4,013 matches
-
urechile, aura exterminatoare, creșteau și pulsau și vibrau, păianjenul își smucea tot mai puternic labele, ca un pui într-un ou, până când oul țestei mele s-a spulberat în țăndări și pe tot necuprinsul, aruncând lumină de 96 flacără, cu labe de flacără, cu pântec de flacără, păianjenul și-a întins stăpânirea... M-am regăsit culcat cu fața-n sus, încă paralizat, pe patul din dormitor. M-am ridicat în cele din urmă în capul oaselor, golit de orice gând. O
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un colț mi-a atras privirea până atunci împietrită. Sub bucățile de hârtie de ziar înfipte-ntr-un piron se căsca într-una dintre scânduri o gaură neagră, umedă și jegoasă, o crăpătură de infern, din care veșnic ieșeau două labe groase și puternice de păianjen. Acum îl vedeam prima dată întreg, diavolul de antracit, încordat și puternic, de neoprit, cu veninul curgîndu-i în picuri 110 galben-verzui de pe cheliceri. Mașinăria păroasă, cu căngi și pârghii ascuțite, se repezise fulgerător, balansîndu-se pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
altă încăpere a minții mele, am simțit căldura și moliciunea aștenuturilor și am perceput ceea ce, la început, am luat drept țipetele sfâșietoare ale fluturelui martir. Dar de ce oare străbătea prin ele atâta voluptate? Străpuns de acul înghețat, ținut strâns între labele păroase, dizolvat interior de saliva otrăvitoare, îngerul gemea de plăcere. Căci auzeam din nou zgomotele de dragoste din camera de sub podeaua mea. Implorare, suferință, satisfacție, deznădejde, dizolvare într-un orgasm copleșitor. Femeia repeta, răvășită, numele celui care o pătrundea: "Victor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
părea o halucinație copleșitoare și de neatins, ceea ce atunci era psihic și fabulos, se petrecea acum aievea, femeia era acum nu o entitate obsedantă, ci un mic animal excitat, făcut din curbe moi: umeri, sâni, pântec grăsuț, genunchi băiețești și labe ale picioarelor cu unghii făcute, fese umede de sudoare. Concretă, ușor de prins în brațe, egală cu noi în voluptatea supunerii și dominației... Zorii începeau să dilueze spre albastru întunericul din geam când am urcat iarăși în camera mea și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de vată sub bluza fantastă, plină de dantele, cu nasturi sferici ca perlele, văd și-mi amintesc - dar am curajul să privesc totul în față? - himera, himera mea! Fusta mini, șocantă, rafinată și vulgară, pantofii cu toc înalt scâlciați de laba lată a picioarelor. 139 Poziția de model, cu ambele palme pe un șold scos mult în afară, uitătura languroasă, rânjetul de nedescris, totul. Cineva spunea ceva, ceilalți râdeau, strigau, aplaudau, eu priveam ființa aceea, masca aceea, viermele acela dintre aripile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acela oliv... câte o usă deschisă 141 și dactilografa verzuie privindu-te uluită, câte o ușă-ncuiată cu o duzină de lacăte, de după care se-aud bîrîituri și fojgăieli... Și Lulu, cu țâțele lui de vată sau de șosete jegoase, cu labele păroase-n pantofi de damă, așteptîndu-te la fiecare intersecție de culoare, la fiecare colț, ca un semn de circulație sau mai curând ca un idol boit, făcîndu-ți semn pe unde s-o iei, și tu, deși bestializat de frică, urmând
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
doar ghearele din față ale păianjenului, cu căngi înspăimîntătoare, păroase, dar colorate floral, se puteau zări. Am rămas acolo, pe buza cuibului, adâncit într-un strat alb ca laptele de pânză proaspătă de păianjen. Animalul colosal fremăta, mormăia, își agita labele, făcând să se zgâlțâie întreaga plasă. Totul în cea mai năucitoare tăcere. Au trecut poate minute, poate ore până când, în josul tunelului, l-am zărit, am zărit-o pe Lulu. Privea în jur, dezorientat, apoi se uită-n sus și începu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fi renunțat nici dac-aș fi știut că prețul va fi nebunia. Trebuia să văd totul - ca să curăț totul. Curând, Lulu deveni o păpușă înfășurată strâns, o păpușă a cărei figură ar exprima groaza de dincolo de groază. Agățat, manevrat de labele monstrului, ancorat bine, viu și sensibil încă, de marginile cuibului, privit de ochii minusculi, grupați câte doi și trei, ochi de safir, de smarald și de opal, el deveni Victima, cea dintotdeauna, cea fără puteri și fără scăpare, privindu-se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Păianjenul scoase de sub torace un ac lung, curb, pe care-l înfipse cu un ușor troznet în pieptul celui martirizat, acolo, între mizerabilii falși sâni de vată. După un timp de nemăsurat, acul se retrase și păianjenul își strânse iarăși labele pe lângă el, ghemuindu-se-n fundul cuibului. Spînzu-rată de un singur fir, păpușa-Lulu se rotea ușor în voia curenților de aer și așa avea să se rotească, uscată, multă vreme încă (șaptesprezece ani), cu coama sârmoasă peste vestigiile feței fardate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
