2,975 matches
-
politică, în unele țări din Europa de Est există trei forme de legitimare care se întrepătrund: statală, economică, politică. În altele nu sunt decât două (economică și politică). Pentru acele țări care au o legitimare statală, făcând parte inițial dintr-o federație, legitimarea este tridimensională. În țări precum Bulgaria, Polonia, Ungaria, România, în care s-a ținut cont doar de instituțiile politice și economice, legitimarea este una bidimensională. Ancorarea care însoțește aceste procese de legitimare inclusivă caracterizează cel mai bine procesul global și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
două (economică și politică). Pentru acele țări care au o legitimare statală, făcând parte inițial dintr-o federație, legitimarea este tridimensională. În țări precum Bulgaria, Polonia, Ungaria, România, în care s-a ținut cont doar de instituțiile politice și economice, legitimarea este una bidimensională. Ancorarea care însoțește aceste procese de legitimare inclusivă caracterizează cel mai bine procesul global și indică, indirect, o previzibilă menținere a stabilizării. Vorbind de "ancore", dincolo de carentele menționate (ale cercetărilor empirice în anumite teritorii), trebuie ținut cont
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
legitimare statală, făcând parte inițial dintr-o federație, legitimarea este tridimensională. În țări precum Bulgaria, Polonia, Ungaria, România, în care s-a ținut cont doar de instituțiile politice și economice, legitimarea este una bidimensională. Ancorarea care însoțește aceste procese de legitimare inclusivă caracterizează cel mai bine procesul global și indică, indirect, o previzibilă menținere a stabilizării. Vorbind de "ancore", dincolo de carentele menționate (ale cercetărilor empirice în anumite teritorii), trebuie ținut cont de faptul că trecutul autoritar a lăsat în urmă o
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Republica Cehă, Slovacia și Slovenia au preferat un design neutru, și anume unul care să reflecte, dintr-o perspectivă federală, structurile intermediare, diviziunile și comportamentele politice existente în societatea civilă, fără a impune orientarea acestora. Dacă se aplică modul de legitimare a ancorării, cum s-a făcut în sudul Europei, rezultă patru modele de consolidare. Primul model a fost numit comunitar: se presupune că a existat o legitimare, iar sistemul de partide s-a dezvoltat în comunitatea politică. Republica Cehă, având
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în societatea civilă, fără a impune orientarea acestora. Dacă se aplică modul de legitimare a ancorării, cum s-a făcut în sudul Europei, rezultă patru modele de consolidare. Primul model a fost numit comunitar: se presupune că a existat o legitimare, iar sistemul de partide s-a dezvoltat în comunitatea politică. Republica Cehă, având o combinație de rădăcini partinice și design instituțional neutru, pare a intra într-un astfel de proces. În ciuda unor rezerve, Slovenia poate fi considerată, la rându-i
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Letonia și Slovacia prezintă procese mixte în care nu există un element dominant vădit, chiar dacă, pentru cele două țări baltice (Estonia și Letonia), independența statului rămâne o prioritate politică (ca și pentru o a treia țară baltică, Lituania). În categoria legitimărilor "bidimensionale", Bulgaria este singurul caz în care un design neutru și, prin urmare, puțin "condiționat", se îmbină cu un sistem de partide relativ mai stabil. De asemenea, Bulgaria ar face parte dintr-un al doilea grup de țări care ar
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
doilea grup de țări care ar putea intra în Uniune. Aceste elemente conduc la accentuarea caracterului de elită al procesului de consolidare, care nu trebuie confundat însă cu cel din Spania. Acolo au fost alte "ancore" și alte moduri de legitimare. În ambele țări, elita partinică joacă roluri diferite în diverse contexte de consolidare. Figura 5.3. Modele și cazuri de consolidare democratică în Europa de Est Legitimare Ancorare Tridimensională Bidimensională Prin intermediul partidelor Model comunitar Republica Ceha Slovenia Model de elită Bulgaria (?) Prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
confundat însă cu cel din Spania. Acolo au fost alte "ancore" și alte moduri de legitimare. În ambele țări, elita partinică joacă roluri diferite în diverse contexte de consolidare. Figura 5.3. Modele și cazuri de consolidare democratică în Europa de Est Legitimare Ancorare Tridimensională Bidimensională Prin intermediul partidelor Model comunitar Republica Ceha Slovenia Model de elită Bulgaria (?) Prin intermediul instituțiilor Statal Lituania Reglementat Polonia Ungaria România În Polonia, Ungaria și România modelul manipulator pare a fi elementul cheie al consolidării. Se evidențiază un proces
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
