3,802 matches
-
lor, săpate în piatră, se văd încă două inscripții turcești, al căror conținut, în traducere, e așa cum urmează: "Sub domnia lui Ghica-Bey, fiu a lui Alexandru binefăcător care a stăpânit cu dreptate, a izvorât în Moldova această apă care curge limpede și curată. Acei cărora li este sete se mulțumesc văzând această cișmea cu două țevi, din care curge ca și din ochi de amanți, și care vor pomeni că Grigori-Bey a făcut fericit orașul Iași, aducându-i această apă dulce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu s-a decis Încă totul, unde totul e Încă posibil și provizoriu; sau unde totul e terminat; soarele plutea deasupra ei ca la Începutul sau la sfîrșitul lumii, cu egală indiferență și ambiguitate. Dar eu am nevoie de sentimente limpezi și, stînd față În față cu memoria mea și cu marea, nu vreau să evit ceea ce mă silește să confrunt. Cine asculta cîntecul sirenelor uita să mai bea, să mai mănînce, uita de el Însuși, urmărindu-le pînă ce corabia
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sacrificat trecutul ca pe un animal și l-au ars. Dacă vreți Într-adevăr să deveniți nemuritori, Începeți cu asta, Învățați să uitați. Altfel, memoria vă, va Împovăra din ce În ce mai mult pînă vă va ucide. Fără amintiri, veți fi ușori și limpezi. Ca și cum În clipa aceasta ați venit pe lume. Veți vedea cum una după alta amintirile se scufundă ca niște corăbii Înecate, de care nu mai are nimeni nevoie. Să Începem, așadar. Luați aceste plante de lotus. Învățați să trăiți clipa
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
glorie. Prometeu se crispează pentru a nu urla, dar mai ales pentru a nu regreta pricina suferinței sale. Îl doare carnea sfîșiată de vultur, iar aceasta e cea mai vie dovadă a focului furat de la zei. Vorbele lui sînt din ce În ce mai limpezi, pe măsură ce ghearele vulturului Îl fac sa strivească de durere cuvintele... (...Acest vultur e dovada libertății mele În fața cerului. El Îmi scurmă ficatul, dar ceea ce urmărește Zeus este să-mi ucidă memoria, să mă facă să uit că am furat focul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ființă. Aplecat deasupra imaginii sale din apă, s-a trezit deodată aplecat deasupra unui abis care este el Însuși. După aceasta nici un compromis nu mai e posibil. Și totuși de ce aș căuta În aceste valuri Însorite chipul lui Narcis? Cerurile limpezi din picturile Renașterii n-ar fi fost cu putință, desigur, fără ca În Evul mediu să existe acel cer anxios spre care s-au Înălțat săgețile catedralelor gotice. Dar dacă datorez ceva Eladei, aceasta n-o datorez nici unei filosofii care Întoarce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
steaua fierbinte a iubirii; Într-un muzeu invadat de o asemenea lumină, m-aș uita fără Îndoială la tablouri cum m-aș uita la arbori Într-o pădure. Ce alt nume, dacă nu al lui Apolo, să dau acestei zile limpezi? Religia lui e a unui „popor estetic” care, omorînd Minotaurul, i-a ascuns cadavrul În temple de marmură; pentru ochiul elin, lumina cade seara În ruine, iar noaptea face parte dintre lucrurile barbare... Observ Însă că Încep să vorbesc despre
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mării, iar nisipul se amestecă printre gînduri. Da, trupul uman e aici forma cea mai firească a artei. Nimic nu se poate compara cu el. Și nicăieri mai mult decît În glorificarea lui n-ar fi găsit grecii o mai limpede posibilitate de a-și satisface dragostea pentru coerență. Dacă lîngă sfinxul de la piramide am fost zei, iar lîngă sfinxul grec am redevenit oameni, lîngă tine, zeiță a iubirii și frumuseții, toate acestea nu se mai contrazic... ...O zeiță, tu nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să i-o ceară duhovnicului. 23. Totuși, fără să-i fi spus nimic, duhovnicul i-a poruncit să nu mai revină asupra lucrurilor trecute, decât dacă ar fi fost vreun lucru foarte limpede. Dar cum toate i se păreau foarte limpezi, această poruncă nu l-a ajutat prea mult și a continuat să fie muncit. Locuia pe atunci într-o odaie mică pe care dominicanii i-o dăduseră în mănăstirea lor. Era statornic în a face cele șapte ore de rugăciune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să simt supunere sau respect lăuntric. A ZILEI 4. a. l. Duminică ș16 martieț - Înainte și de-a lungul întregii liturghii, o mulțime de lacrimi, evlavia și lacrimile sfârșind când la una, când la alta dintre Persoane, fără vreo viziune limpede sau distinctă. M-am rugat în odaie, înainte de liturghie, să mi se dea supunere, respect și smerenie; cât despre vizite și lacrimi, acestea să nu mi se dea, dacă ar fi fost spre o slujire la fel de mare a Maiestății Sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
