13,535 matches
-
a cunoscut în satul lui o fată căreia i-ajurat să nu se însoare cu altcineva afară de ea. Părinții fetei n-au încuviințat căsătoria, fata trăiește de atunci, cu învoirea lui, cu un altul, el însă, ca să nu-și calce jurământul, n-a făcut cununie. - Bravo, Botticelli! exclamă Ioanide. Merită să închinămun pahar în cinstea cavalerismului tău! Cei trei bărbați ridicară paharul, dar, cum Hagienuș vărsă puțin vin pe pavajul cavoului în fața gurilor mormintelor, de sufletul morților, ceilalți doi repetară și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mare lucru. În casa noastră n-am auzit niciodată o vorbă jignitoare la adresa religiei, totuși tata nu face paradă de misticism, iar mama, deși religioasă, nu e bigotă. Gavrilcea mi-a explicat lucrurile. Întâi de toate, tăria noastră stă în jurământ. Pe ce jurăm, dacă nu recunoaștem un Trebuie, așadar, ca un principe să nu aibă alt scop, alt gând, nici o altă preocupare în afară de război (ital.). arbitru superior umanității, capabil de a sancționa? Apoi unica rațiune de a ne uni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
raporturile cu Ioana. Ar fi putut face asta în modul cel mai simplu, însă Pomponescu avea mania tratativelor lungi și pe departe. Chiar și în materie politică îl încîntau nu atât avantajele de ministru, care-l plictiseau din ziua depunerii jurământului, cât dificilele conversații și tocmeli, ce-i dădeau sentimentul importanței. Avea de altfel și dreptate ca bărbat. De vreme ce Ioana îl dezamăgise într-un chip așa de neprevăzut, o elementară cruțare a demnității personale cerea să se informeze discret dacă Ioana
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
piatră și cu răsuflători. Scena înfățișa doar un promontoriu al sălii, ridicat pe câteva trepte de scândură, și pe ea, în fața unei mese acoperite cu pânză neagră, împodobită cu un craniu, un pumnal înfipt și un lampadar, avea să depună jurământul noul șef. Însă bandiții nu veneau din culise, ci, aplicîndu-se un procedeu de teatru de revistă și de circ, convoiul sosea de la intrare și, luminat de un reflector, se îndrepta în șiruri de câte doi spre scenă, pe care se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Se interesau între ei dacă are vreunul vehicule la dispoziție. Plutonul bandiților negri, cu Jack la mijloc, străbătu sala, se urcă pe scenă, și procesul începu, figuranții fiind așezați după tipic, cu spatele spre public. . - Jack, recunoști că ai călcat jurământul de a fi cast? - Recunosc, femeia m-a învins. G. Călinescu . - Ai ceva de spus în apărarea ta? . - Nimic. E adevărat că nu mi-am pierdut castitatea fizică,am pierdut-o însă pe cea morală. Dacă aș trăi, nimic nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după ocuparea Cehoslovaciei și a Memelului, Pomponescu fu cooptat în guvern, cu portofoliul Lucrărilor Publice. Cu tot secretul în care decurse preliminariile acestei operații, Gaittany fu avizat G. Călinescu la timp, și cu câteva ore înainte ca Pomponescu să depună jurământul se prezentă în superbul său automobil în fața locuinței ministrului. Intenția lui era de a lăsa doar cartea sa de vizită, însă Pomponescu îl zărise de la geam și, amabil, îl întîmpinase chiar din anticameră, goală la acea oră, și-l conduse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înainte, rudă cu Gaittany, care mai poseda în minister un număr de cunoștințe, printre care un funcționar superior, inginer, de asemeni rudă. Gaittany era în anume privință mai tare în minister decât titularul însuși. În după-amiaza zilei în care depuse jurământul, apucat de o criză de boemă, Pomponescu se plimbă la șosea cu soții Smărăndache și cu directorul de cabinet, binevoind a se așeza cu ei pe scaune și a plăti personal supraveghetoarei gologanii pentru toate locurile. Nu vorbi nimic despre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
convorbi în aceeași vibrație cu Ioana era ca partener într-un duo muzical. Când lăsă jos capacul pianului, Indolenta pierdu din superbia ei și redeveni placidă și prevenitoare. Pomponescu schiță un oftat, ridicîndu-se. -- Nu pot să mai stau. Am depus jurământul și mă așteaptă acum teribila anticameră. Trebuie să iei un angajament la Operă, așa te voi putea asculta mai des. Ioana consimți mimic. Acasă, într-adevăr, anticamera gemea de lume, iar madam Pomponescu, radioasă, făcea onorurile în lipsa soțului. . - E frumos