deciziile în funcție de obiectivele deja fixate) (Ake, 1975; Morlino, 1980; Sanders, 1981; Dowding și Kimber, 1983; Ersson și Lane, 1983). II. Teoria "ancorării", ilustrată în acest capitol, permite evidențierea căilor care ar putea duce la o criză prin mecanisme de "de-legitimare" și "dezancorare", identificate atât în cazurile analizate inițial, cât și după anumite "ajustări" ale ipotezei, efectuate în alte zone. În acest sens, fără a face vreo "profeție", de altfel incorectă și inacceptabilă din punct de vedere metodologic, această analiză face
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
analiza tranzițiilor și a instaurărilor democrațiilor. Această întrebare a dat naștere unei dezbateri aprinse. În ciuda limitelor în înțelegerea acestei teme, unele elemente de ordin metodologic pot fi evidențiate. În ceea ce privește metoda, analiza "condițiilor" presupune prezentarea elementelor cele mai probabile în asigurarea legitimării și a ancorării. Aceste condiții se pot schimba în ceea ce privește perioadele istorice, zonele geografice, adică contextul internațional, și specificitatea unor țări. O cercetare empirică privitoare la un număr mare de cazuri poate să ofere o primă evaluare a tabloului general, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
regimurile democratice, sunt stabilite mai mult sau mai puțin treptat, și în moduri diferite. 32 Pentru o discuție mai detaliată a acestei definiții a se vedea Morlino (1980). Aici ne referim doar la legitimitatea politică. 33 V. Morlino (1998). 34 Legitimarea și sprijinul depind și de actorii instituționali non-electivi, cum ar fi birocrația și armata. Într-adevăr, consolidarea va fi mult mai dificilă în cazul în care birocrația nu cooperează sau nu funcționează, sau va fi imposibilă în cazul în care
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cazul în care birocrația nu cooperează sau nu funcționează, sau va fi imposibilă în cazul în care armata nu acceptă pe deplin procedurile și standardele democratice. A se vedea Morlino (1998, cap. 2). 35 După cum rezultă din analiza noastră, scopul legitimării și consensului este democrația lato sensu sau un anumit tip de regim democratic. În plus, atitudinile și comportamentele de toleranță, acceptare sau de respingere se aplică, de asemenea, comunității naționale, o țară fiind recunoscută ca o realitate unitară, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
un rol esențial, fie în timpul consolidării (cum s-a întâmplat în Spania), fie în timpul unei crize (cum s-a întâmplat în Italia). 36 Așa cum se va discuta în continuare, din nevoia de simplificare empirică, dimensiunea consensuală va fi "absorbită" de legitimare. 37 A se vedea, de exemplu, Rueschemeyer, Huber Stephens și Stephens (1992: 287), care abordează relația dintre capitalism și democrație, sau Whitehead (1996: 52), care corelează această analiză cu factorii externi. 38 Nu este acesta locul pentru dezvoltarea pe larg
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
criză de guvern a dat naștere la formarea unui nou guvern bazat pe alianțe, de neconceput anterior, între comuniști și Noua Democrație (Morlino, 1998, cap. 2). 49 În cincisprezece ani, legitimitatea democrației italiene s-a extins, ducând la realizarea unei legitimări inclusivă a regimului democratic (la sfârșitul anilor șaptezeci). Legitimarea excludea doar mișcările neofasciste ale Mișcării sociale italiene. 50 A se vedea în acest sens definiția de cleavage sugerată de Bartolini și Mair (1990: 215) care se bazează pe trei elemente
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
nou guvern bazat pe alianțe, de neconceput anterior, între comuniști și Noua Democrație (Morlino, 1998, cap. 2). 49 În cincisprezece ani, legitimitatea democrației italiene s-a extins, ducând la realizarea unei legitimări inclusivă a regimului democratic (la sfârșitul anilor șaptezeci). Legitimarea excludea doar mișcările neofasciste ale Mișcării sociale italiene. 50 A se vedea în acest sens definiția de cleavage sugerată de Bartolini și Mair (1990: 215) care se bazează pe trei elemente: primul este empiric, al doilea normativ și al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
astfel în „viața epocii”, să răspundă la nevoia ei de îndrumare. „Istoria ca opțiune civică” reprezintă la Z. „un anumit mod de asumare a duratei”. Tot prin prisma duratei, totalității, temeiniciei, finalității, creativității plurivalente (cu atâtea alte derivate: ritm, mentalitate, legitimare, continuitate, personalitatea și devenirea istorică a neamului ș.a.) sunt (re)poziționate în istorie, deci și în istoria literaturii, personalități ca Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, B. P. Hasdeu, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade. Eseistul va insista predilect asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
fie rezolvată de grupul redefinit de practicieni" (Kuhn 1970a: 11). În general vorbind, există două aspecte ale acestui concept: unul referitor la conținutul acestor achiziții și altul referitor la grupul de practicieni pentru care paradigma funcționează ca un instrument de legitimare și de definire a disciplinei respective. El definește consensul academic, care este însăși esența disciplinei (vezi și Gutting 1980: 1-2). Primul aspect, conținutul paradigmei, ilustrează ideea unei logici interne, a unei viziuni asupra lumii care orientează cercetarea, definește problema care
