4,083 matches
-
reușite de a practica jurnalismul literar cu ajutorul tropilor specifici stilului romanesc, ca în cazul cărții lui Lowell Thomas, With Lawrence in Arabia (Cu Lawrence în Arabia, n. trad.). Acestea alcătuiesc o categorie mai cunoscută de jurnalism pseudoliterar, întrucât mimează atributele jurnalismului literar. În cazul lui Thomas, nu ar trebui să ne surpindă; nu a fost niciodată pe deplin respectabil ca jurnalist, ci mai degrabă o persoană interesată de autopromovare. Într-un fel, ar putea fi privit drept animatorul jurnalismului american și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mimează atributele jurnalismului literar. În cazul lui Thomas, nu ar trebui să ne surpindă; nu a fost niciodată pe deplin respectabil ca jurnalist, ci mai degrabă o persoană interesată de autopromovare. Într-un fel, ar putea fi privit drept animatorul jurnalismului american și este rar luat în considerare în istoriile jurnalismului. Într-adevăr, un istoric al jurnalismului îl caracterizează ca fiind nimic altceva decât un "turuitor", adept al pălăvrăgelii fără noimă (A. Lee, 564). With Lawrence aparține jurnalismului pseudoliterar deoarece Thomas
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
trebui să ne surpindă; nu a fost niciodată pe deplin respectabil ca jurnalist, ci mai degrabă o persoană interesată de autopromovare. Într-un fel, ar putea fi privit drept animatorul jurnalismului american și este rar luat în considerare în istoriile jurnalismului. Într-adevăr, un istoric al jurnalismului îl caracterizează ca fiind nimic altceva decât un "turuitor", adept al pălăvrăgelii fără noimă (A. Lee, 564). With Lawrence aparține jurnalismului pseudoliterar deoarece Thomas scrie un roman istoric romantic alcătuit din "imaginea distanțată a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fost niciodată pe deplin respectabil ca jurnalist, ci mai degrabă o persoană interesată de autopromovare. Într-un fel, ar putea fi privit drept animatorul jurnalismului american și este rar luat în considerare în istoriile jurnalismului. Într-adevăr, un istoric al jurnalismului îl caracterizează ca fiind nimic altceva decât un "turuitor", adept al pălăvrăgelii fără noimă (A. Lee, 564). With Lawrence aparține jurnalismului pseudoliterar deoarece Thomas scrie un roman istoric romantic alcătuit din "imaginea distanțată a trecutului absolut". Povestind despre prima întâlnire
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
privit drept animatorul jurnalismului american și este rar luat în considerare în istoriile jurnalismului. Într-adevăr, un istoric al jurnalismului îl caracterizează ca fiind nimic altceva decât un "turuitor", adept al pălăvrăgelii fără noimă (A. Lee, 564). With Lawrence aparține jurnalismului pseudoliterar deoarece Thomas scrie un roman istoric romantic alcătuit din "imaginea distanțată a trecutului absolut". Povestind despre prima întâlnire cu locotenent-colonelul englez T. E. Lawrence, Thomas conștientizează că intenția lui se orientează spre un roman istoric romantic când afirmă cu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
niciodată la asemenea concluzii. Exagerarea este într-un contrast puternic cu propria Revoltă în deșert a lui Lawrence, extrasă din cei Șapte stâlpi ai înțelepciunii. Deși scrie discursiv, acesta oferă și genul de construcție scenică romanescă adesea întâlnită și în jurnalismul literar, care nu are în vedere concluziile: Când în sfârșit am ancorat în portul exterior din Jeddah, departe de orașul alb așezat între cerul aprins și reflexia sa în miraj care plutea și se rostogolea peste laguna întinsă, căldura Arabiei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și despre care cel dintâi nu făcea nici o mențiune în Revolt in the Desert (Revoltă în deșert). Împotriva acestui tip de efervescență romantică, care este, probabil, o formă de senzaționalism și, în același timp, o tiranie ideologică, s-a revoltat jurnalismul literar și va continua să se revolte chiar și mai zgomotos în timpul Marii Crize. Declanșarea Marii Crize a determinat o reevaluare a practicilor jurnalistice. Drept urmare, unii jurnaliști vor evita din nou modelul obiectiv în favoarea unuia mai subiectiv. Această observație este
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dovedește a fi încă și mai inadecvată. În schimb, apare o nouă nevoie pentru o retorică al cărei scop este să ajute individul să înțeleagă alte subiectivități, în special cele aflate în centrul acestor transformări și acestei crize: pe scurt, jurnalismul literar. De asemenea, un astfel de model subiectiv va fi, nu de puține ori, asociat cu politica progresistă. Mai mult, implicațiile politice ale separării subiectivității de lumea obiectivată se vor reflecta în lipsa de considerație pe care o vor simți ziarele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a situației. Menționarea de către acesta a "subiectului" este, desigur, privind în urmă, una ironică. Mai departe, sfatul oferit jurnaliștilor de a se