4,107 matches
-
hamac de stele legate de nori cu nuiele. Și tumbe pe norii pufoși aș face, că doar nu-s colțuroși. Doar că-s prea aburoși și apoși. Lăcrămoși. Adică plâng până se frâng. Norii sunt ca pernițele pe care mă legăna mămica mea înainte de a veni moșul Ene pe la gene. Și alunecam și mă duceam ca-ntr-o apă călduță și moale, în piciorușele goale. Tare, taremi plăcea să mă scald în ea. Și, pe când îngerașul privea în jos, pe pământ
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
mele”. Vă mai informez că citind și recitind cartea dv. am trăit cu aceeași emoție ca și dv. amintirile copilăriei mele, mă regăsesc în multe momente descrise de dvs.: hoinăresc împreună cu dv. pe ulițele satului de altădată, unde mi-am legănat visele în scrânciobul din median, îmi sună și acum plăcut în urechi renumita fanfară din Toflea, mă învârt voios printre Ilene Cosânzene și Feți Frumoși - fii și fiice ale satului. Amintiri - amintiri... Ce frumoasă-i, Doamne, copilăria! Ce n-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
năvodului, tocmai prin dreptul lor. Era o noapte de basm. Lună plină. Liniște. Cald. O adiere, cu iz de iaz, înmiresmat cu toate parfumurile pe care le emana pădurea de alături, și, un cântec nepereche, al păsărilor de noapte, te legănau, miraculos, printre liniștile vieții. Năvodul - lung; o parte din el a trecut prin partea stângă a osteniților îndrăgostiți; o parte - prin direcția opusă. Când s-a ajuns cu trasul năvodului la marginea apei, pe iarbă, Ion și iubita lui s-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
aventurile unui pescar ; după ce o termină se gândi că o zi însorită ca aceea trebuia isprăvită întrun chip deosebit. Ședea pe cerdac spânzurat cu mâna de un stâlp și privea, dincolo de lanuri, ușorul miraj al Siretului. O pâclă îndepărtată se legăna pe apă, deasupra zăvoaielor. Până acolo era un drum necunoscut dar pe care, închizând ochii, băiatul îl străbătuse de nenumărate ori : trebuia să treci podul peste Șomuz, apoi să ocolești casa lui Păduraru și să intri în poteca care dă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
împinse afară. Zeida porni târșit, adunând picioarele și observând cu agerime ulița. Peste drum, așezat cu scaunul în ușă la „Mobilă et Chilipiruri”, domnu Lupu ședea de vorbă cu Leonaș. - Azi am fost ș-am făcut vunzari, se alinta Leonaș legănându-se, cu moțul înflăcărat ca un papagal. - Ai făcut vunzari ?! clipi des bunicul. Și ce-ai vundut ? Drept răspuns, copilul se răsfăță : - Am fost cu Dobalî, cu Hozl, ș-am fumat tobâchi. Isprăvind de traversat ulița, Zeida se opri cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
grămada, alți curioși făceau roată în jurul oratorului. Câte unul înălța gâtul pentru ca apoi, dumerit, să plece. Neculai povestea Facerea lumii. Intona apoi un cânticel despre fata „săracă, fără crezământ, hulită și orfană”... Abia când toți pustiiau locul, pleca și predicatorul, legănându-și fundul. Odată, după ce vorbise, Neculai sări peste marginea șanțului și se tologi acolo într-o râlă. Trase din traistă un codru de mămăligă, un ou copt și un castravete. Era soare. Scorțoșată de noroi, o scroafă cu purceii guzuind
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
puterea lor de a măcina și piatra cu rădăcinile îmi impune respect. Lumina amurgului îi face mai puțin sticloși, le dă ceva feciorelnic. Și, ascunși pe jumătate de un zid vechi, capătă un mister care îndeamnă subconștientul meu să se legene pe ramurile lor ca într-un balansoar. E un ceas care-ți cere să iei viața așa cum e, cu recunoștință. Un tunet sfâșie liniștea, cum ai sfâșia o draperie. E primul tunet pe care-l aud în acest an. 17