subțirele și tange fine, și inelării groase pe zece degete, și cruce lată de argint vechi, c-un Crist famelic și cam debusolat, ce-ți atârnă de beregăți până la buricul îndopat cu miere de muiere, și cu brățări muzicale la laba mâinii prelungite-n cârnăciori delicați, ojați patriotic, adică în trei colori cunosc pe lume: roșu, galben și albastru, nepoțică dragă, da’ excitantă foc la viața moșului. Că de când nu te-am văzut multe nopți perpelite-n cearceafuri murdare și cleioase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
aceeași inerție mentală. Răspunde la telefon și caută pe calculator cinematografele la care pot fi văzute filmele cerute de clienți. Acasă, monitorul ia forma ecranului de televizor pe care curg imagini porno. S-a mai încheiat o zi. Nu fără laba intrată deja în orar. L-V:8-16 un spectacol de Ioana Păun după Cred că nu m-ați înțeles bine de Rodrigo Garcia Cu: Lari Giorgescu Traducere: Delia Mihalache Coproducție J.O.I.N.T. Theatre și UNATC, în parteneriat cu Teatrul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
o lună conturată la stânga, ambele de argint. c) În cartierul trei este stema Banatului și Olteniei: pe roșu, peste valuri naturale, un pod de aur cu două deschideri boltite, din care iese un leu de aur, ținând un paloș În laba dreaptă din față. d) În cartierul patru este stema Transilvaniei cu Maramureșul și Crișana: un scut tăiat de un brâu roșu Îngust, În partea superioară, pe albastru, o acvilă neagră cu ciocul de aur, ieșind din brâul despărțitor, Însoțită de
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93360]
-
cadavru tăiate mărunt și aruncate în obstacolul cu apă de la gaura 15. Stătuseră șase luni acolo. Cineva a lansat o minge în curba de la gaura 12 și mingea s-a dus direct în lăculeț. Mai întâi au scos din apă laba unui picior. Era toată umflată și înverzită... O fată palidă din Wilstanton leșină în banca a treia. Până când Wilt o resuscită și o duse la infirmerie, elevele ajunseseră la Crippen, Haigh și Christie. Când Wilt intră iar în clasă, fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
tot timpul ca o cățea în călduri, în timp ce bărbatul ei își petrece ziua trudindu-se cu niște culturi de bacterii proaspete, iar apoi vine acasă, gătește masa, spală și se simte norocos dacă mai are putere să-și facă o labă înainte să meargă la culcare. Acum, dacă vorbim despre adevărata mișcare pentru emanciparea femeilor, acolo e cu totul altă poveste. N-am nimic împotriva... — Hai să ne oprim puțin aici, zise inspectorul. Din ce mi-ai spus, două lucruri mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
împotriva... — Hai să ne oprim puțin aici, zise inspectorul. Din ce mi-ai spus, două lucruri mă interesează. Unul e cel despre soțiile care se poartă ca niște cățele în călduri. Al doilea e povestea aia despre cum îți faci laba. — Eu? sări indignat Wilt. Nu vorbeam despre mine! — Nu? — Nu, deloc. Prin urmare, tu nu te masturbezi? Uite ce e, inspectore! Acum vă băgați nasul în niște zone ale vieții mele private care nu vă privesc. Dacă vreți să aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o reprezinți! — Duminică dimineața trei milioane de oameni vor fi interesați să vă citească părerea, zise MacArthur, și n-aș fi deloc surprins dacă personajul ăsta, Wilt, v-ar da în judecată - în cazul în care mai scapă vreodată din labele poliției. — Să mă dea în judecată? De ce dracu’ ar putea să mă dea în judecată?! Păi, pentru început, fiindcă l-ați numit criminal maniac. Un titlu mare pe prima pagină, ceva de genul ȘEFUL DE LA STUDII LIBERALE NUMEȘTE UN PROFESOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
singur lucru. Ticălosul care a aruncat-o aici știa ce face și o știa foarte bine. însă și a cincea încercare eșuă lamentabil, ca și celelalte patru dinaintea ei, așa că Judy coborî iar în adâncuri, unde se lăsă greu peste laba piciorului lui Barney. Mergeți și aduceți blestemata aia de macara! zbieră el. Nu mai rezist mult la toată chestia asta. — Nici eu, bombăni inspectorul, care încă nu se putea hotărî ce se presupunea că dezhumează ei: o păpușă gonflabilă îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
