149,721 matches
-
apoi asculta răspunsul acestuia. Ei, părule, cum te simți azi? Mulțumesc, doctore, bine. Dar vezi că un vierme îmi roade tulpina acolo, mai la dreapta. Limba ascuțită a păsării a prins dușmanul prin crăpătura formată și l-a scos la judecată. Părul a răsuflat ușurat, iar doctorița a zburat spre alt copac. Acesta era un nuc bătrân, care avea o scorbură găunoasă chiar la încheietura ramurilor. Atunci ciocănitoarea și a amintit de pățania ei când a găsit scorbura în care veverița
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
asumare a exilului intern. Avocat și, concomitent, martor, Petre Pandrea a înțeles a-și împlini postura justițiară printr-un fulminant rechizitoriu împotriva sistemului comunist. Convingător, pentru că vine din partea unui foarte bun cunoscător al terifiantelor realități în cauză, capabil a emite judecăți teoretice, a schița epura aberațiilor și în același timp a le oferi un suport faptic imbatabil. O comparație istorică se impune. Dacă Robespierre și-a asasinat adversarii prin Convenție, adică printr-un parlament ales de popor care-i numea pe
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
libere, chiar fără Marea Adunare Națională. Justiția ei a fost un simulacru sîngeros. A utilizat pe Alexandru Petrescu și a băgat în pușcării zeci de mii de adversari. S-a dispensat și de justiția militară. A inventat pedeapsa administrativă, fără judecată, fără condamnare. La Sighet au murit 60 de foști miniștri. Mulți dintre ei nici măcar nu erau anti-comuniști, ca economistul Gheorghe Tașcă. Justiția este formă respectată, în prealabil așezată. Forma dat esse rei. Ceea ce au făcut Luca, Pauker și Georgescu au
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
vocație pentru domeniile respective. Partea mai complicată este că investițiile pornite în acest fel sunt pe termen lung și femeile respective continuă să joace rolul de autorități mult după ce ele însele au uitat de calitățile în virtutea cărora au fost promovate. Judecata lui Alex Ștefănescu are toate șansele să jignească sensibilitățile unor femei de succes de astăzi, care l-ar putea acuza, ca și pe Ludovic Orban, de misoginism. Ceea ce nu înseamnă însă că raționamentul criticului ar avea vreun cusur: În loc să plătească
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
care îl cuceriseră la 1457, alaltăieri, parcă - cere părerea unui fel de scriitor de peste Prut... Acesta îl sfătuiește că e foarte periculos ce voiește a face, turcii și tătarii roiesc în jur ca lăcustele, și dacă pun mâna pe Dânsul... Judecată de popor mic, deprins cu nenorociri de tot fielul. Și împăratul, punându-i o mână pe umăr, zice: hatmane, știi că ai dreptate,... și nu s-au mai cutedzat! Putem să ne mândrim că o figură ca Petru cel Mare
Așadar, atunci mă cheamă țarul și zice... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8938_a_10263]
-
asiatic și accent moldovenesc, al cărui nume este însoțit de obicei de precizarea "finanțator al clubului de fotbal Dinamo". Mai nou, s-a transformat într-un fel de purtător de cuvânt al echipei. Apare la talk-show-uri, vorbește despre strategii, face judecăți morale și tehnice. Ce are calitatea de finanțator cu toate astea nu contează și nici nu ne-ar interesa dacă micuțul expert nu s-ar deda la un permanent blat cu limba română. Omul schilodește limba chiar și atunci când vrea
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
Occident, o ierarhie în care un Spengler sau un Schopenhauer, nenumărîndu-se printre greii filozofiei occidentale, trebuiau coborîți în rang pînă la nivelul cuvenit modestei lor contribuții: pragul mărunt al spiritelor de mîna a doua. Așadar, o mazilire săvîrșită în numele valorii. Judecată prin prisma exigențelor lui Noica, mazilirea aceasta își are justificarea ei: cînd urci ștacheta foarte sus, ea se transformă implicit într-o ghilotină ce invită la decapitări simbolice. Dar privită din perspectiva mentalității contemporane, judecata lui Noica e prea aspră
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
o mazilire săvîrșită în numele valorii. Judecată prin prisma exigențelor lui Noica, mazilirea aceasta își are justificarea ei: cînd urci ștacheta foarte sus, ea se transformă implicit într-o ghilotină ce invită la decapitări simbolice. Dar privită din perspectiva mentalității contemporane, judecata lui Noica e prea aspră. Schopenhauer rămîne un gînditor fascinant, iar soarta lui postumă e pe cît de imprevizibilă pe atît de proteiformă. Și așa cum Spengler, după ce a fost pus la zid decenii de-a rîndul pe motiv că degradează
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
chip faptul că ceea ce am exprimat la început s-a dovedit a fi fals, iar opinia adversarului s-a dovedit a fi corectă. În mod normal, fiecare ar fi interesat să depună, de la bun început, toate eforturile pentru a exprima judecăți corecte: adică întîi să reflecteze și apoi să vorbească. Dar la vanitatea înnăscută se adaugă, la cei mai mulți oameni, și limbuția, precum și reaua credință înnăscută. Oamenii vorbesc înainte chiar de a fi gîndit, iar dacă observă ulterior că opinia exprimată de
