îl făcea să-și dea părul pe spate cu vervă... În timp ce afară, În curte, Desdemona Îl auzea cântând și reacționa altfel. Pentru ea, cântecul evoca numai barurile rău famate pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și teatru. Tab - băutură răcoritoare dietetică. Rolaid - medicament antiacid. Maurice Sendak, născut În Brooklyn, NY, În anul 1928, unul dintre cei mai Îndrăgiți autori și ilustratori de cărți pentru copii din zilele noastre. Lester Lanin (1911-2004) - conducător de orchestre de jazz și de trupe de dans. Paddle tennis - joc asemănător cu tenisul, jucat cu palete de lemn și cu o minge din spumă cauciucată, peste o plasă joasă, pe terenuri ale căror dimensiuni sînt la jumătatea unui teren de tenis. The
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ne-am deranja să mergem la un restaurant, te-aș vrea numai pentru mine acasă, așa că aș găti o masă ca pentru gurmanzi, și am mânca la lumina lumânărilor, pe terasa mea cu vedere spre piscină și în sunetele de jazz care se aud ușor din boxe. Geraldine pufnește. ― Așa... ― După cină te-aș conduce în dormitorul meu și ți-aș face un masaj. Ți-aș desface bluza și mi-aș turna niște ulei în palmă. L-aș încălzi între mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nonprofit pentru cauzele africano-americane și este deseori citată ca una dintre cele mai influente o sută de femei de culoare americane. Oricum, cât era de deșteaptă Vera, În tinerețe a făcut greșeala de a se mărita cu un baterist de jazz, Maxwell, care considera că treaba lui era să stea În oraș, să fumeze, să bea și să spună bancuri, apoi să vină acasă la orele mici ale dimineții. Și nici măcar nu era negru, ci evreu. Un cuplu format dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
unul dintre jurnaliști. Se plimbase prin Gaza cucerită. Se mătura sticlă spartă. În piață, blindate și arme. Imediat În spate, zidurile cimitirului, domurile mormintelor albe. În praf, resturi de mâncare la copt, alterate; mirosuri de gunoi Încălzit și de urină. Jazz oriental transmis din difuzoare șerpuind ca dizenteria prin măruntaie. O muzică atât de ucigător de comică. Femei, doar femei mai În vârstă, făceau piața; sau plecau spre piață; nu se putea găsi mare lucru de cumpărat. Vălurile negre erau transparente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
importanță cu totul superioare. Una dintre tacticile ei cele mai transparente era să scoată în evidență cu cât sunt eu mai bătrână decât ea și Sheba. Odată m-a întrebat, cu o față neutră, dacă am amintiri plăcute despre „epoca jazzului“. Altădată s-a oprit în mijlocul unei propoziții ca să-mi explice că Bob Marley e un „cântăreț jamaican faimos“. Dar de fapt juca jocul cât se poate de greșit. Tacticile ei erau așa de crude, că își făcea rău doar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am dus, așteptându-mă la petrecerile stupide pe care mi le aminteam din copilărie, dar când am ajuns acolo, ușa de la intrare era larg deschisă și casa era plină cu părinți tolăniți pe canapele, bând vin și ascultând înregistrările de jazz ale lui Richard. Oh, haideți, au zis ei tărăgănat când am intrat. O mică mulțime se adunase în ușa bucătăriei și când m-am uitat, l-am văzut pe Richard întins pe masa din bucătărie. Sheba stătea peste el, îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
New York Times pe Yahoo. Dar nu ajunge. Casa nouă a Mariei se conturează cromatic tot mai mult și mai îndrăzneț. Iar curtea care este o pădure e un vis de început de toamnă senină. Acolo sunt copii mici, instrumente de jazz, un Danny care e o comoară ca partener... Ce să spun? Există o orânduială a lumii. 15-20 de ani contează enorm ca să intri în alt registru. Bref, înainte oamenii din jur se înmulțesc (se nasc, se împrietenesc, se îndrăgostesc), după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
comercial pe deplin și aștept să mă întorc în America să mai îmi iau câte o hăinuță sau încălțare. Seara a venit Maria și am plecat în pădure cu cei doi prunci (Dan dădea în acea vreme un concert de jazz la Urbana Champaign). Pentru mine, oamenii și locul au ceva magic. Până și câinele Buhayna. Mi-e greu să îl descocoț de pe mine când ajung acolo. Vine întâi plăcerea unui bebeluș de clonat comportamental: stă și zâmbește, face mutrițe (uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pășunat). Nunta lor s-a celebrat în acea curte sub un copac uriaș, într-un mod semihippie. Cu un maître de ceremonie o pălugă de 2 metri, cu lume drăguță amero-română, cu Bucurii și „Așe beu oamenii buni” și cu jazz. Am văzut și pozele de a doua zi după nuntă. Maria era în jeanși și ie, fiindcă asta este ea, de fapt, dacă deasupra mai pune și rubașcă din când în când, Mașa e Maria întreagă. Desfăcea darurile de nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