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ignoreze. Toată lumea considera pe Smărăndache ca și plecat. Cu toate astea, Pomponescu nu făcu nici o aluzie și nu trădă nici o dispoziție de a procura vreo situație lui Smărăndache. Acest lucru părea cu atât mai curios cu cât din ziua depunerii jurământului Smărăndache și Smărăndăchioaia deveniseră intimii ministrului. Pomponescu îi reținea la masă cam la două zile o dată, mânca cu ei în oraș, se plimba cu ei la șosea. Smărăndăchioaia avea des deosebita onoare de a însoți pe Pomponescu când mergea la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din cauza greutăților de familie, și era în clasa a VI-a la vreo nouăsprezece ani. Deci minor. Ea avea vreo douăzeci și doi, douăzeci și trei. De altfel, se cunoșteau, fiind din același sat. De la ea știu că au făcut jurământ să se ia și fata s-a hotărât să aștepte până ce băiatul devine major și termină măcar liceul. Îl ajută ea, cu bani. Și de data asta n-a avut noroc. Băiatul, amețit de alții, s-a dus în Spania
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
normelor morale specifice pe care le implică exercitarea unei anumite profesii. Acesta poate fi un cod scris sau transmis prin tradiție, pe cale orală și acceptat tacit de către toți practicienii unei profesii. Un astfel de cod este, pentru medici, de exemplu, "jurământul hipocratic" . Deontologia (în sens restrâns) reprezintă ansamblul regulilor după care se ghidează o organizație, instituție, profesie sau o parte a acesteia, prin intermediul organizațiilor profesionale care devin instanța de elaborare, aplicare și supraveghere a aplicării acestor reguli 46 . Codul deontologic al
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
voastre și toți israeliții, copiii voștri, femeile voastre și străinii tăi care se află în taberele tale, de la tăietorul de lemne până la cărătorul de apă. Ca să închei legământ cu Domnul Dumnezeul tău și să ai parte de legământul făcut prin jurământ pe care Domnul Dumnezeul tău l-a încheiat astăzi cu tine” (Deut. 29, 10-12). Pot fi precizate și unele preînchipuiri ale Botezului copiilor în Vechiul Testament. Astfel, amintind exodul evreilor din robia egipteană, atunci când aceia l-au urmat pe Moise și
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
trăiește o apostazie clandestină, mimând în continuare în public morga și ticurile unei deprinderi în al cărei prestigiu el însuși nu mai crede? M-am agățat de Heidegger (și de traducerea lui) ca de o ultimă garanție a faptului că jurământul de credință pe care-l făcusem în tinerețe nu fusese călcat. M-am oprit asupra acelui filozof care repudiase limbajul metafizicii punând în locul lui un idiom și mai teribil încă. În fond Heidegger a fost penitența mea, pensum-ul pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reflex al divinului) de acces la ideal. Pentru că iubirea este escaladare către Unu și ideal, obiectul dorinței care provoacă ascensiunea trebuie să fie la rândul lui unic și irepetabil. Monogamia nu decurge aici din comandamentele unei morale, ci dintr-un jurământ de credință care implică fidelitatea slujirii până la capăt. Femeia este fanta care se deschide în zona vizibilului pentru a lăsa extraordinarul să pătrundă în lume. Câtă vreme există un plan ascensional și o axă a verticalității garantate de prezența spiritului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acea a ungurilor. Pentru că suntem alături cu ei ori pentru că binevoiesc ei a o combina? Să-i lăsăm dar de o parte pre acești oprimători ai autonomiei Transilvaniei, cu scandaloasele lor stări escepțiunale, cu torturele lor ca în evul-mediu, cu jurămintele sacrilege, oameni ce mistifică unde nu pot contesta și mint unde nu pot combate. Ei nu sunt competinți ca să ni dea nimica; și, de ne-ar da, e datoria noastră ca de la ei să nu primim noi nimica. Să apelăm
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
azi o nebunie, Ș-apoi mâni om fi cuminte. Ieri juram încai o lună Să fiu și eu om cuminte, Să stau lîng' o mândră jună Ca un Caton înainte. Dar când te vezi într-o mie Mai gândești la jurăminte? Încă azi o nebunie, Ș-apoi mâni om fi cuminte. Jocul cărților știu bine Că ce fel de urmări are; Mă prinsesem dar cu mine Să stau normă de-nfrînare. Dar cum scapi de lăcomie Când vezi aur înainte? Încă azi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
toate aqueste ne fac de a restrânge și aquum deodată revista noastră etc.... Aqueste spuse, rugăm pe d-nul prefect al județului de a nu se lăsa a fi influențat de unele partizi, de hommeni quu o potere zilnică, de jurăminte și de promisiuni de căință. Quăqui toate quote ei vor spune, vom reveni iarăși la proverbul " Lupul părul îl schimbă, dar naravu nu; Niqui salcia pom niqui ciocoiul hommu" - Bravo Qurierul Bolgradului, ziar politiqu, quomerquial, agriquol! Minte la el cât