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
la mansardă, explicată cu ajutorul unor formule din același registru: "a avea păsărele", "a fi țăcănit", "dus cu pluta" etc. Calificarea nebuniei e unul dintre cele mai productive câmpuri semantice în toate limbajele popular-argotice, dominate de sfera negativității, inovative în exprimarea judecăților depreciative de orice tip. De altfel, e de așteptat ca într-un limbaj al solidarității de grup eticheta negativă prototipică să fie cea a nebuniei, adică a anormalității față de regulile grupului. Sensul expresiei se înțelege foarte bine din context, iar
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
nu vrei, se află tot ce mișcă, dragostea nebună le este descoperită și "simandicoșii pentru care mândria și ifosul contează mai mult decât orice" îi supun pe cei doi "obraznici", ce au sfidat planurile țesute de alții pentru ei, unei judecăți publice, în prezența mitropolitului, a familiilor și a unor martori mai mult sau mai puțin credibili, în condițiile în care fiecare dintre cei prezenți se lăsaseră la rândul lor purtați de pasiune și nu numai o dată, și nu pe ascuns
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
de preferință purtătoare de conotații sexuale, grobianismul cu aere de rafinament, aluzia porcoasă din vârful buzelor. Fascinați de flagrantul filmat și de arestările spectaculoase, asistăm plictisiți la cohortele de infractori de toate calibrele păsuiți ani de zile de la actul de judecată prin amânări nesfârșite sau din cauza viciilor de întocmire a dosarelor de urmărire penală. Așteptăm cu sufletul la gură bipurile din declarațiile lui Gigi Becali și ne scoatem pălăria în fața "diplomației" lui Mitică de la Ligă și a artei lui de a
Supușii regelui rating by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8985_a_10310]
-
această vârstă ar fi trebuit să devină, la rândul lui, unul dintre ei. În anii '80, orice pariu privind viitorul scriitorilor din noua generație îl cuprindea, obligatoriu, pe Ioan Buduca. Criticul de la "Amfiteatru" făcea furori prin ironia sa necruțătoare și judecățile de valoare tăioase. Toată lumea - de la cei mici, care încercau să-i intre în voie, la cei mari, care îl considerau partener egal de dialog - îi dădea onorul. Student încă, fiind împreună cu Ioan Buduca am dat pentru prima oară mâna cu
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
ce este de schimbat, prezentările de eșantioane poetice operate de Ilie Constantin seamănă cu faimoasele lecții ale lui Leonard Bernstein de înțelegere a muzicii clasice. Firește, fiind vorba de prezentări tematice, comentariile lui Ilie Constantin nu conțin, în chip explicit, judecăți de valoare. Aceeași temă (a mării, să zicem) poate fi tratată de un poet genial sau de un diletant. De aceea, critica lui Ilie Constantin nu este una exclusiv (sau primordial) tematică. Operele sunt selectate în funcție de valoarea lor și abia
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
din vremurile cele vechi, cum nu se mai găsesc azi... De cu totul alt tratament are parte Blaga, al cărui teatru, deși nu atît de sus-pus pe cît îl vede Pompiliu Constantinescu, adună risipă de laude. Ceea ce nu înseamnă că judecățile critice - arătînd spre Meșterul Manole, cu îndreptățire, ca sumă - își pierd vreo clipă reazămul. Zarifopol e apreciat pentru ironia lui, Ibrăileanu condamnat pentru provincialismul lui de om cu idei, dar fără operă, iar Ralea de-a dreptul pentru "orgia de
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
armătură conceptuală ce l-a făcut celebru. Iar cartea lui Cristian Ciocan, Moribundus sum: Heidegger și problema morții, este poate cea mai competentă analiză pe care un exeget heideggerian a dedicat-o modului în care filozoful german abordează tema morții. Judecată în întregul ei, cartea lui Cristian Ciocan impresionează nu numai prin anvergura chinului exegetic - moartea e urmărită în toate articulațiile și consecințele ei -, dar mai ales prin vădita voință de a-l înțelege pe Heidegger dincolo de litera textului. În această
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
atît de izbitoare, încît chiar și numai ele singure pot explica rivalitatea dintre ele. De pildă, la fel ca Hristos, Mithra este un mediator între instanța divină și ființa umană. Apoi, la fel ca în religia Noului Testament, învierea și judecata finală erau reperele stabile ale lumii de apoi. Dar cea mai stranie trăsătură a mithraismului rămîne venerarea corpurilor cerești. Cu alte cuvinte, scenariul său eschatologic este așezat într-un cadru astrologic. Mytra, zeul taurocton și taurofor, este echivalentul mitologic al
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