and Mothers în științele politice ale celei de-a doua jumătăți a veacului XX! Pe scurt, o zi plină și foarte sărbătorească. Se va reedita pe 31, de Halloween, când vine marele sociolog Craig Calhoun și când, seara, Jeff cântă jazz la Bear’s (o cârciumă la care m-a mai invitat, da’ nu am mers, fiindcă eu sunt în casă înainte să se întunece). Ne-am amuzat la masă. Tipii din departament m-au întrebat cum mă costumez de Halloween
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pentru mine a fost extraordinar să îmi petrec o astfel de seară cum în România e improbabil, vreau să spun că m-au dat gata muzical. Toți cântau foarte bine, făceau și recital solo, în genere blues, un pic de jazz și foarte puțin rock. Dar au fost atât de buni!!! Necâștigând o pâine și cântând fiecare de peste 25 de ani, sunt realmente foarte pasionați de ce fac și o fac cu drag. Și se vede. A cântat cu ei și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu alții și după aceea iar am mers la Bear’s, la concertul Code Blue Band. I-a plăcut și lui Adi foarte mult, mai ales să vadă profesioniști între 47 și 55 de ani, cântând așa pasionat blues și jazz. Adică, pe scurt, viața poate să fie și așa: una pur academică, într-un falanster american în care până seara dai și primești cunoaștere, iar seara primești sau dai artă. Aici s-a mai întunecat un pic. Boala lui I.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
locurile calamitate. Se mișca și gesticula precum Robocop. Nu îți venea să iei nimic în serios, nici măcar drama oamenilor rămași fără case. America protestatară nu mai este sau nu se mai vede. Vinerea trecută am fost la un concert de jazz în scopuri de caritate: Dan Deckard cu trupa. Foarte talentați și foarte pasionați, oameni între 30 și 70 de ani, laolaltă. Hitul a fost : Burn Down the Malls, un protest față de civilizația de consum care depersonalizează. Cred că am empatizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
stropi asfaltul încins din fața ferestrelor, răcorindu-l. Apoi intră în casă, își făcu un duș și la urmă se întinse pe canapeaua din sufragerie, fredonând o melodie oarecare. Deschise aparatul de radio, prinse un post străin ce transmitea muzică de jazz. Ascultă, dar după zece minute închise aparatul și camera reintră în liniștea molatică a zilei de vară. Își puse mâinile sub cap, privi tavanul, apoi perdelele lungi, nemișcate. - „Da, domnule judecător, grăi în sinea ei, sunteți cam îngâmfat - și zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Desigur că nu, i-am răspuns, era un obsedat și eu aveam propria mea viață. Dar, să ne înțelegem, puteam să ies în seara următoare dacă dorea... La patru seri după cina cu pricina, am fost la o chestie de jazz, dar n-a fost foarte rău, muzicienii făceau o pauză la fiecare al doilea cântec- sau așa părea - astfel că erau destule ocazii să stăm de vorbă. Apoi, cam după o săptămână, am fost la o seară „fondue“1. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și are un apetit ponderat. Sunt surprins de apetitul ei. Cafea? Cafea sau o infuzie macabră din est. Ea spală și eu usuc. Mai e și muzica. Nu baladele răgușite și moralizatoare pe care le mai ascultă uneori Selina - ci jazz, operă, muzică clasică. Îmi citesc și cartea, Freud, să zicem, sau Hitler. Nu Banii. Banii îmi produce panică, chiar și atunci când tipul povestește despre sistemul bancar italian sau despre nașterea corporațiilor americane. Nu știu de ce. Jucăm șah. Întotdeauna câștig. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stătuserăm noi în bodegă. I-am amintit că risca să nu mai găsească deschis la ambasadă. „Nu-i nimic“, a mormăit Matvei. „Chiar de-a închis, tot mă primește. Acu’ la șapte avem repetiție. Cânt la tobe în formația de jazz a ambasadei. Avem repetiție. Dăm concert de șapte noiembrie.“ Mi-am privit ceasul, de care și uitasem până atunci: opt fără un sfert. I-am spus lui Matvei. A oftat. „De data asta mă duc. Nu pot cânta băieții fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a transportat. Un Buick Super verde din ’47, abandonat cu o stradă mai încolo de șantierul de construcții. Tapițeria albă, pătată, din câte se pare, cu sânge. Furtul a fost reclamat azi-dimineață, la zece. Mașina dispăruse din fața unui club de jazz din South Central. Proprietarul era încă beat când a sunat la poliție. Caută-l tu pentru detalii. — S-au luat amprente? — Se iau chiar în momentul ăsta. — Cei de la DIS au studiat povestea? — Nu. Tot ce-am obținut de la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]