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să-i arunce În apă toate lucrurile, du-te, puștiule, spune-i să vină, spuna-i că nu vrem decît să-i strîngem mîna În semn de Împăcare și să rămînem prieteni. CÎnd o să ne Întindă mîna, o apucăm, o legănam nițel și bîldîbÎc În apă, asta-i tot... Julius se Îndreptă Într-acolo, ajunsese la marginea bazinului și voia să intre, cînd deodată răsună În tot Country Clubul, ba chiar și În Împrejurimi, În cartierul San Isidro, un urlet incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-o pe mînecă. CÎteva fete au Început să se plictisească fiindcă timizii nici n-aveau idee cum se dansează pe muzica asta. În schimb, dezghețații dansau cum voiau, cînd separați, cînd lipiți de fata pe care-o aleseseră și se legănau ușor, Îmbrățișați strîns, dar Întotdeauna În ritmul dansului. Au avut de toate: merengue, twist, rock, cha-cha-cha. Cu potpuriurile a Început o nebunie În toată regula: dansau, săreau, se zbenguiau, făceau trenulețe și alergau printre mese ciocnindu-se unii cu alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Aș mai prinde câteva ore de somn. Da, dar, cum? ...tic-tac, tic-tac... Îmi amintesc că, în copilărie dar, chiar și în adolescență ori mai târziu, atunci când se întâmpla să nu pic mort de somn, ca să pot adormi obișnuiam să mă legăn. Asta se petrecea fie când avusesem o zi grea, fie când eram foarte obosit și somnul mă refuza. Legănatul acesta dura, câteodată, o jumătate de oră, o oră și mai mult. Să-ncerc acum? Nu cred să ajute. M-am
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
M-am bărbierit imediat, mi-am strâns lucrurile și am pornit către port, în căutarea unui vapor .De, eram din nou turist. Am interogat chelnerul, dar nici el n-a putut să-mi spună mai mult decât știam eu însumi. Legănându-se din cauza tangajului puternic, micul vapor sosi în port la miezul nopții, exact ca un monstru ieșit din adâncuri.Tristețea mă năpădi cu disperare.Nu puteam dormi. Departe, dincolo de ape, se vedea un foc. O flacără roșie ca rubinul
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
spre un nou teritoriu liniștit, trainic și poate chiar lipsit de vinovăție, un loc pe care niciodată nu-l crezuse posibil. Un loc care nu putea decât să-l ajute pe Mark. Merseră până la jumătatea podului. Pilonii de susținere se legănau sub picioarele lor. Brațul de nord al râului Platte luneca sub ei. Daniel îi arăta cuiburi și vizuini, vegetație invadatoare, mici schimbări în albia râului pe care ea nu le putea distinge. —Azi e multă activitate. Lișița-albastră, uite-o acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca probabilitatea asta să fie mult mai ridicată. El se holbă la ea, de parcă încă un Schluter ar fi început să delireze. —Jocuri de societate, îi spuse ea. Poliția avea dreptate. Vântul se întețise, odată cu lăsarea serii. Daniel se chirci, legănându-și capul în semicerc. Fusese coleg de școală cu toți cei trei băieți; le cunoștea apucăturile. Nu era greu de înțeles: o noapte cruntă de februarie, mașini cu prea mulți cai-putere, bărbați tineri, de douăzeci de ani, într-o țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mâneci lungi - prea groasă pentru luna iunie - îi cobora pe brațe până la degete. Bluza etala un câine jucător de cărți și băutor de bere, care spunea: Ce dracu’ știu eu? De sub marginea căciulii se ițeau smocuri de păr regenerat. Se legăna pe coridor, jucându-se de-a pendula. Se opri în fața lui Karin. —Ăsta-i tipul care o să mă scoată din fundătura asta? Mâinile femeii țâșniră în aer. Părul ei înnodat se desfăcu. —Mark. Ți-am spus că azi vine doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
costum, Mark. Te porți de parcă n-ai mai văzut niciodată un costum. — Îmi pare rău. Zici că e „copoi“. Degetele lui atârnară ghilimele în aer. —E un neuropsiholog. Și un scriitor celebru. —Neurolog cognitivist, o corectă Weber. Mark Schluter se legăna pe călcâie. Un hohot neplăcut de râs se revărsă din el. —Ce-i aia? Un fel de psihiatru? Weber clătină din cap. —Un psihiatru! Deci, ia zi, tu cine ar mai trebui să fii? Weber își înclină capul. —Explică-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cât negru sub unghie cine e de fapt tipul ăsta. Ar putea fi un lituanian libidinos de nouăzeci de ani. Atunci de ce te chinui așa de tare să-l găsești? Mark Schluter își ia capul în ambele mâini și-l leagănă. Diavoli păzitori peste tot. Ghetele sale de lucru pline de noroi lovesc pământul, încercând să distrugă groapa abia săpată. Citește bilețelul. Citește dracului bilețelul ăla. Își vâră două degete în buzunarul salopetei și scoate bucățica de hârtie îndoită. Acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întâmplase în seara aceea și-i spuse că va rămâne la Mark. Ne vedem mâine? spuse ea, dorindu-și să închidă telefonul. Timp de o clipă doar, el nu răspunse. N-o credea. Ea închise ochii și începu să se legene. Trecutul ascuns sub podea, așteptând să ia foc. Daniel se îngrijoră. Totul e în regulă? Vrei să vin acolo? Cu cine vorbești? întrebă Mark, materializându-se în ușa livingului, fluturând un prosop în față și stropind covorul auriu mițos. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mână. A mai ținut-o și altă dată. Sau una identică. Pune-o la loc, ordonă Rupp. Cain se chinuie cu torpedoul, ca stația să nu ajungă la Mark. Dar n-o mai poate ascunde acum. Degetul lui Mark se leagănă între ei doi, un pistol oscilant. Voi? Cu voi doi vorbeam? Voi doi erați autostopistul? Nu pricep... cum să pricep...? Rupp se înfige în Cain. Idiot cu creier de căcat. Conduce cu o mână și se întinde după stație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și ce ar fi putut răspunde la întrebarea pe care i-ar fi întors-o ea? Rămase acolo și nu spuse nimic, gata să se întindă pe jos și să moară. Mark ieși din baie, îmbrăcându-se din mers. Își legăna capul, cu maximum de vioiciune pe care Weber îl văzuse vreodată la el. — Gata, uite care-i planul. Uite ce-o să fac. Cuvintele lui păreau mărunte și foarte îndepărtate. Weber nu reuși să le distingă în larma din jur. Chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în ochi și făcea ca toți dracii cu multă convingere. Mai departe, un urmaș al indienilor Ponca executa o variație a unui dans tribal, în timp ce partenera lui plana efectiv în zbor. Peste tot, genunchii loveau în față, iar umerii se legănau. Femeia avusese dreptate: tot ceea ce era viu se bâțâia sub clar de lună. Ea râse de el. —Arăți de milioane! Arăta ca un prost. Un pui de pasăre neîndemânatic, trâmbițând sosirea toamnei. Dar trupul îi pulsa în ritmul lucrurilor. Muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întâmplă în jur. Își înclină capul și zâmbește, aproape așteptându-se să-l vadă. Și ultima parte solidă a lui se dizolvă în aer. —Ești bine? întreabă ea, provocatoare și nesigură. N-am știut că te-ai întors. El își leagănă capul la fel de ușor cum respiră. Fără cuvinte, ea îl lasă să intre. Abia când aprinde lampa slabă de tavan dintr-un hol pustiu - o casă de vacanță abandonată de pe malul unui lac din nord, circa 1950 - îl întreabă, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cred că...? Atunci cum putem fi siguri, chiar și în momentul ăsta...? Își ridică ochii neliniștit și-o vede plângând. Înfricoșat, dă înapoi. Dar când ea nu se oprește, se întinde și-o scutură de braț. Încearcă apoi să-l legene, neștiind ce-ar putea face ca s-o calmeze. Îi vorbește întruna, cântat, fără noimă, ca unei fetițe. Hei. Știu cum te simți. Au fost vremuri grele pentru noi doi. Dar uită-te! O întoarce spre geam - o după-amiază monotonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de Chopin și de Bach, eliberându-mă de al întrebărilor greu; pe-a vieții noastre tablă de șah mută piesele doar Dumnezeu. Această convingere mă liniștește și ntinerește cu toate comorile în câmpul care-nverzește, și leagă rodu-n livezi și leagănă florile. Îmi vine să scriu fără oprire un imn de laudă Celui de Sus alungând răul din amintire suntem mai aproape cu toți de Iisus. Aprind candela, îmi fac rugăciunile, de mulțumirea din sufletul meu ca să mai văd și mâine
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
1. Enigmatic e Pământul Vrajă polară -n zori de gheață, fascinație bizară și unică în viață; argint și aur în alert joc de rubine ideale, în întunericul incert în fața zorilor în zale, lungi coliere care-acu-s o puzderie de flori, râuri legănând în sus roiurile de culori; vii emoții, extaz cum te inundă să nu moară; aripi îngerești la drum pe a cerurilor scară tinerețe nimic nu ne poate întrerupe avântul... enigmatică minune, enigmatic e Pământul! și am renăscut la bordul visurilor
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
zi cu zi. Pentru că cercetarea adevărată te vrea nefericită, te vrea frustrată și suferindă ca să-ți dea, cu zgârcenie, câteva rezultate, desigur, inegalabile. „Cum o să faci ?“, sunt întrebată din această zonă înaltă. „O să stai cu mâinile pe taste și-o să legeni copilul cu piciorul ?“ Da. De fapt chiar asta o să fac. Și m-ar ajuta destul de mult dacă societatea în care trăiesc ar avea încredere că pot să fac asta și nu mi-ar pune la îndoială munca și posibilitățile aprioric
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]