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să fi avut temeiuri serioase pentru a-și susține dreptul lor din moment ce s-au încumetat să jure, în condițiile în care se știe cât de puternic era sentimentul religios și cât de înrădăcinată era teama de pedeapsa divină pentru păcatul jurământului strâmb, pentru preîntâmpinarea căruia se emiteau înfricoșătoarele cărți de blestem ale ierarhilor înalți ai Bisericii. Mai trebuie ținut seama și de situația că, în disputa cu spătarul Dia, se găsea o colectivitate de oameni, în frunte cu vornicul satului, astfel
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
greu de conceput și de acceptat că toți acești oameni și-ar fi îngăduit sacrilegiul unui sprejur. E demn de crezut că ei cunoșteau bine de la strămoșii lor hotarele cele vechi, hotare care inițial se păstrau și se apărau prin jurământ sau, cum consemnează unele acte, cu gura, până la apariția mai recentei expresii „ai carte, ai parte” care înfățișează o realitate a timpurilor moderne, când „cuvântul dat” valorează uneori prea puțin. Dar cine erau răzeșii de moșia Umbrăreștii numiți mai sus
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nord al Umbrăreștilor, deci în vecinătatea unei mari obști sătești cu posibile similitudini de organizare și funcționare juridico-administrativă. Insolitul din fragmentul reprodus constă în faptul, și acest aspect ne interesează aici, că „acel sat au lăsat cu limbă de moarte”, jurământ care, în mod obișnuit, implică un singur individ. Or, în cazul de față, satul care lasă cu limbă de moarte ceva pentru urmași, respectiv instituția juridică a ascultări nu poate fi înțeles și explicat decât prin grupul reprezentativ al obștii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de către colegul meu de școală primară, Dumitriu Trifan. E posibil să se fi produs omisiuni, pentru care rugăm cititorii cunoscători ai altor nume, omise fără rea voință, să ni le sesizeze. 2. Dramaticul an 1907 la Umbrărești „Ați pus cu toții jurământ/ Să n-avem drepturi și cuvânt;/Bătăi și chinuri când țipăm,/ Obezi și lanț când ne mișcăm,/ Și plumb când istoviți strigăm,/ Că vrem pământ !” G. Goșbuc N-am putea spune că despre 1907, „anul, când răscoalele țărănești însângerează câmpiile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
amintesc de când tot cumpăr lebărvurștul numai de la Wottila. Odată mi-a zis Wottila că trebuie să-i fie foarte recunoscător lebărvurștului, pentru mersul afacerilor și, din motivul ăsta, a scăzut prețul pe viață, la lebărvurșt. E ca un soi de jurământ la Wottila, așa m-a lămurit el pe mine. Dacă vreodată în viață o să ajungă să aibă o măcelărie, atunci s-a jurat, că un an întreg o să țină prețul la lebăr jos de tot. Și așa a ajuns el
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ars dicendi, dar cu siguranță și o ars tacendi, ilustrate amândouă cu expresivitate în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury. Soțiile rele sau bune se remarcă prin discursul rostit în diferite ocazii.78 Grizilda nu se opune verbal soțului ei, jurământul pe care i-l face lui Valter este ultima exercitare și exprimare a voinței proprii, dar sfatul naratorului chaucerian este acela de a nu urma exemplul femeii obediente până peste marginile firii. Femeia locvace, recte târgoveața din Bath, își folosește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Căsătoria medievală nu ține cont de sentimente, de liberul arbitru, partenera de viață devine un bun posedat, care trebuie să garanteze doar o slujire permanentă, așa cum de altfel fata, „blândă și cuminte”789, promite că va face: „și jur cu jurăminte neclintite/ Să nu-ți ies niciodată din cuvânt/ Măcar de-ar fi să intru și-n mormânt.”790 Ca și Beatrice a lui Dante, Grizilda este desăvârșită și virtuțile ei sunt cunoscute și apreciate de către toți supușii: „Căci, în virtute
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a o câștiga deplin, îndrăgostitul trebuia să facă să dispară niște stânci de la malul mării: „În ziua când vei face treaba asta,/ Când fi-va netezită toată coasta,/ Te voi iubi ca nimeni pe pământ./ Mă leg în fața ta cu jurământ.”823 Deși, inițial, pare o slăbiciune din partea femeii de a ceda la insistența scutierului, totuși ea este conștientă că pretențiile ridicate nu pot fi surmontate: „Căci una știu: că nu va fi nicicând”824. Aurel nu renunță și se plânge
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]