proză au fost publicate la Editura „Junimea“ Iași: Vara cu tei nebuni, nuvele, 1970; Cetatea, roman istoric, 1972; Insula cu amintiri de acasă, povestiri, 1976; Vremea lupilor, roman istoric, 1980; Lăpușneanu și Patrupăcate, roman istoric, 1982; Gura lumii, roman, 1984; Limpedele chip al dimineții, roman, 1986; Justițiar din alte lumi, roman, 1998. În colaborare cu Mircea Ionescu a scris scenarii radiofonice pentru copii: Leac pentru pistrui (Radio București, 1986; Radio Berlin, 1988) și Grădina din sărături (Radio București, 1988). În anul
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
sfârși într-o închisoare sau chiar împușcați fuseseră înlocuite cu alinarea vântului răcoros. Cerul era acoperit de stele, iar luna părea galbenă ca o fecioară care așteaptă cuminte și smerită ivirea zorilor. Drept în fața lor zăriră două fântâni cu apă limpede și cristalină și fiecare era dotată cu câte un vas de băut. Alin era foarte interesat de starea fiecăruia așa că îi lăsă să bea, apoi întinse mâna după vas și bău ca toți ceilalți cu lăcomia unui drumeț. - Asta-i
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era decât același om obișnuit. Când privi din tren mugurii roșiatici ai unor copaci ce păreau ca niște pete risipite icicolo pălind într-un verde deschis observă că sezonul cald începuse cu o strălucire. După cum vedea el lucrurile cu mintea limpede și înviorată, ajunse la concluzia că în viață trebuie să regreți doar ceea ce nu faci nu și ceea ce ai făcut. De exemplu, unii oameni se căsătoresc să-și petreacă viața alături de soție, după care se răzgândesc și regretă ceea ce au
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la ea. Analizase situația din toate punctele de vedere și nu găsise nici un răspuns care să-l mulțumească. O cunoscuse în străinătate pe Julia. Totul se datora unei întâlniri întâmplătoare. Era o brunetă sălbatic de frumoasă, cu ochii mari și limpezi de culoarea nucilor verzi, iar părul îi era lung și lucios. Nicky i-a propus căsătoria de îndată ce a cunoscut-o. Ea păru destul de surprinsă. O cunoscuse și pe Carmen într-un restaurant când venise în vizită la Niky iar acum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mulți ani de când sună clopoțelul la Colegiul Național“ Cuza Vodă” și anul acesta sărbătorim 95 de ani de la înființarea acestuia. Cerul e încă albastru, un albastru intens, de sfârșit de vară, cu nori albicioși, transparenți și subțiri. Este o dimineață limpede și răcoroasă. Sălile de clasă sunt goale. Unde sunt elevii? Au uitat că e 15 septembrie? Aud ciripit vesel și zglobiu .Păsările verii. Mai tare și mai tare... Hei, dar nu sunt păsări, sunt elevii! Iată-i, au umplut curtea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ochii mei. Miracolul pe care-l priveam cu încredere și lăcomie nu-mi dădea însă un sentiment al << luminii>>, dimpotrivă totul părea stingere, scădere. Eu voiam o creștere, o înălțare, ceva imaculat, o lege, un frig aspru dar un aer limpede. În loc de aceste vorbe frumoase, palmele mele umede, sudoarea năclăind părul. Nu mă puteam mișcă de la fereastra, sângele urca, tâmplele mi se desfăceau încet : puteam să și glumesc : poate, în sfârșit, voi pătrunde << înăuntru >>”. Naratorul, Viziru, confundă realitatea imaginației cu visul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
care, seara, cînd vii de la lucru cu încărcătura ta emoțională, să nu-ți aștearnă patul, ci să-ți arate creionul și coala albă care te așteaptă pe masa de scris!... Doamna Cristina se oprește și mă privește îndelung, cu ochi limpezi, senini. Face un gest scurt, prin care-mi spune "asta e tot", se întoarce apoi spre masă și zdrobește mai bine țigara în scrumieră. Bănuiești pentru ce ești căutat la combinat? mă întreabă. Cînd e vreo avarie mai mare, spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ar fi. III Îți scriu aproape clătinându-mă, atât mi-e inima de grea; disperarea ia proporții uriașe. Am pus pe aparatul de radio fotografia ta cu ochi mirați de la vârsta de 3 ani; îmi umplu sufletul cu privirea aceea limpede, angelică, și-ți scriu cu lacrimi și cu iubire. Sunt singură, draga mea dragă, singură pe lume. Ar fi trebuit să te urmez pe jos, în genunchi, să nu mă despart de tine, care ești viața mea. Nu conteni să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