limita "la simpla relatare a lucrurilor care se întâmplă cu adevărat" ascunde un apel de practicare a unui jurnalism imparțial care transformă "fapte" din experiența subiectivă sau care obiectivează experiența în știri "obiective". După cum remarcă Boylan despre ziarele americane ale perioadei, "multe păreau gata să păstreze o tăcere discretă până când criza avea să treacă" (161). Astfel multe ziare s-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a reflectat în campania de realegere a președintelui Roosevelt din 1936 când "peste 80 % din presă i s-a opus, iar el a câștigat cu cel mai mare scor văzut vreodată" (Stott 79). Într-o observație grăitoare care dezvăluie de ce jurnalismul literar a găsit o cale de acces în această perioadă, William Stott afirmă că "pentru mulți oameni din anii treizeci stilul ziaristic a fost aparent compromis... Caracterul său ocolit - discrepanța dintre un eveniment și publicarea lui - a lăsat prea mult
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
său ocolit - discrepanța dintre un eveniment și publicarea lui - a lăsat prea mult loc falsității" (83). Implicit, aceasta este ceea ce face obiectivarea cu știrile obiective, transformând experiența într-un obiect și falsificând cu ajutorul lui prin neutralizarea experienței subiective. Prin intermediul revistelor, jurnalismul literar va găsi un ecou mai puternic prin încercarea de a oferi "știri despre subiect", însă un "subiect" diferit de ceea ce sperase președintele Hoover. Jurnalismul literar al acestei perioade a fost adesea numit "reportaj literar". Terminologia a fost susținută de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
transformând experiența într-un obiect și falsificând cu ajutorul lui prin neutralizarea experienței subiective. Prin intermediul revistelor, jurnalismul literar va găsi un ecou mai puternic prin încercarea de a oferi "știri despre subiect", însă un "subiect" diferit de ceea ce sperase președintele Hoover. Jurnalismul literar al acestei perioade a fost adesea numit "reportaj literar". Terminologia a fost susținută de Alfred Kazin în studiul său despre realismul literar american din 1941, On Native Grounds (Pe tărâmuri natale). Aici, Kazin se dovedește a fi una dintre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
începutul anilor '30 ai secolului al XX-lea... a fost creat pentru a afecta statu-quo-ul" (175). Ernest Hemingway, Edmund Wilson, Sherwood Anderson, Erskine Caldwell și James Agee sunt câțiva dintre cei care au adoptat protestul progresist. Atunci când ambiția narativă a jurnalismului lor literar a urmărit conștientizarea mai evidentă a relației dintre subiectivitate și lumea fenomenală, au descoperit că nu pot rămâne detașați (nu e de trecut cu vederea cazul lui Hemingway, dat fiind detașarea emoțională din ficțiunea sa care, în mod
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
activiști. Totuși, nu toți scriitorii sau toate publicațiile au devenit avocați ai poporului. Una dintre excepțiile remarcabile a fost articolul apărut în revista The New Yorker, care, de la fondarea sa în 1925, a fost o campioană timpurie și consecventă a jurnalismului literar, evitând în același timp adoptarea fățișă a unei poziții politice în articolele sale. O influență majoră asupra reportajelor literare ale revistei a avut-o angajarea viitorului redactor William Shawn în 1933, care scria pentru rubrica de "Note și Comentarii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
același timp adoptarea fățișă a unei poziții politice în articolele sale. O influență majoră asupra reportajelor literare ale revistei a avut-o angajarea viitorului redactor William Shawn în 1933, care scria pentru rubrica de "Note și Comentarii": "Regulile instituției în ceea ce privește jurnalismul literar erau bine puse la punct", deoarece reporterilor li se acorda timpul necesar pentru a-și elabora articolele (Sims, Joseph Mitchell, 84). Mulți dintre reporterii de la The New Yorker erau veniți de la New York Herald Tribune, unde fuseseră autori de articole
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Sims, datorită termenelor-limită de zi cu zi asemenea eforturi erau dificile, iar mulți au văzut în The New Yorker șansa de a scrie acest gen de articole, altminteri imposibil de scris în altă parte (Jospeh Mitchell, 84). Un exemplu de jurnalism subiectiv este cel oferit de The New Yorker, înființat de Harold Ross. Publicația, spunea el, "va fi mai curând interpretativă decât stenografică" (citat în Kramer, 61). Pe lângă Morris Markey, revista i-a atras și pe E. B. White, Joseph Mitchell
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