meu? zbieră ea. L-ați ridicat pe Henry! Apoi se aruncă spre ieșire. Imprudent, inspectorul încercă s-o oprească. — Un moment, doamnă Wilt! Dacă ați... Dar o lovitură puternică, primită într-o parte a capului, îi reteză propoziția. — Ia-ți labele de pe mine! urlă Eva și se folosi din plin de cunoștințele ei de judo, trântindu-l pe inspector la podea. Tocmai era gata să repete procedura și cu cei doi agenți, când Wilt se repezi în fața lor. — Aici sunt, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
instalăm scutul, avem baza la Constantă, Deveselu, nevy și ce va cerem mare lucru, să nu mai furați, să vă spălați și voi oleacă și să vă dați cu DDT că aveți păduchi. De aia va cerem jos corupția, jos labele de pe justiție, gărgăunii cu superimunitate să vă iasă din cap, că dacă nu, noi tot rămânem, dar nu mai vă dăm un ban și să vedem cine va apăra de nespălații voștri că, dacă nu plătiți pensiile la 6 milioane
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
din care, așezați în jurul butoaielor, sorbeau privindu-mă și vorbind între ei vreo zece-cincisprezece inși foarte veseli, bine îmbrăcați. Pe podeaua de lut fojgăiau gândaci mari de bucătărie. Unii, striviți pe jumătate de vreo lovitură de călcâi, mai agitau câteva labe și-o antenă. M-am așezat la masa unde stătea și amicul meu roșcat. Pariurile deja se făcuseră, erau înscrise cu cretă pe o mică tablă neagră, așa că am dedus că deocamdată aveam să fiu doar spectator. Sumele erau mari
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Traian obișnuia să pună borcanul pe pervaz și, printre băieții goi sau pe jumătate intrați în pijamalele cu buline, rămânea îmbrăcat și visător, fixând insecta gigantică de parcă ar fi vrut s-o hipnotizeze. Coropișnița se ridica atunci și ea cu labele din față pe sticla roșie de amurg și rămânea încremenită. Dialogul acesta fără cuvinte dura minute în șir, parcă din ce în ce mai multe în fiecare seară .Traian ne spunea că încearcă să se concentreze asupra gânganiei atât de mult ca ea sa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la lumina unei lanterne, am dibuit borcanul, care vibra de-o zbatere interimară. Am mers cu el în spălător și ne-am uitat mult timp, la lumină, la gâza monstruoasă dinăuntru. Aceasta se ridicase oblic, proptind cu cazmalele mari ale labelor peretele de sticlă. Nu știam ce să facem cu borcanul. Ne era frică să-i scoatem capacul de plastic, în care Traian făcuse niște găuri cu un cui. Până la urmă l-am aruncat prin geamul de sus al spălătorului în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
uriași, de forma semințelor, dar grei de un sfert de kilogram, cu tot felul de coarne și mandibule, nu prea ne-au interesat, în schimb ne-am desprins cu greu de marea vitrină unde, în toată monstruozitatea lor, zăceau, cu labele întinse, păianjenii. Ciudat că aceste fețe ale groazei n-au apărut niciodată în tablourile medievale despre ispitirea Sfântului Anton, despre gurile infernului, sau ca întruchipare a diavolului în centrul iadului. Pe lângă el, dracul cu coarne și copite e ridicol. Și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca un sex grotesc, era însăși groaza. Gina abia dacă-și rnai putea muta privirile de pe corpul acela cu cheliceri la fel de păroși, împinși în față. Își rășchiră degetele mâinii stângi și le lipi de sticla rece a vitrinei, suprapunîndu-le peste labele păianjenului. Pe sticlă rămase conturul de abur al mâinii ei. Scorpionii erau mai ușor de suportat. Erau identici, de la cei imperiali până la cei care ar fi încăput într-o cutie de chibrituri: chihlimbarii, semitransparenți, doar cu o dungă neagră-verzuie străvăzîndu-se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de oscioare pneumatice și cu gheare la umeri, bineînțeles marsupialele: cangurii tronconici, mai mici decât ai fi crezut, lupul cu pungă și alți australi excentrici. Castorul rânjit, gata să-ți facă triunghiul masonic în palmă dacă i-ai fi strâns laba, furnicarul fără Dali și porcul spinos, mai mult spinos decât porc, se strâmbau în vitrina din stânga, arătîndu-și cusăturile și suturile retușate artificial; în dreapta era neamul cilindric al cârtițelor, sobolilor, orbeților și aricilor, mâncători de râme și pupe lăptoase. Și astfel
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]