considerase „...un util instrument de lucru, binevenit și absolut necesar”. Pentru a afla de ce documentul Îi captase În așa de mare măsură atenția și mai ales de ce a rămas cu impresia pozitivă că „Este bine gîndit și Întocmit cu formulări limpezi și lapidare” trebuie să-l parcurgem În câteva rânduri. Iată, deci, ce „observații și propuneri” avusese Petru Necula: „La pct. 2 (Lucrări cuprinse În planul editorial). Pentru lucrările de istorie, biologie, agricultură, lingvistică, etc. prevăzute a fi lecturate În județe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mai făceau parte profesorii Isidor Kremer (românizat: Cremer) și Vasile I. Cataramă, ultimul ajuns În pușcăriile comuniste la sfârșitul anilor ’50 ai secolului trecut pentru niște delicte politice imaginare sau atât de insignifiante Încât, analizate astăzi cu calm și cap limpede, oricine Își poate da seama de caracterul mârșav și ticălos al acuzațiilor aduse. c.l. Ce-a pățit V.I. Cataramă Regretatul luptător anti-comunist vasluian Constantin Iulian (el Însuși condamnat cândva la ani grei de temniță și lagăr) a cercetat documentele
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pe Caye Caulker, o insuliță de mai puțin de zece kilometri, locuită în majoritate de populație Rasta. Pe insulă nu există mașini, mâncarea proaspătă caraibiană te ademenește la fiecare pas, muzica lui Bob Marley se prelinge printre palmieri și apa limpede, verzuie, scălda plajele imaculate. Îmi petrec timpul făcând scufundări, stând la taclale cu localnicii sau studiind firele de nisip cu restul grupului de scufundători. Sunt câțiva străini care au ajuns pe insulă pentru o vizită scurtă, au căzut în mrejele
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
îl împletea în două cozi groase pe care le răsucea și le tocmea astfel încât să n-o încurce în treburile zilnice. Avea obrajii mai albi, ca toți blonzii, iar înfățișarea aceasta îi era completată de cei doi ochi albaștri și limpezi, cu o privire plină de căldură și inteligență. Urmase cursurile școlii primare din satul natal, Cursești-Deal, dar datorită prejudecății părinților ce spuneau că băieții trebuie să învețe carte pentru că fac armata și merg în lume iar fetele care trebuie să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și nepoții în camera „de din sus”. La vederea bunicii lor nepoții și nepoatele au sărit de bucurie și au strâns-o în brațe pe bunica pe care o iubeau mult. „Bunica Elena” fusese o femeie înaltă, chipeșă, cu ochi limpezi, cu o căutătură inteligentă și plină de demnitate. Doar pielea obrajilor și ochii mai duși în fundul capului și părul alb ce-i înconjura fața îi trădau vârsta de peste șaptezeci de ani. S-a așezat pe patul dinspre geam și începu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
science claire, lui donne la dignité du phénomène réfléchi”. „Senzația, care face parte din viața trupului, sau care, cel puțin nu trece dincolo de un anumit prag al conștiinței difuze, se manifestă în imediat. Percepția, dimpotrivă, structurează senzația în zona conștiinței limpezi, îi conferă demnitatea reflecției”. (trad. mea, A.M.) Urmând acest cli- vaj observăm că în această proză, în contextul experienței senzoriale a naratorului peste etajul senzațiilor se supra- pune unul al percepțiilor, că ne aflăm în punctul în care exasperarea la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dimineața, eram așteptați de o cină bogată și caldă. Nu mai ținem minte nici unul din grup ce-am mâncat. Ieri a fost o zi de plajă pe malul Mării Roșii. Am stat la soare și ne-am îmbăiat în apa limpede, albastră și liniștită, având o concentrare imensă de sare. Lacomă de soare și de baie-n mare, bineînțeles, am făcut o insolație de care n-am scăpat nici azi. Mi-a fost rău, am aiurat, dar acum sunt tot pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
conform principiului "șefu-i șef și-n pielea goală", ne făceau viața amară când ne supervizau adresele, notele și telegramele întocmite, înnegrindu-le și împănându-le cu tot felul de idei și formulări anapoda și agramate, până când găseam un "cap limpede" mai sus, ca să le putem finaliza. Încet, încet, am început să mă acomodez cu ministerul, Direcția Culturală, șefii, colegii și problemele cotidiene. Fiind un "element muncitor, capabil ,bine pregătit și sociabil", am devenit destul de repede o rotiță în angrenaj, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]