John McNulty și St. Clair McKelway, toți dovedindu-se adevărate puncte de sprijin ale stilului perioadei cuprinse între 1930 și 1960. Totuși, această listă nu include scriitori independenți de seamă precum John Hersey. Mai departe, foiletoniștii au continuat să practice jurnalismul literar, bucurându-se de libertatea largă oferită de formatul de tip rubrică. Un exemplu este cel al lui Meyer Berger care a colaborat cu The New Yorker și Life, dar este probabil mai cunoscut pentru rubrica sa "About New York" din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de văzut dacă același lucru se poate spune și despre Capone. Între timp, articolele de mare interes pe tema călătoriilor, sportului și criminalității au căpătat o formă modernă în perioada interbelică. Trebuie să le recunoaștem importanța datorită suprapunerii lor cu jurnalismul literar. Ceea ce examinăm în această carte vizează mai ales acel jurnalism literar care are ca subiect o amplă prezentare a societății, dificil de împărțit pe teme de discuție. Însă relatarea sportivă, precum cea a lui Ring Lardner, aparține, cel puțin
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Între timp, articolele de mare interes pe tema călătoriilor, sportului și criminalității au căpătat o formă modernă în perioada interbelică. Trebuie să le recunoaștem importanța datorită suprapunerii lor cu jurnalismul literar. Ceea ce examinăm în această carte vizează mai ales acel jurnalism literar care are ca subiect o amplă prezentare a societății, dificil de împărțit pe teme de discuție. Însă relatarea sportivă, precum cea a lui Ring Lardner, aparține, cel puțin ca formă, jurnalismului literar. Un alt autor de articole sportive (dar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
examinăm în această carte vizează mai ales acel jurnalism literar care are ca subiect o amplă prezentare a societății, dificil de împărțit pe teme de discuție. Însă relatarea sportivă, precum cea a lui Ring Lardner, aparține, cel puțin ca formă, jurnalismului literar. Un alt autor de articole sportive (dar responsabil și cu rubrica de generalități) dintre anii 1920-1930 a fost Westwood Pegler, cândva membru al Școlii de la Chicago 78, care a scris pentru Chicago Tribune. Relatările despre călătorii dintre anii 1920-1930
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
autopromovării. Un exemplu este cartea lui Hickman Powell, Ninety Times Guilty (De nouăzeci de ori vinovat, n. trad.), publicată în 1939, despre legăturile dintre mafie și fenomenul prostituției (Kerrane and Yagoda, 97). Fie că își ascundeau sau nu ideologia, practicanții jurnalismului literar aveau un lucru în comun: recunoșteau cu toții în mod deschis importanța subiectivității în cadrul povestirii. La începutul anilor '30, încercarea de a micșora distanța dintre subiectivități se reflectă în comparația dintre jurnalismul literar și versiunile obiectivizate ale aceluiași eveniment. Un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Fie că își ascundeau sau nu ideologia, practicanții jurnalismului literar aveau un lucru în comun: recunoșteau cu toții în mod deschis importanța subiectivității în cadrul povestirii. La începutul anilor '30, încercarea de a micșora distanța dintre subiectivități se reflectă în comparația dintre jurnalismul literar și versiunile obiectivizate ale aceluiași eveniment. Un exemplu relevant îl constituie paralela dintre un articol de Edmund Wilson publicat în ziarul The New Republic în 1931 și o relatare a aceluiași subiect - un marș de protest organizat de comuniștii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cărei scop este de a transmite subiectivitatea autorului. Wilson a reușit acest lucru și încearcă să își determine cititorii să îi accepte ideologia. Dar influența acesteia poate fi uneori foarte puternică, drept pentru care Wilson depășește granița fină ce desparte jurnalismul literar de senzaționalism și de catalogarea Celuilalt drept brută. Acest lucru este evident în următorul fragment, în care autorul încearcă să realizeze o descriere echilibrată atunci când face distincția între două tipuri de polițiști, dar tot sfârșește prin a realiza o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
își îndeplinesc îndatoririle profesionale cu plăcere, dar fără nici o căldură, iar în a doua polițiștii mai înceți la minte, cu privirea goală, angajați special ca brute (345). Wilson nu a reușit să atingă ceea ce Lincoln Steffens numește "idealul declarat" al jurnalismului literar și anume de a analiza "brutele" și de a le prezenta în termeni atât de umani încât cititorul să se regăsească în personaj (Steffens, Autobiografie, 317). Probabil intenția lui Wilson este de a servi o cauză ideologică, de a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cititorul să se regăsească în personaj (Steffens, Autobiografie, 317). Probabil intenția lui Wilson este de a servi o cauză ideologică, de a incita la acțiune, dar din cauza unei asemenea abordări, nici restul articolului nu prea se mai poate încadra în jurnalismul literar. Totuși, acest pasaj mai are un substrat ce corectează într-o oarecare măsură ideologia brutei. După June Howard, Celălalt reprezintă "tot ce e sexual, violent, inconștient, necontrolat și necontrolabil, proletar, răufăcător și, mai presus de toate, brută" (80). Wilson
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]