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sistemului internațional. Aceasta nu în-seamnă a cădea în eroarea funcțională de a considera acestea ca fiind singurele rațiuni care explică de ce aceste teorii au cunoscut un asemenea succes. Și nici nu trebuie să vedem idealismul și realismul ca instrumente de legitimare folosite intenționat, cel puțin în ce privește urmările războiului. Numai atunci cînd schimbarea pe cale pașnică, avantajoasă pentru statele mai puțin puternice, părea din ce în ce mai dificilă, această funcție a devenit importantă. Carr spunea: Ideea utopică conform căreia există un interes al întregii lumi pentru
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
statului, disciplina relațiilor internaționale a intrat într-o dilemă. Fie accepta provocarea agendei din ce în ce mai încărcate și devenea o componentă internațională a altor discipline din cadrul științelor sociale, fie refuza să fie absorbită de acestea, dar atunci avea o imperioasă nevoie de legitimare științifică. Erau necesare argumente care să poată arăta diferența calitativă a pro-blemelor internaționale și să facă inaplicabile acele abordări științifice care derivă din studiul comunităților naționale. Realismul a ajutat la propunerea unor astfel de argumente. Apologia realistă a independenței legitime
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pentru autosuficiența de care au dat dovadă față de Republica de la Weimar, însă a pune internaționalismul lor de ocazie pe același taler cu cel al lui Hitler, pare absurd. Chiar dacă admitem că toate guvernele aflate într-o poziție internațională privilegiată doresc legitimarea universală a statutului lor - ceea ce nu e un fapt istoric general, ci doar o asumpție există diferențe calitative între aceste legitimări. Pentru liberali și pentru cei care acceptă o potențială armonie a intereselor, internaționalismul reprezintă realizarea unei filosofii universaliste care
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu cel al lui Hitler, pare absurd. Chiar dacă admitem că toate guvernele aflate într-o poziție internațională privilegiată doresc legitimarea universală a statutului lor - ceea ce nu e un fapt istoric general, ci doar o asumpție există diferențe calitative între aceste legitimări. Pentru liberali și pentru cei care acceptă o potențială armonie a intereselor, internaționalismul reprezintă realizarea unei filosofii universaliste care îi poate constrînge, și îi constrînge, inclusiv pe ei. Pentru naționaliștii sau rasiștii care urmăresc o legitimare internaționalistă, aceasta nu se
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
diferențe calitative între aceste legitimări. Pentru liberali și pentru cei care acceptă o potențială armonie a intereselor, internaționalismul reprezintă realizarea unei filosofii universaliste care îi poate constrînge, și îi constrînge, inclusiv pe ei. Pentru naționaliștii sau rasiștii care urmăresc o legitimare internaționalistă, aceasta nu se justifică în ultimă instanță pe baza unei cerințe universale: ea nu este altceva decît o impunere pe plan internațional a unei ideologii particulariste. Neglijînd diferența dintre ideologii și sistemele interne ale statelor, Carr nu a reușit
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cauzală directă între organizarea internă a sistemului politic și natura sistemului internațional rezultat (aceasta este prima parte a definiției sale a sistemelor eterogene), Kissinger analizează existența unui cod internațional de conduită, care ar putea fi diferit de regulile naționale de legitimare. Pentru Kissinger, sisteme sociale diferite pot cădea de acord să-și stabilească relațiile interstatale pe baza unor reguli care diferă de cele ce funcționează în sfera lor internă. Aceasta deplasează în plan internațional distincția între public și privat a politicilor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
abțină de la a le impune comunității internaționale. În realitate, însă, Aron și Kissinger au o viziune asemănătoare. Ambii sînt de acord că există excepții de la categoriile lor și aceste excepții tind să prevaleze. Aron spune că înainte de 1917 eterogenitatea principiilor legitimării interne era compatibilă cu o profundă omogenitate culturală a puterilor europene (Aron 1962: 111). Aici, Aron face excepție de la legătura directă între organizarea politică internă și sistemul internațional. La rîndul său, Kissinger admite că statele cu regimuri politice asemănătoare tind
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
concluzia că Uniunea Sovietică, la fel ca și predecesoarea ei, Rusia, este o putere expansionistă. Kennan a arătat că ideologia comunistă era doar o acoperire pentru tradiționalul expansionism rus, deși el avertiza că această ideologie joacă un rol major în legitimarea internă a conducătorilor sovietici. Kennan a completat golul conceptual al administrației americane: el nu a comparat politica sovietică nici cu comportamentul unei mari puteri tradiționale (cum a făcut Roosevelt), nici cu un nou tip de politică externă totalitară, ci cu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]