ei. Într-un mod simplu (dar nu simplist) criticul poate fi definit ca un cititor profesionist. E o definiție banală, dacă nu punem accentul pe profesionalism. Ce înseamnă profesionalismul lecturii? Ritmicitatea săptămânală sau lunară a cronicii literare. Gust estetic verificat. Judecată exigentă. Perspectivă critică judicioasă asupra prezentului și asupra trecutului literar. Verificare a valorii prin comparatism și teorie literară. Interpretare personală, bazată pe o argumentație ingenioasă și convingătoare, capabilă să se impună în raport cu altele. Iar dacă toate acestea fi-vor învățate
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
reprezintă criticii independenți (dar nu individualiști și vedetiști), instanțe conștiincioase, servile (sau mai bine zis serviabile) față de public și față de scriitori, triind fără odihnă valorile, cu două tipuri de atitudine (față de cărți), diferite ca exigență: una severă, dură, tăioasă în judecăți, tip Pompiliu Constantinescu, alta generoasă, moale, catifelată în judecăți până la ascunderea lor, tip Perpessicius. Indiferent de atitudine, aici se situează cititorii profesioniști, fără pretenții de doctrină, fără să afișeze o orientare categorică sau fără ambiții de vedetism, cultivând modestia independenței
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
conștiincioase, servile (sau mai bine zis serviabile) față de public și față de scriitori, triind fără odihnă valorile, cu două tipuri de atitudine (față de cărți), diferite ca exigență: una severă, dură, tăioasă în judecăți, tip Pompiliu Constantinescu, alta generoasă, moale, catifelată în judecăți până la ascunderea lor, tip Perpessicius. Indiferent de atitudine, aici se situează cititorii profesioniști, fără pretenții de doctrină, fără să afișeze o orientare categorică sau fără ambiții de vedetism, cultivând modestia independenței, de funcționari impecabili la un ghișeu, transmițând autoritatea instituțională
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
carte, obsecvioși, miloși, înțelegători cu toată lumea, în genul Lucian Raicu, N. Steinhardt, Victor Felea și, împotriva aparențelor de polemism temperamental, Gh. Grigurcu. Ei sunt harnici, scriu mult și fără relieful unor opinii personale. Cel mai adesea, în cronicile lor literare, judecățile estetice sunt ascunse sau neexprimate. Sunt refractari sintezelor. Ei așteaptă cărțile, după sintagma lui Perpessicius, "în tinda unei registraturi". Au conștiinciozitatea receptării critice, din dorința de a cuprinde și de a înregistra cât mai multe din aparițiile editoriale recente. Sunt
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
Irina Petraș este o cititoare profesionistă în genul blând, îngăduitor și generos al lui Perpessicius, cu toate calitățile și cu toate defectele acestui tip de critică. O virtute în exces, generozitatea, se transformă într-un defect: lipsa de pregnanță a judecății de valoare. Irina Petraș a scris mult, generos și comprehensiv despre literatura imediatei actualități. O mare parte din cronicile literare (dacă nu cumva chiar toate) este adunată în volumele gemene Cărțile deceniului 10 (2003) și Cărți de ieri și de
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
lecturii. Personalitatea ei se manifestă în capacitatea de a înțelege și de a admira. Nu e supărată, morocănoasă sau rea niciodată, nu strecoară subtilități meschine pe sub pragul nici unei fraze critice. E directă și transparentă în aprecieri - aprecieri care nu sunt judecăți estetice clare - iarăși niciodată, dacă nu cumva mi-a scăpat mie vreo situație mai tranșantă. Cu nerăbdarea de a cuprinde tot, Irina Petraș își arată disponibilitatea față de toate cărțile - chiar simte că e de datoria ei să înregistreze tot. De
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
Dar o critică instituind însăși rațiunea poetică. O rațiune ardentă. LP: Ce părere aveți despre uzura, aș spune epuizarea direcțiilor critice? De unde vine, de pildă, această nevoie absolută, imperativă, a istoriei și a faptului istoric, deasupra (dacă nu chiar în locul) judecății critice? MD: Din situare: orice adevăr este deopotrivă istoric și pragmatic. Indiferent de adevărul luat în considerare: științific, factual etc. Nu există - cel puțin, așa văd eu lucrurile - Adevărul. Cunosc o formulare care nu-mi place prea mult, pe care
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
că alții aveau universități pe la anul 1000, în vreme ce noi... Ei bine, noi n-am greși vizitîndu-ne mai ades școlile vechi, de provincie, părăsite-n umbra unei biserici. Una din ele, rezistînd multor orînduiri, și avînd, în vremile bune, putere de judecată asupra românilor, este Sfîntul Nicolae din Șchei. În preajma ei, la un parter ușor coborît, s-a reconstituit o sală de clasă cu cîteva bănci înguste, un abac, niște cărți - străbunicele celor cărora li se dedică această rubrică, și un bust
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]